Cele cinci articole de credință: Privitor la separarea partenerilor de căsătorie credincioși de cei necredincioși. Cronica fraților hutteriți (76)

PRIVITOR LA SEPARAREA

partenerilor de căsătorie credincioși de cei necredincioși

Geneza 12:1

Avram, un tată al tuturor credincioșilor a fost chemat de Dumnezeu să își părăsească țara, neamurile și casa tatălui său. Dacă soția sa Sara ar fi refuzat să îl urmeze, el ar fi trebuit să se separe de ea, altfel el nu ar fi putut să îl urmeze pe Dumnezeu. Așa ar trebui să stea lucrurile dacă aceasta s-ar întâmpla între oameni căsătoriți.

Geneza 19:14-16

Ginerele lui Lot nu l-a crezut pe acesta când i-a spus de porunca Domnului de a fugi din Sodoma pentru că orașul va fi distrus. Ei doar au râs la asta. Cu toate acestea, Lot și-a luat cele două fiice de la ei și a pornit fiind supus poruncii îngerilor.

Apocalipsa 18:4-5

În Noul Testament vocea din cer dă aceeași poruncă, „Ieșiți din mijlocul ei [marea cetate/marele oraș], poporul meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei. Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiurile ei.” Pentru același motiv, partenerul credincios într-o căsătorie are dreptul să plece pentru a nu se face vinovat/ă de păcatele lumii și ale partenerului necredincios și prin urmare să primească aceeași pedeapsă.

Deuteronomul 13:6-10

Domnul a spus, „Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau nevasta care se odihnește la sânul tău, sau prietenul tău pe care îl iubești ca pe tine însuți te ațâță în taină zicând: Haidem și să slujim altor dumnezei! …să nu te învoiești…să n-arunci spre el o privire de milă, să nu-l cruți și să nu-l ascunzi. Ci să-l omori…pentru că a căutat să te abată de la Domnul, Dumnezeul tău.” Acum dacă bărbații ar trebui să își lapideze soțiile dacă acestea ar încerca să îi întoarcă de la legea lui Dumnezeu, cu atât mai mult ar trebui să ne separăm de ele dacă se dovedesc a fi un obstacol pentru noi.

Exodul 34:12-16; Deuteronomul 7:3-4

În Israel, poporul din Vechiul Testament, niciun bărbat nu îi era îngăduit să se căsătorească cu o necredincioasă, pentru că Domnul a vorbit prin Moise: „Să nu te încuscrești , să nu măriți pe fetele tale după fiii lor și să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi, căci ar abate de la mine pe fiii tăi și ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul s-ar aprinde de mânie împotriva voastră și te-ar nimici îndată.”

1 Împărați 11:1-13

Solomon, cel mai înțelept dintre împărați, nu a luat în seamă porunca aceasta, deși îi era bine cunoscută. Soțiile lui din neam străin l-au determinat să comită o mare nebunie și să îndure pedeapsa divină, care a provocat căderea lui. În același fel regele Ahab a fost deviat de către Izabela, soția lui străină, rezultatul fiind că îi asculta pe preoții lui Baal și permitea venerarea lui Baal. Aceasta arată că nu este bine pentru oamenii lui Dumnezeu să trăiască cu parteneri de căsătorie de alte credințe.

Ezra 9; 10:1-17; 1 Ezra 9:1-17

Pe vremea lui Ezra, oamenii păcătuiau împotriva Domnului luând soții străine. Când s-au întors împotriva Domnului, au trebuit să se separe de ele și să le expedieze, deși le luaseră în căsătorie și au făcut copii cu ele. Oameni responsabili au fost numiți din întreaga adunare pentru a vedea dacă toți aceia care aveau soții străine s-au separat de ele.

Neemia 13:23-27

Erau evrei care își luaseră soții asdodiene, amonite și moabite; jumătate din copii lor vorbeau limba asdodiană și nu puteau vorbi limba iudaică- limbile altor nații erau auzite printre ei. Neemia i-a mustrat și i-a blestemat și i-a bătut pe unii dintre ei. Le-a smuls părul și i-a făcut să jure în numele lui Dumnezeu. El le-a spus, „Să nu vă dați fetele după fiii lor și să nu luați fetele lor de neveste nici pentru fiii voștri, nici pentru voi. Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el în mulțimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui și Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuși femeile străine l-au târât și pe el în păcat.”

Dacă bărbații din vechime tratau această chestiune cu atâta severitate, oferind mai multă considerație legământului cu Dumnezeu decât legăturii cu un partener de căsătorie necredincios și mai mult ar trebui noi, creștinii, să situăm mai sus legătura cu Dumnezeu decât legătura omenească a căsătoriei. Dacă observăm că limbajul copiilor este lumesc și nu creștin și că ei învață căile rele ale lumii, noi sfătuim separarea de partenerul necredincios.

Matei 5:29-30; 18:8-9

Hristos a spus, „Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul dintre mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă.” El nu se referea la membrele corpului nostru fizic. Prin mână, picior și ochi se referea la aceia care sunt cei mai apropiați de noi și cei mai importanți pentru noi și deși sunt esențiali ca ochi și mâini, tot trebuie să îi tăiem jos dacă ne îngreunează mântuirea. Astfel că dacă o soție își stânjenește soțul și îl conduce în păcat, sau dacă un soț face acest lucru pentru soția sa (pentru un partener de căsătorie necredincios reprezintă o nemaipomenită piatră de poticnire), și nu se poate rezolva în niciun fel problema, atunci este corect ca partenerul credincios să își ia rămas bun de la necredincios în concordanță cu Cuvântul Domnului.

Matei 5:31-32; 19:9

Marcu 10:11-12; Luca 16:18

Astfel ca nimeni să nu găsească pricină și să părăsească [pe partenerul său de căsătorie] în afară de ași menține sufletul curat, Hristos de asemenea ne-a spus, „S-a zis iarăși: Oricine își va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărțire. Dar eu vă spun că oricine își va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.”

Matei 10:23

Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta. Adevărat vă spun că nu veți isprăvi de străbătut cetățile lui Israel până va veni Fiul omului.” Un credincios care s-a convertit în timp ce trăia cu un partener necredincios are aceeași libertate dată de Hristos. Un astfel de credincios este la fel de îndreptățit ca partenerii într-o căsătorie credincioasă să fugă de persecuție și să își găsească refugiul cu camarazii credincioși altundeva.

Matei 10:34-38

Luca 12:51-53; Mica 7:6

Hristos a spus, „Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe Pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui.” Aici putem vedea că nu noi am inventat asta, ci Hristos și Cuvântul său aduc un asemenea conflict.

Apoi urmează: „Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine.” Acum, cele 10 porunci ne spun nouă să iubim și să ne cinstim tatăl și mama, precum și să păstrăm legătura căsătoriei. La fel de natural este să îți iubești copiii, dar să îți iubești și soția.

Și totuși el spune, „Oricine îi iubește mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după mine nu este vrednic de mine.”

Matei 19:6

Hristos a spus, „Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” Aici, prima dată trebuie să avem în vedere dacă o căsătorie a fost legată de Dumnezeu sau conform cu căile lumii. Multe cupluri prima dată se unesc ca desfrânații; chiar dacă mai târziu sunt cununați de un preot (care de obicei e din același aluat), asta înseamnă că ei sunt legați de Dumnezeu? Destul de des sunt legați împreună de către cel rău, care deține puterea asupra acestor oameni. Când oamenii se căsătoresc pentru bani și posesiuni, sunt ei legați de către Dumnezeu? Lăcomia de bani i-a adus împreună. Fie ce-o fi, când se face o separație de dragul credinței în Hristos și pentru mântuirea sufletului, atunci căsătoria nu este despărțită de către om, ci doar de Hristos prin Cuvântul său. Totuși, deși vorbim de separare, căsătoria nu se dizolvă când unul îl părăsește pe celălalt pe această cale. Dacă după o perioadă de timp, celălalt partener îi urmează și își schimbă viața, căsătoria este atunci întreagă și nealterată. Dacă nu este Cuvântul lui Hristos care provoacă o separare, ci omul, așa cum se întâmplă des printre desfrânații acestei lumi, acest lucru este greșit. De asemenea, acesta este un păcat împotriva celor 10 porunci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s