”Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”
Geneza 12:1-3
De ce oamenii care cred Biblia, Planul lui Dumnezeu și Profețiile au o atitudine de simpatie față de statul Israel și de națiunea Evreiască?
Iată o întrebare al cărei răspuns se vrea ca o nevoie, mai ales acum când Israelul, un stat aflat ”în mijlocul pământului” devine iarăși țintă sau scuză pentru diferite atitudini sau fapte, bune sau rele. Am scris despre originile antisemitismului creștin într-o postare nu de mult. Acum a venit vremea să public o altă postare, demult rumegată, despre cauzele filosemitismului sau ”de ce cei ce cred Biblia îi iubesc pe evrei?”
Dacă un antisemit a citit până aici, desigur s-a enervat deja, dar ca să-l calmez un pic îi spun că dacă nu cunoști în detaliu Planul lui Dumnezeu și nu-l crezi și nu vezi împlinirea lui astăzi, ești ca un zugrav care vrea să repare un computer sau să scrie un soft. Pur și simplu nu se pricepe. Așa că înainte ca cineva să se enerveze, aș vrea să se gândească dacă este destul de înzestrat să tragă concluzii, dacă nu cumva îi lipsesc acele pârghii ale gândului care să-l ducă spre concluzia corectă? Iar dacă îi lipsesc, atunci să nu tragă concluzii pripite, ci mai degrabă să-și replieze hotărârile inimii și să se așeze la masa învățării, pentru ca atunci când va cunoaște și va iubi Voia lui Dumnezeu, să se bucure de tot ce se întâmplă în universul unui Dumnezeu ce se numește pe sine ”Fericit”.
Biblia descrie și descoperă într-un fel anume tot Planul și toată Voia lui Dumnezeu. Explicațiile lui Dumnezeu sunt valabile și date spre înțelegere oamenilor din toate timpurile, atât celor de imediat după creație (de acum 6000 de ani) cât și celor de astăzi. Aceste explicații nu depind de nivelul de descoperiri tehnologice ale oamenilor (nivel care a crescut continuu de 6000 de ani), pentru că Dumnezeu nu a folosit imagini din obiectele făcute de om, ci a folosit imagini din creația Sa pentru a-Și explica Planul: Pilda Smochinului, Pilda Grăuntelui de Muștar, Pilda Vierilor, etc. Aceste pilde nu se schimbă de milenii, pentru că oamenii nu pot înlocui cu nimic Creația lui Dumnezeu și nu pot trăi fără ea, fără grâu, fără fructe, fără ploaie, etc. Deci Planul lui Dumnezeu este explicat în Biblie prin pilde, prin imagini fizice neschimbabile. Un singur exemplu dau: poporul Israel este simbolizat în Biblie printre altele printr-un smochin. Celelalte popoare sunt simbolizate prin alți pomi, buni sau răi, roditori sau nu.
Să ne întoarcem la întrebare: de ce persoanele care cunosc, cred și practică învățăturile Bibliei nu sunt niciodată antisemite și în funcție de cât de mult cunosc și cred Biblia, sunt tot mai filosemite?
Există argumente foarte serioase în șirul de raționamente derivate din înțelegerea Planului lui Dumnezeu, dar înainte să le înșir trebuie să adaug ceva: un om care-L iubește pe Dumnezeu și Planul Lui, nu va urî pe niciun alt om, nu va urî nici o națiune, nu va face diferențe. Un creștin poate urî păcatul, dar va iubi pe păcătos, va urî filozofia înrobitoare, dar îl va iubi pe înrobit. Doar că așa să înțelegem: toți oamenii, indiferent cât sunt de răi sau ce atrocități fac, sunt prizonieri ai păcălelii diavolului și trebuie eliberați, dar trebuie făcuți să vrea ei înșiși să fie eliberați, să nu-L mai iubească pe cel ce-i ține robi, căci acesta este secretul puterii Diavolului: oamenii iubesc păcatul.
Un creștin care-i iubește pe evrei, nu-i va iubi mai mult ca pe ceilalți oameni și nu-i va urî pe dușmanii evreilor. Pur și simplu, privind prin prisma Bibliei, nu poți să nu observi felul în care Dumnezeu folosește poporul Israel astăzi ca semn pentru noi, creștinii, și pe noi creștinii ne folosește ca motiv de ”întărâtare la gelozie”, ca provocare pentru ei. Evreii, la rândul lor nu înțeleg de ce o parte din creștini iubesc Israelul, ei n-au nevoie de dragostea celor care îl socotesc pe Isus: Dumnezeu. Filosemitism, nu înseamnă să-i iubești numai pe evrei, nici să-i urăști pe alții care nu sunt evrei, că să-i iubești pe evrei pentru că ei ocupă un loc special în Planul lui Dumnezeu. Evreii sunt semnul tău, pentru confirmarea credinței tale, că Dumnezeu este fidel promisiunilor Sale și le aduce la îndeplinire sub ochii tăi!
Care trebuie să fie originea acestei iubiri ?
Porunca lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a poruncit iubirea de oameni, iar detaliat descoperim în Biblie că ”din pricina părinților lor ”evreii sunt iubiți” de Dumnezeu și vor fi reabilitați spre credință la sfârșitul vremurilor. Acum încă evreii sunt împietriți față de Dumnezeu.
(Această împietrire presupune și faptul, extrem de ciudat că evreii nu au deloc simpatie față de creștinii care-i iubesc pe ei, deci dragostea nu este reciprocă. Ciudat!)
Un creștin însă, dacă este deplin învățat cu privire la Planul lui Dumnezeu, îi va iubi pe evrei pentru că evreii sunt cheia înțelegerii Biblie. O cheie vizibilă, o cheie clară, o cheie la îndemână, o cheie fără de care nu poți descuia tainele înțelegerii Planului lui Dumnezeu. Domnul Isus ne-a spus: priviți smochinul, adică urmăriți poporul evreu, sau la întrebarea ”care va fi semnul?” a răspuns: ”de la smochin învățați pilda lui” adică de la poporul evreu. Faptul că poporul evreu s-a reîntors în țara lui și a cucerit Ierusalimul la timpul potrivit, profețit și dovedit, atât biblic cât și istoric, este un puternic argument pentru credința noastră.
Pentru creștinul care-și cunoaște bine Biblia, promisiunile făcute de Dumnezeu lui Avraam sunt baza de la care pleacă orice înțelegere, orice raționament ce poate explica evenimente trecute, prezente sau viitoare. Dumnezeu l-a ales pe Avraam și i-a dat promisiuni ce cuprind pe fiecare om care crede Cuvântul lui Dumnezeu. Aceste promisiuni nu au fost anulate de legea pe care tot Dumnezeu a dat-o 430 de ani mai târziu, ci dimpotrivă, legea s-a dovedit trecătoare și a fost desființată ca fiind zadarnică, de împlinirea în continuare a promisiunilor date lui Avraam, prin venirea în persoană fizică a ”Moștenitorului” a Fiului Isus Hristos. Această venire în trup a lui Isus Hristos pe pământ a fost anunțată de profeți și marcată tot de un termen calendaristic exact: 483 de ani, termen al cărui moment de început a fost darea edictului de rezidire a Ierusalimului.
Acum în zilele noastre noi vedem cu toții Israelul reîntemeiat ca stat, vedem Ierusalimul recucerit de evrei și dacă citim Biblia, înțelegem că aceste evenimente împlinesc un anume număr de profeții biblice imposibil de neglijat, dacă suntem onești.
Iată din ce cauză creștinii evanghelici sunt filosemiți. De fapt această accepțiune a termenul (filosemit) e puțin stranie, e mai mult politică, vorbind așa e imposibil de evitat antonimul și este de fapt un limbaj un pic nebiblic. În sens strict, Israelul este un popor, o națiune, un stat, dar în viziunea Planului lui Dumnezeu, Israelul este un semn pentru noi astăzi. Semnul este o anunțare a unui eveniment sau a unui loc, avem semne ce prevestesc furtuni sau schimbări climatice (tunetul prevestește ploaia) și avem semne ce anunță apropierea de o localitate. Reînființarea statului Israel și recucerirea Ierusalimului sunt semne ce prevestesc îndeplinirea în continuare a ”sfârșitului unei perioade” pe deplin și lămurit descrise în Biblie: perioada neamurilor. (Faptul că Dumnezeu lucrează cu perioade de timp, detaliat descrise în Biblie, l-am descris aici.) Un creștin, un fiu al lui Dumnezeu se bucură și așteaptă împlinirea hotărârilor Tatălui Său, nu se va întrista, ci se va bucura de ce urmează. Deasemenea semnele ce prevestesc aceste schimbări nu pot decât să-l bucure pe cel ce se bucură de tot ce face Tatăl.
Poate cineva se va întreba ce atitudine ar trebui să ia un creștin față de unul sau de altul din actorii politici aparent decidenți în spectacolul de pe teatrul geopolitic al lumii! Nu cred că ar trebui să ia vreo atitudine, lucrurile se vor întâmpla așa cum a plănuit Dumnezeu indiferent de opoziția sau de partizanatul cuiva.
Mai degrabă, cei ce au astfel de îngrijorări, ar trebui să se gândească la nivel personal, la nivelul sufletului lor, să se împace cu Cel ce ”face toate lucrurile după sfatul Voii Sale”, pentru ca atunci când aceste lucruri (sfârșitul veacului și judecata fiecărui om) se vor întâmpla (și se vor întâmpla în curând cu siguranță) să nu fie găsiți nepregătiți.
Vestea Bună 