Matei 28:6
Scripturile ne relatează că trupul lui Hristos niciodată nu poate fi în mai mult de un loc odată, chiar și după înviere. Îngerii i-au spus femeilor care îl căutau în mormânt, „Nu este aici; a înviat,” știind că el era Dumnezeu adevărat și om adevărat. Pe lângă asta, chiar dacă îngerii și femeile s-au întâlnit în numele său, ceea ce însemna ca el era printre ei, totuși ei au spus, „Nu este aici,” ca și cum ar fi vrut să spună, „El nu este trupește în mai mult de un loc odată.” Ni s-a spus că discipolii au mers la el în Galileea; astfel că nu încape îndoială că Hristos, deși era în inimile lor, nu era cu ei în carne și oase, altfel nu ar fi avut nevoie să meargă la el.
Matei 26:11; Marcu 14:7
Hristos a spus, „Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe mine nu mă aveți totdeauna.” El se referea la prezența sa trupească, la aceasta referindu-se preoții.
Psalmii 16:10
David a spus, „Nu vei îngădui ca preaiubitul tău să vadă putrezirea.” Dacă pâinea ar fi Hristos, el ar fi cu mult mai perisabil și ar putea să putrezească mult mai ușor decât oamenii, pentru că ceea ce se mănâncă, se digerează.
Matei 15:17
„Nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pântece și apoi este aruncat afară, în hazna?” așa cum ne-a spus Hristos.
Romani 14:17
„Căci împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt.” Acum dacă Hristos ar fi fost mâncat la propriu și aceasta ne-ar fi putut aduce mântuirea sau ar ajuta ca noi să ajungem în împărăția lui Dumnezeu, atunci apostolul a vorbit aici prea pe scurt despre el.
Evrei 13:9
„Să nu vă lăsați amăgiți de orice fel de învățături străine,” spunea Pavel, „căci este bine ca inima să fie întărită de har, nu prin mâncăruri, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit.”
1 Corinteni 15:50
Apostolul Pavel a spus, „Putrezirea nu poate moșteni neputrezirea.” Oamenii putrezesc, dar trupul lui Hristos nu putrezește. Un corp care putrezește nu poate mânca sau primi corpul ce nu putrezește al lui Hristos; trupurile lumești nu pot mânca trupurile cerești.
Evrei 1:5; 5:5
Apostolul a spus despre Hristos că Hristos era făcut ca orice alt om, exceptând faptul că era fără de păcat. Dacă lipsa păcatelor, astfel, era singura excepție, nu putea exista o alta excepție care îi permitea să fie peste tot. Prin urmare, este evident că el nu se află în mai multe bucăți de pâine mai mult decât ar fi fost în mai multe locuri în același timp pe când învăța pe Pământ. El mergea dintr-un loc în altul.
Mai departe, dacă trupul lui Hristos este în mai multe locuri, cum este primit în gura unei persoane? Dacă este primit în întregime, atunci nu este în mai multe locuri. Dacă este primit doar parțial, atunci nu este Hristos în carne și oase așa cum a stat pe cruce.
Efeseni 2:8
Prin credință Hristos locuiește în inimile noastre. Apostolul nu spune, „prin mâncarea ce o mâncăm.”
Ioan 14:23
„Dacă mă iubește cineva, va păzi cuvântul meu și Tatăl meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.” Nu spune, „prin mâncatul corpului său.”
2 Ioan 9
„Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos n-are pe Dumnezeu,” și el nu îl va primi nici în cuminecătură. „Cine rămâne în învățătura aceasta are și pe Tatăl și pe Fiul.” Nu spune, „Cine a mâncat cuminecătura îl va primi pe Hristos.”
Ioan 10:11
Hristos a spus, „Eu sunt păstorul cel bun.” Astfel că atunci când ei mănâncă cuminecătura, ei mănâncă păstorul și pretind a fi oi. Chiar oi! Lupii îl mănâncă pe păstor. Oile niciodată nu își mănâncă păstorul.
Înțelepciunea lui Solomon 13:10
„Dar sunt cu totul ticăloşi şi şi-au pus nădejdea în lucruri fără de viaţă cei care au numit dumnezei lucrurile mâinilor omeneşti, aurul şi argintul cu meşteşug lucrat şi închipuiri de dobitoace sau piatră netrebnică, cioplită de mână de demult, iar speranța lor este cu cei morți.” Aceia care venerează pâinea sau cuminecătura ca și cum acestea ar fi Hristos sunt la fel de idolatri și ticăloși.
1 Corinteni 12:2
Pavel a scris corintenilor, „Când erați păgâni, știți că vă duceați la idolii cei muți, după cum erați călăuziți.” În afară de Hristos, care s-a ridicat la cer, orice este ridicat și venerat este un idol. Astfel că mesa falsă a preoților nu e nimic altceva decât un idol mut și reprezintă o practică păgână primirea și venerarea ei.
Dacă oricine spune că are loc la nivel spiritual și că este hrană spirituală, atunci trupul lui Hristos trebuie să fie un duh și nu un trup făcut din carne și oase. Atunci cine se hrănește cu cuminecătura, trupul sau sufletul? Dacă trupul se hrănește, cum putem să o mâncăm la modul spiritual? Dacă sufletul se hrănește, cum putem să o mâncăm din punct de vedere fizic? Sufletul chiar mănâncă hrană reală?
Dacă voi spuneți că din moment ce trupul lui Hristos a fost conceput prin Sfântul Duh poate fi oriunde și în orice formă, negați că Hristos a venit întrupat și că a fost un om adevărat.
Voi spuneți: El este acum glorificat și astfel este peste tot, pentru că ce altceva înseamnă că este glorificat? Răspuns: Încă nu a fost glorificat când a instituit Cina Domnului, luând-o cu discipolii săi. Și după ce a fost glorificat, ca și înainte, avea doar un singur trup.
Este spus că din pricină că Cuvântul s-a întrupat, oriunde se află Cuvântul, se află și Hristos; astfel Cuvântul nu poate fi despărțit de carne; și că el nu este doar în locul acesta sau acela, ci peste tot unde Cuvântul este prezent prin intermediul credinței. Răspuns: este adevărat că Cuvântul este peste tot, dacă prin „Cuvânt” ne referim la Dumnezeu, natura sa și puterea sa. Nu este adevărat dacă ne referim la Cuvântul acceptat prin credința pentru mântuire, pentru că acela îi include pe evrei și pe păgâni. La fel, Cuvântul nu se află în pâine, pentru că pâinea nu poate auzi sau crede, nici carnea nu se află în ea.
Dacă spuneți că credința nu ar trebui discutată în acești termeni, ci că cuvintele simple ale lui Hristos ar trebuie să fie crezute fără să ne aplecăm asupra felului în care aceasta se petrece, răspunsul este acesta: Trebuie să testăm duhurile și să veghem că cuvintele nu sunt înțelese greșit și luate diferit față de înțelesul pe care l-a avut de fapt în vedere Isus și cel înțeles de către apostoli. Trebuie să le înțelegem în lumina credinței noastre în Hristos. Domnul ne-a poruncit să ascultăm cu discernământ. Prin urmare, trebuie să ne testăm pe noi dacă cu adevărat ne aflăm în credință.
În fiecare an Israel, poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament, omora mielul de Paște și îl mâncau pentru a comemora cum Dumnezeu i-a cruțat, eliberat și condus afară din Egipt. Într-un mod asemănător, Hristos din Noul Testament ne-a poruncit să luăm pâinea, să o frângem și să o mâncăm, ținând Cina Domnului în amintirea suferințelor sale, a morții sale și a vărsării sângelui său. Prin aceasta ne-a mântuit și a câștigat har și viață veșnică pentru noi. Acesta este sensul cuvintelor, „Faceți aceasta spre pomenirea mea.”
Vestea Bună 