Cele Cinci Articole de Credință
Aceste cinci articole de credință sunt motivul marii controverse dintre noi și lume. Toți aceia din biserica noastră care au fost executați prin foc, apă sau cu sabia au fost condamnați din pricina acestor articole. Toate necazurile, persecuția, întemnițarea și moartea credincioșilor petrecute de curând s-au bazat pe aceste articole despre botez, Cina Domnului, comunitatea bunurilor, autoritățile guvernamentale și separarea soților credincioși de cei necredincioși.
Cum istoria înregistrată în cronica noastră este legată strâns de aceste principale articole de credință le vom evoca aici, așezându-le pe temeiuri scripturale, care ne arată că credința noastră nu a fost inventată acum patruzeci de ani de către Iacob Hutter sau orice alt om, ci a fost stabilită de către Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos și de către sfinții săi apostoli, scrierile și Evangheliile lor.
PRIVIND ADEVĂRATUL BOTEZ CREȘTIN
opunându-i-se botezul nou-născuților
Matei 28:18-20
Hristos spune, ”Toată puterea mi-a fost dată. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și învățați-i să păzească tot ceea ce v-am poruncit.” El pune învățătura prima, botezul al doilea. Astfel că oamenii trebuie prima dată să li se predice și să creadă și să fie botezați doar când ei cu bucurie sunt doritori să primească învățătura, știind ceea ce fac și mărturisindu-și credința. Altfel, botezul nu are rost.
Marcu 16: 15-16
”Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” Aici, de asemenea, ni se spune că învățătura ar trebui să vină prima, apoi credința și al treilea lucru, botezul credincioșilor. Nou-născuții nu pot avea credință. Nu știu nimic despre Dumnezeu, despre Hristos, despre Evanghelie sau despre suferința și moartea lui Isus Hristos. Prin urmare, ei nu ar trebui să fie botezați imediat după ce se nasc. Dumnezeu nu cere ca ei să aibă credință cât timp sunt bebeluși, nici ca ei să fie botezați cât timp nu cunosc ceea ce este botezul.
Matei 3:1-12; Marcu 1:4-8; Luca 3:3
Ioan Botezătorul prima oară a predicat pocăința și transformarea. Pe aceia care au fost mișcați de cuvintele lui, el i-a botezat cu botezul pocăinței și al credinței în Acela care avea să vină după el. Toate acestea nu sunt posibile pentru nou-născuți, prin urmare Ioan nu a botezat nou-născuți.
Matei 3:13-17; Marcu 1:9; Luca 3:21
Hristos însuși, care reprezintă exemplul nostru, nu a fost botezat până când avea treizeci de ani și și-a început misiunea. Prin urmare, nici noi nu ar trebui să fim botezați până când nu suntem destul de înaintați în vârstă să înțelegem și să începem să facem voia lui Dumnezeu.
Matei 16:24
Hristos a spus, ”Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze.”[Luca 9:23] Bebelușii nu au o voință a lor proprie și nu pot să se lepede de sine și totuși aceast lucru este necesar în botez. Prin urmare, botezul nou-născuților se opune lui Hristos sub fiecare aspect.
Luca 14:28
”Căci care dintre voi, dorind să zidească un turn sau să dea o bătălie, nu se așează mai întâi să-și facă socoteala costurilor?” În același sens, oricine dorește să i se ofere lui Dumnezeu în botez trebuie să fie în stare să facă socoteala costurilor dinainte.
Luca 24:46-47
”A fost necesar ca Hristos să sufere și să se ridice din morți în a treia zi, iar pentru ca pocăința și iertarea păcatelor să fie predicată în numele său tuturor neamurilor.” Deși doar învățătura și pocăința sunt menționate, botezul nu este exclus, dar învățătura și pocăința trebuie să vină înaintea botezului.
Faptele apostolilor 8:5-12
Apostolul Filip predica în Samaria. Când oamenii cuvintele lui Filip despre regatul lui Dumnezeu și despre numele lui Isus Hristos, erau botezați, și bărbați și femei. Nimic nu este spus despre nou-născuți, din moment ce nu era menit pentru ei.
Faptele apostolilor 8:26-38
În același capitol, Filip a vorbit cu eunucul, un famen de-al reginei Candance a Etiopiei și l-a învățat Evanghelia lui Isus. Când eunucul a cerut să fie botezat, apostolul i-a spus, ”Dacă crezi din toată inima ta, se poate,” ca și cum ar fi vrut să zică, ”Dacă nu crezi sau nu înțelegi, apoi nu se poate.” Așa ar trebui procedat în cazul botezului. Prima dată cineva trebuie să îl dorească, altfel nu are rost.
Faptele apostolilor 10:34-48
Petru a predicat Cuvântul lui Dumnezeu casei lui Cornelius și i-a învățat ce să facă. Apoi, Sfântul Duh s-a pogorât asupra celor care ascultau și ei vorbeau în limbi străine și îl glorificau pe Dumnezeu. La asta, Petru le-a poruncit să se boteze. Nou-născuții nici nu pot vorbi în limbi străine și nici nu îl pot glorifica pe Dumnezeu, astfel că nu au fost botezați.
Faptele apostolilor 16:14-15
”…Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu și asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După ce a fost botezată, ea și casa ei…” Aici, de asemenea, învățătura vine prima, apoi credința, apoi la urmă, botezul. Ceilalți din casa ei care au fost botezați, ca și ea, prima dată au auzit Cuvântul, i-au acordat importanță și apoi l-au acceptat în credință.
Faptele apostolilor 16:29-34
”Atunci temnicerul…s-a aruncat la picioarele lui Pavel și ale lui Sila, i-a scos afară și le-a zis, `Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?` Ei au spus, `Credeți în Domnul Isus și vei fi salvat, tu și casa ta.` Apoi i-au vorbit din Cuvântul Domnului lui și tuturor celor din casa sa și imediat el și toată familia sa au fost botezați.S-a bucurat împreună cu toată casa sa în această nou-găsită credință în Dumnezeu.” Bebelușii plâng. Nu se pot bucura că au găsit credința în Dumnezeu, cum a făcut acest temnicer împreună cu casa lui. Dacă vreodată vor face asta, să îi botezați!
Faptele apostolilor 19:2-7
Cam doisprezece dintre discipolii lui Ioan de la Efes au primit doar botezul lui Ioan. Ei nu au primit Sfântul Duh și nici măcar nu au auzit că exista un Sfânt Duh. Astfel că ei au fost botezați în numele Domnului Isus. Dacă botezul lui Ioan nu a fost suficient, botezul nou-născuților contează și mai puțin. Bebelușii nu au auzit niciodată de Sfântul Duh și prin urmare știu și mai puține despre el.
Romani 6:3-4
Pavel a spus, ”Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea lui? Noi, deci, prin botezul în moartea lui, am fost îngropați împreună cu el, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.” Dacă copiii mici că asta înseamnă botezul, apoi să fie botezați; dacă nu, nu este altceva decât o înșelătorie și o insultă la adresa botezului adevărat.
Romani 6:13
”…Dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu” (luați aminte: pe voi înșivă) ” ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.” Nou-născuții nu se pot da ei însuși lui Dumnezeu. Dacă alții o fac în locul lor, nu înseamnă nimic.
Romani 14:12
”Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu,” spunea Pavel. Astfel că botezul, de asemenea, necesită consimțământul personal și predarea fiecăruia.
1 Corinteni 1:16
Nu sunt menționați bebelușii printre cei botezați în casa Ștefanei. Pavel spunea despre casa Ștefanei că se devotaseră slujirii sfinților. Dacă bebelușii din leagăn fac lucrul acesta, atunci să fie botezați imediat.
1 Corinteni 1:17
Pavel a spus, ” De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia.” El de asemenea a mai spus, ”Pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.” ”Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.” Nu vrea să spună că nu a fost trimis deloc să boteze, dar acea învățătură, luând naștere prin Cuvânt și implantarea credinței ar trebui să preceadă botezul prin apă; și aceasta a fost ordinea păstrată de apostoli, pentru că Domnul le-a poruncit și să predice, și să boteze.
Galateni 3:27
” Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.” Nou-născuții nu se pot îmbrăca cu Hristos. Nu știu cine este Hristos. Prin urmare doar adulții raționali și credincioși se cuvine să fie botezați.
Evrei 6:1-2
”De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.” El descrie din nou ordinea pe care apostolii și bisericile lor le-au urmat de la început.
Evrei 10:38
”Și cel neprihănit va trăi prin credință.” Nu spune, ”Cel neprihănit va trăi prin botez,” ci ”prin credință.” Credința este necesară prima dată, pentru a fi urmată de botez. Astfel este greșit să pui botezul înaintea credinței.
1 Petru 3:21
”Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.” Nou-născuții nu știu nimic despre un cuget curat înaintea lui Dumnezeu, astfel că botezul nu este necesar din partea lor până când nu capătă înțelegere și credință.
Faptele apostolilor 2:42-46; 4:32
”Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.” Dacă orice bebeluș ar fi făcut asta, apoi și ei ar fi fost botezați; altfel nu ar fi fost. Așa cum ar fi fost prostesc să ne gândim la nou-născuți în leagăne frângând pâinea la Cina Domnului, tot prostesc este să fie botezați sau măcar să te gândești la așa ceva.
Romani 10:17
”Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”
Efeseni 4:5
”Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez,” a spus Pavel. Astfel că nu pot fi două credințe, una care ne aparține nouă și una împrumutată; nu poate exista botezul adevărat bazat pe Scripturi și botezul nou-născuților despre care nu este scrisă nici măcar o silabă.
Efeseni 2:8
”Credința este un cadou de la Dumnezeu,” nu este cadoul unui naș de botez, care răspunde în numele bebelușului și crede în numele lui, ceea ce ne arată cu claritate că bebelușul nu poate crede pentru el însuși.
Romani 4:3
”Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” În Noul Testament, necredincioșii nu pot fi acceptați ca parte a legământului copiilor lui Avram. Dacă nu ar fi existat credința, păgânii nu ar fi putut niciodată să intre în legământul lui Avram. Prin credință îi justifică Dumnezeu pe păgâni, îi conduce înspre neprihănire și îi include în legământul lui Avram, nu prin botezul nou-născuților, care nu necesită credință. Prin urmare botezul nu trebui oferit sau primit fără de credință.
Evrei 11:1
”Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite” (RSV). Nou-născuții nu știu nimic despre încrederea neclintită în lucrurile nădăjduite. Apoi cum pot ei să aibă credință?
1 Ioan 5:1
”Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu,” a spus Ioan. Nou-născuții nu cred și nici nu pot să creadă că Isus este Hristos. Astfel că nu sunt născuți din nou prin Dumnezeu, iar botezul, baia renașterii, nu este menită lor.
Deuteronom 1:39
”Pruncii nu știu nici binele, nici răul.”
Iona 4:11
Domnul i-a vorbit profetului despre bebeluși, care nu pot deosebi dreapta de stânga. Este bine ca bebelușii să rămână în inocența și puritatea lor, așa cum i-a creat Dumnezeu. Ei aparțin Domnului de la început, iar Dumnezeu îi acceptă pe ei așa cum sunt, nebotezați, deoarece Hristos a suferit și pentru ei. Este blasfemie să spui că bebelușii nebotezați sunt condamnați și că diavolul este în ei și că trebuie scos afară.
Ioan 15:15
Hristos a spus, ”V-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl meu.” Nu ne-a spus o silabă despre botezul nou-născuților. Astfel că putem fi siguri că nu a auzit-o niciodată de la Tatăl său, aceasta nefiind o plantă plantată de către Tatăl, ci a fost plantată de către oameni și trebuie să fie scoasă din rădăcină.
Faptele apostolilor 20:20
Când Pavel, ultimul apostol chemat, a vorbit cu bătrânii din Efes și a recunoscut că nu a ascuns nimic de ei ce ar putea să le aducă un beneficiu. Prin urmare, el nu se găsea vinovat de vărsarea sângelui lor, pentru că le-a oferit sfatul întreg al lui Dumnezeu. Dar el nu a scris și nu a spus un singur cuvânt despre botezul nou-născuților; astfel că acesta nu este sfatul lui Dumnezeu, ci vine de la anticrist, care răsucește ordinea lui Dumnezeu.
PRIVITOR LA CINA CEA DOMNULUI DE CĂTRE HRISTOS
în opoziție cu mesa preoților
Matei 26:26-28; Marcu 14:22-24
Luca 22:17-19; 1 Corinteni 11:23:25
În noaptea în care Domnul Isus a fost trădat, a luat pâinea, a mulțumit, a frânt-o și a zis, ”Luați, mâncați; acesta este trupul meu care se va frânge pentru voi.” Într-un mod asemănător a luat un pahar, spunând, ” Beți toți din el, căci acesta este sângele meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor. Faceți aceasta în amintirea mea.” Fiți atenți,adaugă el explicând: că trebuie să o facem în amintirea lui.
El a vorbit despre trupul său ca pâine și despre sângele său ca vin doar într-o manieră simbolică, însemnând chiar corpul și sângele pe care l-a vărsat pentru noi. Astfel să nu uităm sursa salvării noastre, trebuie iar și iar să ne reamintim de aceasta și să o primim în inimă, dându-i laudă și mulțumiri pentru că ne-a izbăvit pe noi cei pierduți.
În continuare, declarăm că prin harul lui Dumnezeu noi suntem părți ale corpului lui Hristos. Oricine ține Cina lui Hristos ar trebui să fie o ramură vie, un lăstar verde crescând pe vița cea adevărată, trăind în comunitatea bunurilor ca o parte a trupului lui Hristos, biserica sa. Ni se arată aceasta prin bucata de pâine făcută din mai multe grâne puse laolaltă și zdrobite și prin vinul realizat ca băutură din mai mulți ciorchini de struguri care au fost zdrobiți. Din această cauză Pavel spune, ”…Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtășirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulți, suntem un trup, căci toți luăm o parte din aceeași pâine.”
Matei 26:26-28
Marcu 14:22-24; Luca 22:17-19
Trupul lui Hristos nu s-a aflat în pâine când a ținut Cina cea de Taină cu discipolii săi. El a rămas așezat printre ei la masă și nu s-a transformat dintr-o bucată de pâine în alta. Nu mai mult face el acest lucru acum.
1 Corinteni 11:26
”Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până va veni el.” Dacă Hristos ar fi fost fizic în pâine cu carnea, oasele, mâinile și picioarele care au atârnat pe cruce, apostolii nu ar fi spus ”până va veni el,” pentru că el deja ar fi fost prezent la modul fizic.
Luca 22:20; 1 Corinteni 11:25
Luca și Pavel au scris că Hristos a spus la Cina cea de Taină, ”Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele meu…” Atunci vinul ar trebui să fie în sânge, nu sângele în vin. Și ce să mai spunem despre pahar, dacă ar fi să luăm totul cuvânt cu cuvânt și nu avem altă explicație?
Matei 26:29
După ce a ținut cina sa de taină, Hristos a spus, ”Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.” Aici el încă vorbește de vin ca vin și ca să arate și mai limpede acest lucru spune, ”rod al viței,”nu sânge adevărat, deși vinul o simbolizează.
Ioan 15:1
Hristos a spus, ”Eu sunt adevărata viță…”, dar el nu este o viță în sensul fizic. El este numit un miel, dar nu unul în carne și oase. El l-a numit pe Simon Petru o piatră, dar nu l-a transformat pe Petru într-o piatră adevărată. El a rămas un om. Pavel a spus de Sara și de Hagar, ”Aceste femei sunt cele două legăminte…” Erau legăminte în sensul strict al cuvântului? Nu, erau doar simboluri. Hristos a spus, ”Adevărat, adevărat vă spun că eu sunt ușa oilor.” Și din nou, ”Cine crede în mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie…”, ceea ce nu înseamnă că va lua ființă un pârâu. A spus că ipocritul are o bârnă în ochi. Asta nu înseamnă că este o grindă sau un ceatlău în el.
Aflându-se pe cruce i-a spus Mariei, ”…Femeie, iată fiul tău. Fiule, iată mama ta.” Apoi, Ioan ar fi fost propriul frate al lui Hristos, pentru că aceste cuvinte sunt la fel de clare ca și cele scrise mai sus. Nu, alta era mama lui Ioan.
Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu, câmpul este reprezentat de lume. Cele șapte vaci frumoase și cele șapte vaci sprijite reprezintă șapte ani. Pot fi date ca exemplu multe pagini din Scriptură, și dacă toate ar fi luate cu sensul lor propriu, ar rezulta multe lucruri ridicole. Astfel că Hristos când a spus referindu-se la pâine, ”acesta este trupul meu,” și la vin, ”acesta este sângele meu,” nu s-a referit la sensul propriu al acestora, ci ca un simbol.
Ioan 20:24-25
Faptul că Toma a refuzat să creadă că Hristos a înviat ne arată clar că discipolii nu au înțeles cuvintele lui Hristos, ”acesta este trupul meu,”ca și cum le-ar fi dat lor trupul său pentru ca ei să îl mânânce într-un sens fizic. Dacă ei credeau că l-au mâncat și că îl vor mânca pe Hristos la modul fizic în pâinea de la Cinei Domnului, atunci lui Toma i s-ar fi părut mult mai ușor să creadă că Hristos trebuie să se scoale dintre cei morți și că deja înviase.
Faptele apostolilor 2:42
Luca a spus, ”Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni.” Observați cum a spus, ”în frângerea pâinii,” și nu ”în mâncatul trupului său.”
Ioan 6:35-36
Hristos a spus, ”Eu sunt pâinea vieții. Cine vine la mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în mine nu va înseta niciodată” (RSV). Aici, ”a veni” înseamnă a mânca, iar ”a crede” înseamnă a bea. La fel este pe parcursul celui de-al șaselea capitol din Ioan. Mâncând carnea lui Hristos și bând sângele său pur și simplu înseamnă să credem în el, el care a suferit pentru noi și care ne-a împăcat prin intermediul sângelui său. Nu e acțiunea de a mânca cu gura, pentru că el a spus, ”…carnea nu folosește la nimic…” (dacă mâncatul este înțeles în sensul propriu, așa cum îl înțelegeau evreii) ci ”cuvintele pe care vi le-am spus eu sunt duh și viață.”
Ioan 4:32-39
Când discipolii îl implorau pe Hristos să mânânce, el a spus, ”Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți.” Prin aceasta nu se referea că va mânca samaritenii care credeau în el după ce au auzit istorisirea femeii. El le spunea discipolilor săi că mâncarea sa consta în salvarea oamenilor și în îndeplinirea voinței tatălui său. Așa cum un om tânjește după mâncare, așa și Hristos tânjește pentru salvarea omenirii. Într-un fel asemănător, când a spus, ”Luați, mâncați; aceste este trupul meu care se frânge pentru voi,” nu dorea să spună că carnea ar trebui mâncată propriu-zis, ci că mântuirea reușită pentru noi pe cruce este mâncarea noastră, dacă noi credem în el. Așa cum oamenii se susțin hrănindu-se cu mâncare pentru viața lor de pe pământ, așa și dacă avem credință în Hristos, noi vom fi cu adevărat susținuți de către el în viața eternă.
Matei 24:23-24
Marcu 13:21-22; Luca 17:23
Hristos a spus, ”Atunci, dacă vă va spune cineva: `Iată, Hristosul este aici sau acolo!` să nu-l credeți. Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși.”
Matei 24:26-27
Hristos spunea, ”Deci, dacă vă vor zice: Iată-l în pustie, să nu vă duceți acolo! Iată-l în odăițe ascunse, să nu credeți.” Aceasta nu prezintă vreo diferență față de cum spun ei acum, ”El este aici în pâine, el este aici în vin,” sau ”El este în tabernacol.” Nu trebuie să o credem. ”Căci, cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea fiului omului.”
Evrei 2:16
Nu și-a luat înfățișarea îngerilor, ci pe aceea a seminței lui Avraam. Dacă ar fi fost prezent la modul fizic corpul lui Hristos în pâine, cu siguranță că ar rezulta ca Hristos, și prin urmare Dumnezeu, să ia înfățișarea pâinii.
Faptele apostolilor 1:9-11
”…pe când se uitau la el, s-a înălțat la cer, și un nor l-a ascuns de ochii lor. Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer, pe când se suia el, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb și au zis: ‘Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus care s-a înălțat la cer din mijlocul vostru va veni în același fel cum l-ați văzut mergând la cer.’” El nu s-a înălțat la cer în pâine; nici nu va veni în pâine sau va veni jos la noi sub formă de pâine.
Mai departe, unul dintre articolele de credință creștină pe care le recunoaștem este că Hristos s-a înălțat la cer și că stă la dreapta tatălui său ceresc. De acolo va reveni pentru a judecata pe cei vii și pe cei morți. El nu va veni în pâine. Dacă Hristos ar fi venit în pâine, ei l-ar fi mâncat pe judecătorul celor vii și celor morți.
Coloseni 3:1
Apostolul a spus, ”Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu.” El nu ne spune să îl căutăm pe el aici în pâinea de la Masa de Aducere Aminte.
Psalmii 40:6; Evrei 10:5-7
Apostolul, parafrazându-i cuvintele Regelui David, a spus „Tu n-ai voit nici jertfă , nici prinos, ci mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: `Iată-mă (în sulul cărții este scris despre mine), vin să fac voia ta, Dumnezeule!`” Aici se vorbește despre acel trup pe care Dumnezeu l-a pregătit, nu despre multe sute de mii de trupuri, așa cum preoții o fac când vorbesc despre preschimbarea trupului său în pâine.
Ioan 1:30
Ioan Botezătorul a spus, ”După mine vine unul care este mai puternic decât mine.” Dacă Hristos este acela, nu pot fi la fel de mulți hristoși ca dăți când preoții oficiază mesa.
Vestea Bună 