De ce trebuie să-i înțelegem pe apărătorii Barnevernetului? Pentru că aceștia iubesc banii proveniți din teroarea protejată (încă) de stat.

”Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele,…” 1 Timotei 6:10

După război mulți viteji se-arată, spune proverbul.
M-am bucurat când am auzit că copiii Bodnariu au fost eliberați, dar și mai tare m-am bucurat când am auzit că nu mai vor să se întoarcă sub aripa Barnevernetului. Și că decizia au luat-o copiii. De fapt și în cazul lui AD, prezentat și la TV și aici, faptul că copiii nu au mai vrut să meargă la școală după prima întâlnire cu Barnevernetul a fost hotărâtor în decizia lor de a fugi ca evreii din Egipt. Dacă copiii n-ar mai fi mers la școală, chiar erau luați de ”balaur”.
Nu comentez asumarea de merite de către unii sau alții.

Comentez însă comentariile unora care se trezesc de pe plaiuri mioritice să apere pe naziștii din fiorduri, împotriva tuturor evidențelor. De ce oare? Sunt acești scriitori de articole dezinteresați?
Pentru că eu n-am primit un leu pentru sutele de ore de scris în favoarea cazului Bodnariu.
Și sunt absolut convins că toți cei ce au mers la mitinguri, au mers pe banii lor proprii.
La fel, cei ce au scris articolele în apărarea familiei Bodnariu: au cheltuit timp și bani din banii și din timpul lor, ei nu au fost plătiți de alții să facă asta.
Acești copii au fost răscumpărați cu zeci de milioane de dolari, euro și ce mai vreți,, bani investiți de către cei ce în mod voluntar au văzut justețea cazului și s-au hotărât să se implice.
Oare la fel se poate spune despre autorul articolului de mai jos?

A fost acest articolul scris în mod dezinteresat, din pură dragoste de adevăr?
Se pare că nu.
Iată ce scrie unul din comentatori:

Deci răspunsul la întrebarea din titlu devine simplu: trebuie să-i înțelegem pe unii care apără niște principii, dacă din acele principii provine câștigul lor.
”Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele” ne-a spus Apostolul Pavel.
Iubirea de bani este explicația cârnațului de argumente aduse de autorul articolului.
Banii circulă repede, doar ideile circulă mai repede.
Banii nu se văd, dar ideile se aud și roadele punerii lor în practică se văd.
De multe ori, multe idei produc filozofii aplicate, din pricina cărora mulți oameni suferă.
Iar atâta timp cât unii câștigă și alții suferă, acest dezechilibru este cu atât mai dureros cu cât rânjetul unora de satisfacție provoacă contorsionarea altora de durere.
Noi românii, prin corupție, prin delăsare, prin religie, ne tăiem craca de sub picioare unii altora și ne credem șmecheri, dar iată că poate fi ceva mai rău: unii își pun ștreangul de gât unii altora și se cred civilizați.
Este un proverb pentru asta: ”râde ciob de oală spartă”, dar hai să-l schimbăm: ”plânge ciob de oală spartă”.
Are mai mult sens.