În 1555, fratele Hans Pürchner din Saalen a fost prins la Kortsch1 în regiunea Adige și a fost dus la Schlanders de către conetabili. Acolo a fost adus înaintea guvernatorului,2 un tiran crud care era gata să îl înjunghie pe Hans până la moarte din mânie pură. L-a interogat sub tortură și l-a pus pe masa de tortură pentru a-l face să spună cine îi oferise găzduire și pentru că refuza, l-au chinuit din nou în aceeași zi. Dar spre marea lor stupoare, tortura lor s-a dovedit fără de rezultat.
Printre spectatori era un funcționar pe nume Grimm, care el însuși a tras de sfoară pentru a-l chinui și întinde pe acest frate, deși asemenea lucruri doar călăii fac. L-au chinuit pe Hans iar și iar. L-au lăsat atârnând pe frânghie mai multe ore până când era atât de sfărâmat că nu putea nici să stea pe picioarele lui, nici nu putea face un pas, nici nu își putea duce mâinile la gură pentru a se hrăni. Cu toate acestea, a refuzat să cedeze și a rămas de neclintit în Domnul. Apoi i-au pus în butuci mâinile și picioarele, într-o temniță întunecată și sufocantă și l-au ținut acolo pentru mai bine de șase luni.
Mulți oameni educați, preoți, călugări, nobili și alții, i-au atacat credința pentru două zile și o noapte, încercând să îl direcționeze greșit. Dar el i-a făcut de rușine indicându-le erorile. Era bucuros și curajos și nu se lăsa intimidat. Apoi l-au condamnat la moarte și l-au dus înspre locul execuției. Acolo a îndemnat mulțimea să se pocăiască. El nu putea să îngenuncheze, din pricină că îl întinseseră și îl torturaseră cu o asemenea cruzime, astfel că l-au sprijinit cu spatele de un butuc de lemn și l-au decapitat. O cântare scrisă despre el ne oferă mărturie cu privire la suferința sa.3
Conetabilul care îl arestase i-a spus lui Pürchner că nu l-ar lăsa să plece să i se dea orice sumă. Mai târziu, totuși, a fost copleșit de remușcări și cu bucurie ar fi plătit oricât să dea timpul înapoi.
Unul dintre preoții care l-au chinuit pe Hans Pürchner în nerăbdarea lui de a-l face pe acesta să se dezică mai târziu a devenit un frate și chiar și slujitor al Cuvântului. Numele lui era Leonard Dax.4 N-a fost chiar în ciuda profeției: „Aceia care te-au distrus se vor grăbi să te reclădească; aceia care te-au golit vor sălășlui în tine.” Leonard Dax a rămas sincer și de neclintit în noua sa viață până la sfârșit, așa cum se va relata la timpul potrivit.
1 Saalen, Tirol, la sud-vest de Sf. Lorenzen; Kortsch, vest de Schlanders (Silandro) în Vintschgau (valea superioară Adige)
2 Caspar von Monthanj; vezi Beck, 204 n.5.
3 Însoțitorul lui Hans Pürchner, Gilg Federspil și încă un frate au reușit să evadeze, așa cum ne relatează Klaus Felbinger în cântarea sa despre Pürchner, ”Mit Freuden wollen wir singen” (Cântăm cu inimi bucuroase), în LdHBr, 441-446; de asemenea cântarea lui Sigmund Hosauer despre Pürchner (ibid. 436-441), cu primul vers identic. De asemenea vezi ME, IV, 234; Wolkan, Lieder, 209, n.2m 229; Martyrs Mirror, 550; Beck, 204-205.
4 Despre Leonard Dax, vezi mai jos, p. 384. (!)
Vestea Bună 