Aceasta însemna că unei congregații i se lua slujitorul fără a i se permite să cunoască motivul. Dacă întrebau, erau acuzați că ar avea duhul lui Datan și Abiram. Toate acestea au determinat frații menționați mai sus și alții să se gândească mai profund și să caute ceva mai bun. Modalitatea prin care acești frați de la Gabrieliți ni s-au alăturat, fiind mulțumiți de principalele chestiuni de credință și evlavie, este următoarea:
În primul rând cei patru oameni, Bärtel Riedmair, Fabian Fitz, Martin Voyt și Iacob Heusler au fost trimiși la noi de către oamenii lor, care deja au observat din anumite întâmplări că Gabriel se purta rușinos și fără frică de Dumnezeu. Acești oameni au venit având instrucțiuni să afle adevărul celor întâmplate, ori că au făcut bine că ne-au evitat atât de mult timp, ori că Gabriel a fost pe bună dreptate exclus sau nu. Când ne-am dat seama că manifestă o ardoare adevărată pentru adevăr, ceea ce era perfect, ne-am bucurat că încă o dată Domnul le-a mișcat inimile în căutarea a ceea ce au pierdut fără să știe, fiind atrași mai mult de fermecătorul șarm al persoanei înșelătoare și viclene, Gabriel, decât să se predea clarului și de netăgăduit adevăr. În frică de Dumnezeu le-am explicat tot ceea ce s-a întâmplat și le-am zis destul de deschis la ce speram, din moment ce am văzut unde procedasem greșit.
Le-am spus că excluderea lui Gabriel a fost aruncată asupra sa din pricina îngrozitoarei blasfemii spusă public în fața bisericii. Gabriel a respins judecata ca și nedreaptă și nu ca fiind în concordanță cu adevărul divin din cauză că biserica a pronunțat-o în absența sa, deși de fapt, întreaga biserică a stăruit pe lângă el să rămână deoarece doreau să vorbească cu el. Nu a ascultat de biserică, ci și-a făcut loc prin adunarea de frați și surori și a ieșit pe ușă afară. Am continuat să ne ocupăm de el în concordanță cu adevărul din pricina îngrozitoarei sale blasfemii. Am trimis frați care să explice justețea acestei decizii grupului său, dar Gabriel deja se impusese în fața lor, evident spunând minciuni și nu mai doreau să ne asculte. Într-un final nu mai puteam face nimic. Aceasta a produs multă durere întregii biserici-comunitate și am simțit o adâncă compasiune pentru acest grup care, după ce formase o pâine și un trup în Hristos cu biserica, a fost înșelat de către spiritul disensiunii descris mai sus.
După ce au ascultat această relatare, cei patru oameni s-au convins că excluderea a fost justificată. Au spus că fiind foarte îndurerați ne-au evitat pentru atât de mult timp fără să cunoască întreaga poveste și și-au mărturisit în public ignoranța înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor săi. De asemenea ne-au rugat să le spunem mai multe despre principalele noastre articole de credință, pentru a vedea cât de mult s-au abătut de la fundația originală. Am văzut că tânjeau după reconciliere la modul sincer și prin urmare ne-am conformat cererii lor după cum se vede în următoarele:
PRIVITOR LA BOTEZ
I-am întrebat dacă, de prima dată de când s-au supus botezului, au rămas fermi și neclintiți în jurul acestui punct. Ne-am dat seama că văd chestiune la fel ca noi, în concordanță cu cuvintele lui Hristos. Totuși, ne-au spus că Gabriel a scris recent o cărticică (și a trimis-o mai peste tot unde era stabilit grupul pentru a fi citită) în care trecea cu vederea această blasfemie îngrozitoare. Acela ar fi fost motivul, spuneau ei, pentru care se interesau mai în detaliu despre ceea ce făcuse. Nu și-au dat consimțământul, nici în cuvinte și nici în inimile lor, ci și-au păstrat credința în aceeași convingere într-o singură minte pe care cu toți o împărtășeam pe când eram un singur grup. În aceasta, am fost în întregime de acord cu ei.
PRIVITOR LA COMUNITATE
Comunitatea, și spirituală și temporală, este piatră de temelie și fundament a întregii vieți creștine a credincioșilor, a căror inimi cresc împreună în dragoste mutuală, legate una de alta prin har. Comunitatea interiorară, obținută prin predarea la Dumnezeu și la singurul său fiu Isus Hristos, se reflectă în acțiunile lor din exterior, în dăruire adevărată și din toată inima tuturor copiilor lui Dumnezeu, necăutând alt avantaj decât cel al celor mulți. Întreaga viață a lui Hristos este cel mai bun exemplu al nostru pentru aceasta.
Și totuși, deși Gabrieliții susțineau că trăiesc în comunitate, exista o lipsă însemnată de ajutor mutual în chestiuni exterioare. Modul lor de viață nu era susținut de fundamentul potrivit.
Au mărturisit aceasta înaintea lui Dumnezeu și a tuturor oamenilor săi și au afirmat că de acum încolo vor fi mai atenți. Cu referire la acest fel de eșec, au fost gata să se supună de bună voie oricând în ascultare adevărată întregii biserici. Am fost mulțumiți în totalitate din acest punct de vedere.
PRIVITOR LA CĂSĂTORIE
Credeau același lucruri ca și noi: soții și soțiile nu trebuie să divorțeze excepție făcându-se în caz de adulter.Totuși, nu au urmat întreaga învățătură a apostolului Pavel: ”Dacă un frate are o soție necredincioasă și ea dorește să trăiască împreună cu el, el nu ar trebui să divorțeze de ea. Și dacă o soție care este o soră are un soț necredincios care este de acord să trăiască cu ea, ea nu ar trebui să divorțeze de el.”
Aici Pavel clarifică faptul că, fie soț sau soție, cel credincios este capul. Dacă soțul necredincios al unei soții credincioase încearcă să îi înăbușe acesteia credința și nu va îngădui ca și copiii lor să fie crescuți în frică de Dumnezeu, cu siguranță că nu trebuie să i se permită așa ceva. Într-un asemenea caz, partenerul credincios nu este legat de căsătorie, pentru că Dumnezeu ne-a chemat pe noi la pace.
Pe baza aceasta, prin urmare, spunem că dacă o soție credincioasă este supusă presiunii de către soțul ei necredincios să facă orice împotriva conștiinței sale, ea îi datorează supunere lui Dumnezeu mai degrabă decât soțului ei și se poate separa de el în dreptul acestui motiv. Dar atâta timp cât soțul ei trăiește, ea trebuie să rămână singură și nu va lua pe altul. În aceasta, ei se află în consens perfect cu noi. În această chestiune, ca și în altele s-au supus în ascultare supremă bisericii Domnului pentru a face o îmbunătățire radicală.
PRIVITOR LA AUTORITĂȚILE DE LA GUVERNARE
Împărtășim credința apostolului Pavel că autoritățile de la guvernare sunt slujitori ai mâniei lui Dumnezeu. Prin urmare, plătim taxele și impozitele, ne achităm de partea noastră de muncă obligatorie și tot ceea ce nu este împotriva conștiințelor noastre. Dar dacă autoritățile de la guvernare au nevoie de orice care distruge pacea, cum ar fi taxe de război, cotizații pentru călău sau orice slujește vărsarea de sânge, noi refuzăm să sprijinim acestea prin cuvânt sau faptă, pentru că știm că răzbunarea aparține doar Domnului. Noi nu ne luptăm cu răul, ci ne iubim dușmanii.
Nu încercăm să ne înșelăm pe noi înșiși prin plătirea mai multor taxe decât sunt necesare pentru a ne scuti când taxele de război sunt impuse, nici nu ne folosim munca noastră, sau orice altceva ce ni s-ar cere, ca un paravan pentru taxe de sânge. Privim la Domnul în loc. El ține inimile conducătorilor în mâna sa și îi va ghida așa cum dorește.
Nici nu le dăm liderilor noștri onoarea care aparține lui Dumnezeu prin a face plecăciuni sau a îngenunchia înaintea lor, adresându-ne lor ca ”Alteța voastră, Luminăție, Înțeleaptă și Providențială Excelență,” pentru că știm că Domnul este un Dumnezeu gelos, care nu îi dă altuia cinstea sa. Harul aparține doar lui, pe când toți conducătorii sunt lipsiți de cinste înaintea lui Dumnezeu prin comportamentul lor pompos. Doar Dumnezeu este luminat, înțelept și providențial. Fără el, oamenii trăiesc nepăsători, inimile lor sunt orbite și sunt ignoranți cu privire la adevăr. De aceea nimeni nu ar trebui să-i cinstească prin a se pleca sau a îngenunchia înaintea lor. Doar la auzirea numelui lui Isus Hristos orice genunchi ar trebui să se plece.
Vizavi de această chestiune, Gabrieliții care au venit la noi s-au îndepărtat cu mult de adevăratul fundament. Și totuși își recunoșteau greșeala și se supuneau în umilă ascultare bisericii lui Dumnezeu pentru a-și schimba viețile și a începe din nou.
PRIVITOR LA PREOȚI ȘI FALȘI FRAȚI
Ne distanțăm de toți preoții nelegiuiți, proroci falși și false frății și nu avem nimic de-a face cu ei. Nu facem nicio afacere cu ei, nu lucrăm cu ei, nu îi salutăm, nu mâncăm și nu bem cu ei, deoarece prin harul lui Dumnezeu știm că posesiunile lor vin din sacrificile făcute idolilor. De accea nu îi susținem prin servicii, taxe, zeciueli sau orice fel de muncă; în loc, în frică de Domnul, evităm să participăm la nelegiuirea lor. Avem fiecare motiv să ne păzim de ei, din moment ce ei conving pe mulți cu duhul lor mincinos, împiedicându-i de a urma calea adevăratei sfințenii.
Abordăm cu cuvinte prietenoase pe aceia păgâni care sunt ignoranți și nu au îndrăzneala să se răscoale împotriva adevărului; dorim ca Dumnezeu să îi ajute. Și facem acest lucru în frică de Domnul – cuvintele de pe buzele noastre sunt și în inimile noastre și numele lui Dumnezeu nu este vorbit în deșert. Nu suntem influențați de frica de oameni sau de ipocrizie, ci ne raportăm doar la Dumnezeu.
Nu îi salutăm nici pe frații neadevărați. Nu mâncăm sau bem sau nu avem nimic de-a face cu ei mai mult decât cu preoții, deoarece se laudă cu harul lui Dumnezeu prin intermediul gurilor lor, dar îl neagă prin acțiunile lor. Îi evităm, nu din aroganță (pentru că noi căutăm din toată inima salvarea tuturor oamenilor), ci pentru că Sfântul Duh ne avertizează referitor la această chestiune, spunând, ”Dacă vine cineva la voi și nu vă aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: ”Bun venit!” Pentru că oricine-i zice ”Bun venit!” este părtaș nelegiuirilor lui.”
Oamenii numiți mai sus au recunoscut că acest articol de credință era în concordanță cu adevărul. Deși au procedat greșit în legătură cu această chestiune, precum și în toate celelalte, acum s-au supus judecății întregii biserici. S-au străduit să depășească toate eșecurile lor, dorind întotdeauna să rămână supuși în frică de Domnul.
În concluzie, le-am cerut acestor oameni să își supună grijile lor în supunere evlavioasă judecății bisericii. (Această supunere la o persoană cuprinde tot ceea ce este plăcut voinței lui Dumnezeu). Am dorit foarte tare să mijlocim pe lângă Domnul pentru ei deoarece au rătăcit gândind că fac bine, dar acum au recunoscut neclaritatea lor înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor săi. Apoi, aflându-se la pace cu noi, ei se puteau strădui pentru ceea ce este perfect și împreună am putea să corectăm defectele și erorile care s-au produs printre ei. Apoi, viața lor s-ar afla în armonie cu ordinea lui Dumnezeu – în armonie cu a noastră și a noastră cu a lor și am constitui o singură minte în dragoste curată. După ce și-au dat din inimă consimțământul pentru a rămâne neșovăielnici înaintea lui Dumnezeu, uniți cu Dumnezeu și cu oamenii săi, am chemat numele Domnului în numele lor și cu bucurie i-am reacceptat în comunitatea tuturor sfinților, 1 astfel că ei, ca și noi, să reprezinte un popor înaintea Domnului, în sfântă ascultare, în Duh cu noi, iar noi cu ei, să înflorim în Domnul. Doar a lui să fie lauda, cinstea și gloria în veșnicie. Amin.
Vestea Bună 