Este o afirmație a apostolului Pavel.
Este atitudinea de slugă bună, de om angajat.
Vai de mine?
De ce?
Că-și pierde mântuirea? Că ajunge în iad?
Nu cred.
Mai degrabă frica să nu fie descalificat!
”Lepădat” în traducerea Cornilescu.
”Dezaprobat” în alte traduceri.
E limbaj din domeniul managementului: cine este pus pe un post?
Cui îi este atribuită responsabilitatea?
Dorința de a rămâne pe post este urmărită.
Vai de mine dacă pierd acea poziție.
Rămân în slujbă dacă-mi văd de slujbă, ”este o administrare care mi-a fost încredințată”.
Din păcate, teologiile care nu duc la anagajament au dizolvat prin explicații false felul de gândire care conduce la o astfel de atitudine.
Într-un mediu social în care religia este o afacere pentru câțiva și un fel de hobby tot mai palid pentru ceva mai mulți, a vorbi despre angajament în lucrarea lui Dumnezeu, fără bani, fără plată, este aproape ridicol.
A spune: ”vai de mine” dacă nu vestesc, nu are absolut nici o logică în sistemele de gândire în care s-a eliminat complet ”vai de mine” pentru vreun motiv.
A nu simți acest ”vai de mine” este una din nesimțirile dobândite de către cei ce și-au pierdut ”orice pic de simțire”.
Vestea Bună 