Omul care îmi scrie și frații lui cei mulți

Scrie periodic, rar, dar constant, ca reumatismul, ca gripa.
Urmărește blogul și cum prinde ceva, sare cu tastatura.
Citez din ultima izbucnire:”Te asigur ca vom face o lista cu mulți frați care sunt victime ale proceselor tale psihopatologie și vom arata ca toată povestea asta cu „vestea buna” este un delir de persecuție!”
Omul e psiholog, știe ce scrie.
Probabil sunt chiar ”pacientul” lui fără să vreau, pentru că în mod sigur nu eu îi plătesc ”consultațiile” și nu i le cer. Cineva o face totuși.
Îmi ”consultă” blogul și scoate ”certificate medicale” ca cel de mai sus. Gratis? Nu cred.
Am o scuză să nu cred: delirul de persecuție.
Am o listă lungă cu astfel de diagnostice, de 5 ani (peste o lună) de când îmi scrie s-au adunat. De 5 ani, adică exact de când mă întorceam de la București după ce mi-am citit dosarul de la CNSAS.  (Dosarul ăla nu a mai fost delir, sau a fost dar nu al meu, a fost paranoia celor ce făceau dosare.)
Atunci, pe valea Oltului, venind spre casă după ce am citit dosarul, frânturi din viața mea trecută se așezau ordonat ca un puzzle și deodată lucrurile căpătau sens, mi-am înțeles trecutul. Am înțeles că multe din întâmplările prin care trecusem erau croieli ale securității. Problema era că puzzle-ul meu nu se termina în 1989. (Nici dosarul nu se terminase atunci, fratele Cornel turna și în 1990, fără stres.)
Apoi, omul care îmi scrie ne-a intrat în viață, în casă, în adunare. Înainte de 2011. ”M-a iubit” foarte mult, s-a atașat de mine, de noi, avem poze la munte împreună, la picnic, la agape.
Ceva era straniu totuși, ceva și multe alte ceva-uri.
Lucrurile s-au legat pe valea Oltului, venind de la București și punând cioburi de istorie unul lângă altul. ”Fratele Cornel” din dosarul de la CNSAS, din 1989, semăna leit cu omul care îmi scrie acum în 2016 și care se lipise de noi prin 2003 parcă.
La zâmbet. La insistența de a fi prieteni. La lingușeală. Și la celelalte fapte.
Atunci în 2011, după ce am ieșit de la CNSAS, pe drumul spre casă de la București am vorbit cu omul care îmi scrie și i-am spus că m-am prins, că teatrul lui nu mai are rost, că el face ce făceau colegii lui înainte de 89, să ne lase! Și ne-a lăsat…pe mâini bune, pe mâna unui alt ”frate” al lui, de care ”ne-am prins” după încă un an.
De atunci îmi tot scrie.
Acuma vine și mă amenință cu ”mulți frați”. Din păcate are dreptate. Și Domnul Isus ne-a scris că vor veni mulți, și apostolul. În numele Domnului desigur, (să nu vă gândiți la frații musulmani.) Nu, nu îmi scrie un taliban, pare doar.
Ce seamănă acești ”mulți frați” între ei!
Omul care îmi scrie și frații lui sunt oameni care s-au atașat de noi  și s-au detașat apoi voluntar pentru a obține reacție. N-au primit-o, dar încearcă.
Nu le-am dat satisfacția reacției până astăzi.
De fapt n-am scris un rânduleț despre numele niciunuia din ei.
Îi pomenesc însă des înaintea Tatălui.
Mulții frați ai omului care îmi scrie mi-au amintit de frații lui Chișu și ai lui Codreanu din biserica Iris a anilor 70-80. Doi sinceri într-un comitet de securiști. ”Mulți frați” și acolo.
Comentariul de azi al omului care îmi scrie m-a umplut brusc de bucurie, o veselie de copil.
E un dar al Duhului, să te bucuri când treci prin necazuri.
Multe produse se obțin la presă, un negativ unic apasă un material și iese pozitivul în serie.
Crucea lui Cristos e negativul care ne apasă și produce creștini pe bandă.
Povesteam acuma seara cu o soră de 90 de ani din America, soțul ei e unul din ultimii supraviețuitori ai lotului Moisescu și dânsa îmi zicea despre întipărirea lui Cristos în noi, se face prin presare.
Mi-a povestit un austriac odată despre patronul lui bătrân care avea o fabrică cu prese și de fiecare dată când presa scotea un produs făcea un zgomot specific, ceva de genul: poc-sbbbr-sbbbr-poc. ”Auzi zicea bătrânul: poc-shi-lling-poc.” Cam așa e și cu noi, la fiecare presare, necaz, înghesuială se întipărește chipul Lui mai bine. Câștigăm Har!
Omul care îmi scrie are mulți frați. Incontestabil.
Vor face o listă…vor arăta!
Frații cei mulți se cred victimele unuia singur.
Oare cine are delir de persecuție?
Că eu despre ei acuma scriu prima dată…și observați cât de explicit!

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s