Cele cinci articole de credință: Creștinii nu pot porni la război. Cronica fraților hutteriți (75)

Mențiune: reamintesc că aici postez o carte. Nu neapărat punctele de vedere ale scriitorului sunt și punctele mele de vedere în mod integral. Ideea hutterită legată de proprietatea privată și felul cum se raportează ei la guvernare sunt chestiuni pe care le voi discuta probabil în alte postări. De dragul consecvenței postez  cartea întreagă, rămâne de discutat pe marginea ei. Observați totuși sfârșitul acestei postări, clarifică unele aspecte.

CREȘTINII NU POT PORNI LA RĂZBOI,

nu pot administra legea lumească sau să folosească forța și sabia

Oamenii care fac asemenea lucruri

nu se pot considera creștini

Geneza 9:5-6

La începuturi, Dumnezeu i-a spus lui Noe, „Căci voi cere înapoi sângele vieților voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc și voi cere înapoi viața omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. Dacă varsă cineva sângele omului , și sângele lui să fie vărsat de om, căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul lui.”

Geneza 49:10

Iacob, patriarhul, a profețit că sceptrul de domnie va trece de la Iuda la venirea învingătorului, acesta fiind Hristos. Din moment ce puterea conducătoare a evreilor (oamenii lui Dumnezeu din zilele acelea) s-a sfârșit în Hristos și le-a fost luată, este clar că în Hristos nu ar mai trebui să existe și că de acum înainte noii oameni ai lui Dumnezeu ar trebui să poarte sau să folosească sabia lumească sau să domnească prin ea. Singur, Hristos va domni peste oamenii lui, conducându-i cu sabia Duhului său.

Judecători 9:7-15

În Cartea Judecători, o parabolă este dată casei lui Ghedeon. Ghedeon a spus lui Israel, „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.” (RSV). [Judecători 8:23] Dar Abimelec, fiul servitoarei lui, a ieșit și a fost făcut rege. Atunci, Iotam le-a spus într-o parabolă cum măslinul a refuzat să fie împărat când a fost întrebat de ceilalți copaci și cum smochinul și vița de vie a refuzat. Dar spinul a acceptat imediat. Din aceasta noi învățăm că un creștin (care este comparat în multe pasaje ale Scripturii cu vița de vie, cu măslinul și cu smochinul sau cu alți pomi și copaci) nu ar trebui să participe la guvernarea lumească, pentru că el atunci nu ar mai avea rodul creștin al păcii, blândeții și smereniei și s-ar lipi lumii certurilor și va zgâria ca un tufiș de spini. Dar noi nu vom trăi astfel, dragi frați. În loc, așa cum Isaia a spus, „ În locul spinului se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va crește mirtul.”

1 Samuel 8:7

Când Israel a cerut un împărat cum au toate neamurile, să îi conducă în război, Samuel n-a văzut cu plăcere acest lucru. Domnul i-a spus, „…nu pe tine te leapădă, ci pe mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.” Iar el în furia sa le-a dat un împărat.

1 Cronici 17:1-15; 22:7-9; 28

Regele David a vrut să construiască o casă pentru Domnul, dar Cuvântul Domnului a venit la el, spunând, „Tu ai vărsat mult sânge și ai făcut mari războaie, de aceea nu vei zidi o casă numelui meu, căci ai vărsat înaintea mea mult sânge pe Pământ. Iată că ți se va naște un fiu, care va fi un om al odihnei și căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mâna tuturor vrăjmașilor lui de jur împrejur, căci numele lui va fi Solomon (Pace), și voi aduce peste Israel pacea și liniștea în timpul vieții lui. El va zidi o casă numelui meu.” Aceasta ne indică că casa lui Hristos va fi a oamenilor pașnici, nepătată de sânge.

1 Împărați 6:7

Când Solomon a construit templul (care va fi simbolizat de către biserica lui Hristos în Noul Testament) a fost făcut din pietre cioplite de înainte, astfel că niciun ciocan, secure sau unealtă de fier nu s-a auzit în casă în timp ce era zidită. Aceasta ne arată clar că biserica lui Hristos nu ar trebui să fie construită cu zgomot și nici să fi forțat să crezi nu ar trebui să fi, ci va exista din propriul liber arbitru în ziua puterii lui Dumnezeu.

Psalmi 46:9 76:2-3

Osea 1:7; 2:18; Zaharia 9:10

David, în profeția sa despre biserica lui Hristos, a spus, „Cortul lui este în Salem și locuința lui în Sion; acolo a sfărmat el săgețile, scutul, sabia și armele de război.”

Isaia 2:3-4; Mica 4:2-3

Profeții Isaia și Mica, având același gând, au vorbit despre templul și biserica lui Hristos: „…Căci din Sion va ieși legea și din Ierusalim, Cuvântul Domnului. El va fi judecătorul neamurilor, el va hotărî între un număr mare de popoare; așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor, cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul.” Aceste cuvinte sunt clare. Așa de pașnici vor fi oamenii lui Hristos.

Isaia 11:6-9; 65:25

Atunci lupul va locui împreună cu mielul și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună și le va mâna un copilaș; vaca și ursoaica vor paște la un loc și puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de țâță se va juca la gura bortei napârcii și copilul înțărcat va băga mâna în vizuina basiliscului. Nu se va face niciun rău și nicio pagubă pe tot muntele meu cel Sfânt.” Astfel că oriunde este bătaie, înjunghiere, împușcare și vărsare de sânge, acesta este muntele nelegiuit al diavolului, sălașul lui Lucifer.

Osea 13:11

Ți-am dat un împărat în mânia mea și ți-l iau înapoi în urgia mea.” Ceea ce a fost oferit în mânie, nu se va supune harului și binecuvântărilor lui Hristos. Niciun copil al binecuvântării și al pacei nu poate fi un slujitor al furiei.

Matei 5

Hristos a spus, „Ferice de cei săraci în duh…Ferice de cei milostivi…Ferice de cei împăciuitori…Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii.” Toate acestea se opun domniei prin forță și a sabiei.

Mai departe: „Ați auzit că s-a zis celor din vechime: Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecății. Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății.” În Vechiul Testament se spunea, „Să nu ucizi,” aceasta [este la singular prin urmare] fiind aplicată individului și a violenței sale personale or mâniei. Uciderea trebuia săvârșită de judecători și magistrați. Dar aici Hristos spune, „Dar eu vă spun” [acesta este un plural] însemnând nu anumiți indivizi, ci toți creștinii fără excepție. Fiecare creștin ar trebuie să se comporte în conformitate cu aceasta. De aceea puterea lumească a sabiei este abolită în casa lui Hristos, dar reținută în lume.

Ați auzit că s-a zis: Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Dar eu vă spun: Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt.” În alte cuvinte, mai degrabă decât să te răzbuni singur dând lovitură pentru lovitură, ar trebui să fi pregătit să suferi chiar și mai mult. Aceasta este singura cale pentru fiecare creștin. Orice oficiu al magistraturii este în opoziție directă cu aceasta, pentru că sarcina sa este să servească răzbunarea.

Oricui vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa.” Din moment ce creștinii nu ar trebui să meargă la tribunal, procedurile legale și puterea judiciară nu-și are locul în creștinătate.

Ați auzit că s-a zis: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. Dar eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blastămă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.” Aceste cuvinte sunt adresate tuturor creștinilor. Guvernul folosește sabia și prin urmare este în opoziție directă cu asta. De aceea niciun creștin nu ar trebui să aibă vreo funcție într-un guvern lumesc.

Matei 6:12

Hristos și-a învățat ucenicii să se roage: „Și iartă-ne nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” Este clar că un creștin nu trebuie să caute să se răzbune, fiindcă dacă un om s-ar răscula împotriva nedreptății cu întemnițare sau cu sabia, el s-ar ruga, „Cum i-am făcut eu fratelui și aproapelui meu, așa fă-mi și mie, o Doamne.”

Matei 7:1-2

Nu judecați,” spunea Hristos, „ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura” (RSV). Prin urmare, sabia, tribunalele legii și răzbunarea nu poate fi niciodată tolerată în biserica lui Hristos.

Matei 10:16

Hristos ne-a spus, „Iată, eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor.” O oaie este un animal pașnic și fără apărare care poate să se salveze doar fugind cât de repede poate. Oile sunt reprezentate de creștini, care își au la fel de puțin locul în guvern cum și-l au oile printre lupi sau lei.

Matei 13:28-30

În pilda neghinei, robii întreabă, „Vrei dar să mergem s-o smulgem?” Stăpânul a răspuns, „Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul. Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș.” Hristos a spus asta de asemenea pentru că dorea să prevină războiul și vărsarea de sânge. El nu a interzis aruncarea afară a neghinei din biserica sa prin puterea cheilor împărăției. El, totuși, le-a interzis ucenicilor săi să-i ucidă.

Matei 16:24

Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze.” Nu menționează sabia, pentru că ea nu-și are locul la cruce. Sunt la fel de distanțate între ele ca Hristos cu Pilat. Așa cum Hristos nu poate avea nimic în comun cu Satana, așa nici sabia acestei lumi nu are nimic de-a face cu crucea lui Hristos.

Matei 16:19; 18:18; Ioan 20:22-23

Hristos le-a dat apostolilor cheile bisericii-comunități a lui când i-a spus lui Petru, „Îți voi da cheile împărăției cerurilor.” Lor toți, le-a spus, „Luați Duh Sfânt. Celor ce le veți ierta păcatele vor fi iertate și celor ce le veți ține vor fi ținute.” Aceasta este puterea pe care Hristos le-a dat-o apostolilor și bisericii sale. Niciodată nu i-a încredințat puterea sabiei vreunui apostol sau ucenic din biserica sa. Excluderea (puterea cheilor încredințată bisericii) și sabia (puterea dată lumii) sunt la fel de diferite ca ziua și noaptea. Sunt la fel de diferite ca viața și moartea și nu pot fi amestecate. Autoritatea cheilor exclude din biserică ceea ce este rău, dar de rău te poți lepăda. Sabia acestei lumi îndepărtează persoana din viața pământească, privându-l pentru totdeauna de șansa pocăinței.

Matei 10:17-18; 24:9

Marcu 13:9; Luca 21:12; Daniel 11:33

Evanghelistul le-a relatat creștinilor ceea ce Hristos a profețit despre ei: „Păziți-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor și vă vor bate în sinagogile lor. Din pricina mea, veți fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților…”„Au să vă dea afară din sinagogi, ba încă va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.” Gândiți-vă atunci, dacă asemenea autoritate este creștină. La fel se întâmplă astăzi ca pe vremea apostolilor.

Matei 20:20-23

Cei doi fii ai lui Zebedei l-au rugat pe Hristos ca să stea la dreapta și la stânga lui în împărăția sa. Au dorit locurile cele mai de onoare, pentru că credeau că va fi o împărăție lumească. Când tot nu au înțeles, Hristos i-a îndrumat într-o altă direcție, provocându-i să se chinuie și să sufere, asta însemnând, să bea din cupa lui.

Matei 20:25-26

Marcu 10:42-43; Luca 22:25-26

Isus și-a chemat ucenicii la el și le-a spus, „Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa.” El a vorbit aici despre autoritățile și conducătorii lumești și a adăugat simplu, „Între voi să nu fie așa.” Nu s-a referit doar la cei doisprezece, ci la fiecare creștin și membru al bisericii sale.

Matei 26:51-52

Marcu 14:47; Luca 22:49-51

Când Hristos a fost luat prizonier, Petru a luat o sabie și l-a lovit pe robul marelui preot, tăiându-i urechea. Domnul l-a dojenit, spunându-i, „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri.” El a respins sabia complet, iar ucenicii săi au trebuit să o abandoneze, din moment ce nu avea vreun loc printre ei. Sabia Duhului și sabia lumii acesteia au fiecare propria teacă. Sabia Duhului aparține de biserica lui Hristos. Sabia lumească aparține lumii și răufăcătorilor. Nu există vreo relatare ca Petru sau orice alt apostol să folosească sabia din nou. Au lăsat-o la locul lor.

Luca 9:52-55

Ucenicii au mers într-un sat samaritean să găsească găzduire pentru Isus, dar oamenii au refuzat să îl primească. Apoi ucenicii săi Iacov și Ioan l-au întrebat, „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” Dar Isus s-a întors și i-a mustrat, spunând, „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți! Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Nu sunt necesare cu mult mai multe cuvinte. Este clar că răzbunarea nu are loc în împărăția lui Hristos și că un creștin nu va merge la război și nici nu va căuta răzbunare. Oricine face acestea l-a părăsit pe Hristos și calea sa. Așa cum nu le-a ajutat ucenicilor să îl pomenească pe Ilie, nu te va ajuta să spui că David a fost un rege și că mulți oameni credincioși au folosit puterea sabiei și au mers la război; pentru că Hristos a spus, „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!”

Luca 12:13-14

Unul din mulțime a zis lui Isus: Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea noastră. Omule, ia răspuns Isus, cine m-a pus pe mine judecător sau împărțitor peste voi?” La fel, niciun ucenic de-al său care are duhul lui Hristos nu poate să aibă autoritate judiciară sau să judece în chestiunile lumii.

Ioan 6:15

Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-l ia cu sila și să-l facă împărat , s-a dus iarăși la munte, numai el singur.” A făcut așa ca să avem un exemplu și ar trebui să îi călcăm pe urme. Apostolul Pavel a spus, „Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului său.” Aceasta dovedește cu claritate că orice om doritor să dețină un mandat în lume nu are Duhul lui Hristos. Dacă nu are Duhul lui Hristos, el nu este un creștin. Prin urmare, un creștin cu certitudine că nu poate deține o poziție de autoritate în lume.

Ioan 8:3-11

Hristos a refuzat să condamne femeia adulterină la moarte, deși așa era legea. La fel, niciun membru al trupului lui Hristos nu poate face asta în ziua de azi. Hristos a spus, „Cum m-a trimis pe mine Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi.”

Ioan 18:36

Împărăția mea nu este din lumea aceasta,” i-a spus Hristos lui Pilat. „Dacă ar fi împărăția mea din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat să nu fiu dat în mâinile iudeilor…” Deducem că ținutul creștinilor nu face parte din această lume; este din Hristos. Autoritatea guvernamentală este parte a acestei lumi; ținutul ei se referă doar la această lume. Și aceste două regate nu se pot împăca sub niciun chip.

Romani 12:17-19

Apostolul Pavel le predica creștinilor: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a mea; Eu voi răsplăti, zice Domnul.” Aceasta ne arată că niciunui creștin nu i se permite să se răzbune.

Romani 13:1; 1 Petru 2:13-14; Titus 3:1

Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte,” a spus Pavel. „Căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu.” În asemenea cuvinte, apostolii fac eforturi să ne învețe că creștinii ar trebui să se supună autorităților, dar nu că ar trebui să dețină o asemenea autoritate.

1 Corinteni 5:12

În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară?” s-a întrebat Pavel. Așa că un ucenic de-al lui Hristos nu poate conduce în această lume.

1 Corinteni 6:7-8

Chiar faptul că aveți judecăți între voi este un cusur pe care îl aveți,” le-a spus Pavel corintenilor. „Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba? Dar voi singuri sunteți aceia care nedreptățiți și păgubiți , și încă pe frați.” Din aceasta reiese din nou că tribunalele legii și de judecată nu-și au locul în biserica lui Dumnezeu.

2 Corinteni 1:24

Apostolul Pavel a spus, „Nu doar că avem stăpânire peste credința voastră.” Iar Petru i-a îndemnat pe bătrâni să aibă grijă de turma lui Hristos cu toleranță și fără să domine peste copiii lui Dumnezeu.

2 Corinteni 10:4; Efeseni 6: 13-17

Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu…”

Romani 12:5; 1 Corinteni 10:17; 12:12-13

Efeseni 4:4; Coloseni 3:15

Tot așa și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădularele unii altora. Este strigător la cer ca un trup sa folosească sabia împotriva sa. Să îți facă rău singur sau să te autodistrugi este un fapt disperat. Astfel că folosirea sabiei nu-și are locul în biserica lui Hristos, pentru că membrele sale sunt un singur trup în Hristos. Nu ar fi nebunie ca două mâini ale unui trup să aibă fiecare o sabie și să se înjunghie una pe cealaltă ca două inamice? La fel se poate spune dacă creștinii pot să pornească la război sau să folosească sabia.

1 Corinteni 13:4-7

Dragostea este îndelung răbdătoare , este plină de bunătate. Sabia și slujitorii săi izbucnesc în conflicte înverșunate și violente. Dragostea nu pizmuiește. Sabia se răzbună imediat. Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie; sabia și slujitorii săi se opun celorlalți și se umflă în pene de mândrie. Dragostea nu caută folosul său; sabia își apără proprile interese. Dragostea nu caută să se mânie. Dragostea nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire ci caută împăcarea; sabia este răzbunătoare și pretinde răzbunare. Dragostea suferă totul; sabia nu suferă altceva decât să întoarcă lovitură pentru lovitură. De aceea dragostea creștină și sabia lumii nu aparțin împreună.

Apocalipsa 1:16; 19:15

În cartea Apocalipsa, Hristos i s-a arătat sfântului apostol Ioan ieșindu-i din gură o sabie ascuțită cu două tăișuri. Din aceasta, noi care suntem ucenicii săi și credem în el deducem că sabia nu își are locul în mâna noastră, ci în gură, mai precis, căci noi trebui să mânuim sabia duhului și nu sabia sângelui.

Apocalipsa 4:10

Cei douăzeci și patru de bătrâni care apăreau în fața tronului lui Dumnezeu își aruncau cununile înaintea tronului. Ce vor face acei oameni, care nu doresc să își arunce cununile aici, pe Pământ, ci vor să fie încoronați și cinstiți de către fiecare, care se sfâșie unul pe celălalt pentru o cunună? Locul lor nu se va afla printre bătrâni la tronul lui Dumnezeu. Ei se vor afla la tronul lui Lucifer.

Apocalipsa 13:9-10

Cine are urechi, să audă! Cine duce pe alții în robie va merge și el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabia. ”

Dacă guvernarea vine de la Dumnezeu și este slujitorul său, de ce – oricine se poate întreba- nu pot fi creștini în ea? Aici este și răspunsul: Dacă numele „slujitor al lui Dumnezeu” transformă un conducător într-un creștin, atunci împărații romani Claudius și Nero ei ar fi fost de asemenea creștini, din moment ce Pavel i-a numit slujitorii lui Dumnezeu prin intermediul sceptrelor lor. Când puterile care sunt au fost numite slujitori ai lui Dumnezeu, s-a referit Pavel că un turc, care este slujitor al lui Dumnezeu este prin urmare, un creștin? Evident că nu. Domnul spunea chiar de regele Nebucadnețar și regele Cirus ca sunt slujitori ai săi, și totuși ei erau păgâni. Așa cum Scripturile vorbesc despre touă tipuri de îngeri, bun și rău și amândoi sunt numiți îngeri, la fel cum Dumnezeu are două tipuri de slujitori pe Pământ.

Un creștin nu poate fi un conducător în această lume; dar un conducător cu siguranță poate deveni creștin dacă, cu Hristos, se dezbracă de slava sa, se smerește, lasă sabia jos, apucă crucea și îl urmează. Din timpuri imemoriale puterea sabiei a fost identificată cu guvernarea acestei lumi pentru a clarifica că funcțiile sale nu se pot împăca cu acelea ale bisericii creștine.

Nu ne dorim și nici nu intenționăm, totuși, să înlăturăm autoritățile care guvernează această lume sau să nu ne supunem lor în ceea ce este bun și just. Trebuie să fie guvernare pentru oamenii din lume la fel de mult cum trebuie să existe pâinea zilnică și bățul directorului școlii pentru copii. Masele refuză să fie conduse de către Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să fie conduse de sabie astfel ca nemernicii și oamenii lumii, care nu sunt controlați de morala creștină, să fie obligați să se supună moralității sălbatice a lumii, din frică de galere. Dacă nu li s-ar pune frâul și n-ar fi ținuți în niște limite, nimeni nu s-ar simți în siguranță față de aproapele său, iar Pământul s-ar îneca în sânge.

Prin urmare, Guvernul este instituit de Dumnezeu, iar noi îi respectăm cum se cuvine pe oficiali din pricina poziției lor. Le arătăm prietenie, ne supunem lor și le plătim taxele cu promptitudine și regulat. Dumnezeu ne-a dat un ordin ca să se aibă grijă de slujitorii Cuvântului din biserica sa. Într-un fel asemănător, el ne-a dat un ordin ca să se aibă grijă și de oficialii guvernului, în forma dijmelor, chiriei, servicilor, clăcii și așa mai departe, din moment ce nu pot să preia și alte munci. Aceasta, de asemenea, un creștin poate să o presteze cât timp nu este împotriva credinței și conștiinței lui. Nu este obligat să facă nimic ce ar fi împotriva lui Dumnezeu și a credinței sale. Nici Petru și nici apostolii nu au făcut acestea, de asemenea. Este adevărat că Petru predica, „Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești,” dar când i s-a interzis să facă ceea ce trebuie și a fost forțat să facă ceea ce este greșit, el a spus, „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu.” Sadrac, Mesac și Abed-Nego au făcut la fel cu regele Nebucadnețar și la fel a făcut Macabeu în zilele regelui Antioh. Datorăm împăratului și guvernului ceea ce este al lor și îi dăm lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu. Astfel că un creștin ar trebui să fie atent la această diferență și să nu dea capilor guvernului cinstea care-i aparține lui Dumnezeu. Nu ar trebui să îi laude numindu-i mărie, înțeleptule sau neînvinsule așa cum ipocriții lumii o fac, care se pleacă și îngenunchiază înaintea lor. Toată cinstea aparține doar lui Dumnezeu, care singur este înțelept. Înaintea lui fiecare genunchi ar trebui să se plece. El nu împarte cinstea cu nimeni și niciun creștin nu ar trebui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s