Unirea cu un alt grup.Cronica fraților hutteriți. (88)

Dacă oricine ar fi avut vreo obiecție la oricare dintre aceste puncte sau pentru Frăția hutterită ar fi trebuit să spună cu claritate ce îl deranja. Nimeni nu s-a pronunțat, astfel că alt mesaj a fost trimis frăției noastre numită Hutterită, spunând că ar trebui să audă ei înșiși că toată lumea era de acord în întregime. Aceasta s-a confirmat la vremea potrivită.

Înainte de a lua decizia, Hans Schmidt și ceilalți frați din Moravia au atenționat grupul, punând emfază pe faptul că fiecare trebuie să se gândească la ceea ce e pe cale să facă. Trebuiau să recunoască cu toții eroarea în care au fost conduși și să se căiască, să mărturisească și să se căiască de orice altceva făcuseră împotriva lui Dumnezeu și a adevărului său și să se smerească în fața lui Dumnezeu. Apoi fiecare era întrebat la modul individual din nou, iar o decizie se lua pe baza mărturisirii lui personale. Fiecare persoană își recunoștea greșeala și cât de mult îl rănise pe Dumnezeu. Fiecare promitea să se schimbe și de acum înainte să se predea în supunere lui Dumnezeu și oamenilor lui și să aibă aceeași inimă și minte cu ei. Fiecare a promis să accepte vremurile bune și pe cele rele împreună cu oamenii lui Dumnezeu, să evite tot răul, și să se lase să fie folosiți oricum ar fi ghidat Duhul lui Dumnezeu biserica sa.

În acel moment, Hans Schmidt, slujitorul Cuvântului lui Dumnezeu, s-a dus la Lorenz Huf (învățătorul grupului) și la bătrânii lui, care au avut o contribuție importantă la unire. După ce i-a acceptat [în frăție], i-a luat deoparte și le-a spus că de acuma va vorbi și se va purta cu ei ca cu frații. Din moment ce se afla într-o țară străină, așa cum era situația, nu era familiar cu grupul și nu știa prea multe despre fiecare. Astfel că Lorenz și cu ceilalți bătrâni, care îi cunoșteau bine, ar trebui să spună de fiecare dacă ar trebui să fie acceptați sau ar trebui să mai aștepte puțin. S-au întors la grup și pe baza mărturiilor bătrânilor, i-au acceptat în biserica lui Dumnezeu pe mulți dintre aceia care au cerut acest lucru. Acum, ei erau mulțumiți că biserica-comunitate era solid fundamentată în toate punctele credinței creștine.

Au fost acceptați individual pe baza mărturiei lor de credință, după ce frații s-au rugat cu ardoare în numele lor pentru ca Dumnezeu să le ierte greșeala și păcatul lor și să își trimită Sfântul său Duh să îi conducă în adevărată unitate și comunitate cu Dumnezeu și sfinții săi. Prin așezarea mâinilor ca semn al legământului lor, au fost primiți în comunitatea sfinților și trupul lui Hristos.

Aceasta s-a întâmplat pe 26 noiembrie, 1556. După aceasta s-au mutat la biserica-comunitate a lui Dumnezeu, unde frații și biserica l-au rugat pe Lorenz Huf să servească frăția ca slujitor al Cuvântului și Evanghelia lui Dumnezeu pentru o perioadă de încercare.

1557

În 1557, patru frați, Kaspar Hueber, Andreas Arnolt sau Bäck (un brutar), Hans Zwinger sau Gerber (un tăbăcar) și o săptămână mai târziu Sigmund Hosauer, au fost aleși și numiți în slujba Evangheliei.1

Patru alți frați au fost aleși și numiți în serviciul pentru treburi temporale: Charius Dreytzel, Petru Hörich, Paul Schnitzer sau Schneider (un croitor) și Christoph Achtznit.

În același an, frații au început o mare comunitate la Kostel.

Pe 1 septembrie, 1557, Petre Diack1 i-a scos afară pe frați din locul lor de la Sabatisch, în Ungaria. Prin forță a pătruns în casă, a dat buzna în camere și a căutat peste tot. El și oamenii săi ne-au cărat multe dintre posesiunile noastre. A luat trei frați prizonieri, i-a pus în lanțuri și a pus o strajă să-i păzească. I-a insultat și i-a amenințat și i-ar fi înjunghiat. Le-a spus țăranilor să-i păzească pe ceilalți credincioși astfel ca nimeni să nu scape. Ne-au căutat proviziile și au furat orice au găsit. Jefuiau peste tot, și nimeni nu se afla în siguranță înauntrul sau în afara casei. Nu cruțau pe nimeni, nici pe bolnavi, bătrâni sau pe copii. Toată lumea era dată afară și aruncată în exil. O, răufăcătorul și oamenii lui erau nemiloși. Oamenii noștri au pierdut casa, căminul și toate posesiunile lor. Cea mai mai supărare a alor fiind că i-a luat cu forța pe unii dintre copii, dar majoritatea acestora s-au întors.

În acest an am început comunitățile de la Pergen și Voitelsbrunn.2

1 Petre Diack se afla în slujba lui Januss Czobor.

2 Voitelsbrunn (Sedlec), sat la sud-est de Nikolsburg (Mikulov). Hutteriții conduceau o baie publică vestită la Voitelsbrunn. Vezi ME, IV, 842; Beck, 208 n.2; Zeman, Topography, #166.

 

1 Sigmund Hosauer este autorul a patru cântări din LdHBr, 437-441, 446-450; vezi Wolkan, Lieder, 229-230. A murit la Kostel, 1564; vezi dedesubt, p. 384 (!).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s