Căpeteniile ființei tale, pilda lui Ioas

(din cuvântul de duminică din adunare)
Textul biblic este aici.

Viața fluturelui trece prin mai multe faze: faza de larvă, faza de crisalidă și faza de fluture.
fluture
Comparativ, noi aici pe pământ putem spune că trăim faza de larvă și de crisalidă: în tinerețe ne târăm mândri culorile larvei, ne mâncăm lacomi bucata de frunză pe care stăm și nu vrem să recunoaștem asprimea și rigiditatea crisalidei care ne învelește treptat cu anii neputinței bătrâneții și ne închide apoi în moarte. Că va mai fi după asta o viață de fluture, mulți nu cred. Dar va fi!

În etapa pe care ne-o trăim acum (asemănătoare vieții de larvă) avem nevoie de educația ce reiese din exemplele celor dinainte, ale celor care au trăit ca noi să învățăm din ei, a întâmplărilor Vechiului Testament, care este manualul cu care ne descurcăm în necazurile prin care trecem. La rândul nostru și ce trăim noi se scrie într-o carte și alții învață din noi, de aceea rânduielile după care ne facem viața sunt și efect și cauză deodată.

Ca să putem trăi bine, cu folos, cu tâlc, cu sens, trebuie să învățăm bine.

Pilda lui Ioas prezintă ridicarea și coborârea unui om în funcție de ascultarea lui, de cine își socotește ca și cap, ca și căpetenie, de cui se supune, cui dă ascultare.

La începutul vieții, Ioas a ascultat de marele preot Iehoiada, a dres casa Domnului și a împlinit rânduielile. Rânduiala de la templu avea în centru jertfele.
După moartea lui Iehoiada, ascultarea lui Ioas s-a schimbat. Au venit CĂPETENIILE POPORULUI și i s-au închinat. A început să asculte de ei și a părăsit închinarea la templul pe care-l reparase și a mers spre idoli.
După un an Dumnezeu l-a pedepsit pe Ioas, au venit sirienii cu o armată mică și au omorât tocmai căpeteniile vinovate ale poporului și apoi doi slujitori l-au omorât și pe Ioas.

Ce învățăm de aici?

Dumnezeu ne dorește cu gelozie, nu există un creștinism de elită și un creștinism de duzină. Iehoiada îl reprezintă pe Domnul Isus, marele preot al mărturisirii noastre.
Casa Domnului suntem noi, trebuie s-o dregem, să ne reparăm spărturile minții, să cunoaștem legile și rânduielile Domnului. În casa Domnului se aduc jertfe duhovnicești, care sunt rostirile noastre, mărturisirea noastră. Casa conținea și unitățile de măsură, finanțele și arsenalul (armele). Să veghem să fie în stare bună. Dacă cumva Tobia amonitul (Amon înseamnă artă) și-a făcut cameră în templu, să-l dăm afară și să punem la loc măsurile și greutățile din templu.
Idolii nu sunt numai cei de lemn vopsit sau de piatră sau de bronz turnat, acum sunt idoli ai inimii, vicii, hobbyuri sau chiar meseria, școala sau o persoană îți poate fi un idol. Spre acești idoli te abat CĂPETENIILE minții tale, cei pe care ți-i socotești ca sfătuitori, ca șefi. Aceștia te ligușesc mai întâi, ”ți se închină” iar mai apoi te târăsc spre idolii inimii tale, vei zice că sunt ai tăi.
Slujitorii care l-au omorât, unul avea mamă amonită, altul moabită. Moab și Amon, pofta și arta să nu ni-i facem de slujitori.

De unde a plecat răul? De la lepădarea conducerii lui Iehoiada. Ioas a mai făcut ceva: Zaharia, fiul lui Iehoiada l-a avertizat, și Ioas l-a omorât pe Zaharia, o prefigurare a răstignirii Domnului Isus (răstignit de la îmntemeierea lumii).

De unde pleacă răul vieții noastre? De la lepădarea Cuvântului lui Hristos care trebuie să locuiască din belșug în noi. Când nu mai ”sfințim în inimile noastre pe Hristos ca domn”, acolo ajungem, alte căpetenii domnesc peste noi și ne târăsc spre idoli. Ce de mare importanță este pe cine ne socotim ca învățători, pe cine ne lăsăm ca șefi în cap!

A sfinți pe Isus ca domn înseamnă a nu lăsa altceva decât cuvântul Lui să te conducă.
Să nu credeți în conduceri și călăuziri mistice, într-un Isus care se simte, care nu verbalizează, care nu se învață.

Exemplul lui Ioas este al unui om care a început bine și a sfârșit prost pentru că nu a păstrat căpetenia minții pe Marele Preot. El nu s-a mai putut pocăi mai apoi, n-a mai fost timp.

Vechiul Testament ne arată și exemple de oameni care au început rău sau au făcut rău și s-au pocăit apoi, (Ahab, Ezechia).

Am scris un rezumat a ce am vorbit duminică, aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s