Norvegia: o bătălie pierdută, războiul continuă

Cel mai bine merge ca motto Psalmul 126:
”Cînd a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.
 Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cîntări de veselie.
Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!“
 Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi şi deaceea sîntem plini de bucurie.
 Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte rîuri în partea de miazăzi!
 Cei ce samănă cu lăcrămi, vor secera cu cîntări de veselie.
 Cel ce umblă plîngînd, cînd aruncă sămînţa, se întoarce cu veselie, cînd îşi strînge snopii.”
Copiii Bodnariu se reîntorc la părinți,…. s-a schimbat ceva în Norvegia?
Mii de robi, acesta este bilanțul războiului-hibrid dus de Norvegia împotriva educației creștine și în vederea uniformizării sociale.
În acesta război, Norvegia a pierdut o mică bătălie. Dar după ce lupte!
Da, e un război-hibrid, un război al secolului 21, al mileniului informatic în care am intrat.
O idee se învinge cu altă idee.
O educație se biruiește prin altă educație, un obicei prin alt obicei.
Tactica devenită politică de stat de INTIMIDARE SOCIALĂ amintește de anii cei mai negri ai stalinismului.
Barnevernet este brațul executant al unei politici de uniformizare socială, politici de producție de clone de Breivici.
Am arătat aici cum. De fapt ei au scris-o, oamenii lor, eu am atras atenția doar.
Citez:
”…cei ce practică Homeschooling în Norvegia sunt persecutați pe ascuns de stat. De ce pe ascuns? Pentru că pe față Norvegia recunoaște drepturile omului. În realitate însă, Norvegia practică persecuția religioasă asupra grupurilor minoritare religioase. Cum?”

Un pedagog norvegian răspunde:
”….când societatea este sub presiune, de exemplu, prin creșterea imigrației, scolii îi este acordat un rol de integrare crescut. Nesocotirea școlii, chiar și de către o mică minoritate ca acea a adepților Școlii de casă poate fi percepută tot mai mult ca o amenințare. Acest lucru poate asigura o rezistență împotrivă și o stigmatizare a adepților Școlii de casă astfel încât controlul autorităților asupra Școlilor de casă să poată fi extins..”

Cum?

”….autoritățile definesc mult mai ușor ca înainte Școala de casă ca o problemă socială și trebuie să intervină, cel mai adesea cu Barnevernet.”

Acesta este raționamentul politic din spatele răpirilor de copii de imigranți în Norvegia: distrugerea opoziției la mijloacele de integrare pentru o asimilare socială mai rapidă. Simplu.

Cel mai urât lucru pentru noi ca creștini acum ar fi să lăsăm armele jos și să nu susținem și eliberarea celorlalți copii, cel puțin ai românilor, indiferent de religie.
Când cade măgarul vrăjmașului meu în groapă trebuie să-l ajut să-l scoată, dar când cade copilul? Cu atât mai mult!
Apoi, nu toți cei de altă religie sunt vrăjmași ai evangheliei sau ai pocăiților. Față de situația de acum 100 de ani, când unii pocăiți au fost chiar omorâți, raportarea la evanghelici este acum mult mai favorabilă, astfel că doar o infimă parte din societate ne socotește ”vrăjmași”.
Acum este o chestiune nu de partidă (gașcă), ci de cuget.
Copiii familiei Nan sunt în continuare în ghiarele sistemelor norvegiene.
Eu nu zic Barnevernet, zic Norvegia, da, toată Norvegia trebuie să simtă atingerea la glorie, să simtă rușinea.

Astăzi eram la lucru când am citit vestea. Parcă visam.
Mi-am amintit de zecile de ore cu scrisul de postări.
De drumul la Brașov din iarnă pentru a aduna dovezi, de nepoții soției aduși val-vârtej din Norvegia încă din septembrie (ei sunt încă în România și probabil nu vor mai pleca) de celelalte rude venite pe ascuns cu rulota, de copiii lor speriați la școală, cum așa tragic arăta tatăl lor chiar la televiziunea norvegiană. Ei sunt acum în România ca într-o oază de siguranță, cine-ar fi crezut acum 30 de ani: să scapi …în România.
Acum mă bucur, focul Bodnariu a ajuns la faza de scrum, la faza de cenușă.
”E criză de cenușă în România…și în America” ne spunea aseara prin telefon sora Domnica I. timp de 40 de minute de pe patul de spital din America, pat pe care nu l-a părăsit de 4 ani. E criză de cenușă, dar la faza asta a focului avem deja cenușă.
Spunea sora Domnica aseară că credința vine după pocăință, încrederea după cenușă.
Sper că cenușa acestui foc să fie destulă pentru capete ce au nevoie de credință.

Probabil nicăieri, niciodată în lume nu s-au ridicat atât de mulți oameni pentru a apăra atât de puțini, atât de slabi. Acel micuț Ezechiel care când va crește și va afla, oare ce va gândi?
Ce preț mare s-a plătit pentru răscumpărarea lui, a lor!
Cam așa e și cu noi, noi n-am plătit nimic, dar nu a fost gratis răscumpărarea noastră.

Să iau un pic de foc din necazul familiei Nan din Șieu-Maramureș:

Familia Nan a fost deja răstignită… După o mascaradă de proces, în care judecătorul a demonstrat că până ṣi Justiția poate fi părtinitoare, că ia partea celui care minte, care are bani ṣi îi transformă pe ceilalți în proscriṣi!, familia Nan a fost condamnată să nu-ṣi mai primească niciodată copiii înapoi!” sursa.

E corect pentru noi ca creștini să ne bucurăm de bucuria din casa Bodnariu și să nu plângem de necazul din casa Nan?

”Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu ceice plîng.” Romani 12:15

 

 

4 Responses to Norvegia: o bătălie pierdută, războiul continuă

  1. Anna A. Teodorescu spune:

    Da, trebuie sa facem rugaciuni pentru nimicirea tuturor lucrarilor diavolului si ale demonilor lui. Impotriva a tot ceace este rau, dat nu impotriva fiintei umane facuta dupa Chipul Lui Dumnezeu, Creatorul nostru al tuturor! Sa nu uitam ce ne-a invatat Isus Hristos, iubirea vrajmasilor, etc.

    Apreciază

  2. […] (Sursa: https://vesteabuna.wordpress.com/2016/06/03/norvegia-o-batalie-pierduta-razboiul-continua/) […]

    Apreciază

  3. vesteabună spune:

    Barnevernet, hoția instituționalizată, darwinismul aplicat de stat își continuă teroarea aplicată selectiv, doar anumitor minorități sau persoane izolate (pentru a nu stârni revoltă socială).
    Este ceva mai dureros ca și comunismul, mult mai dureros, comuniștii aveau treabă mai mult cu averea ta, cu ceea ce gândești despre materie, cu proprietatea asupra ”mijloacelor de producție”.
    Barnevernet, această a poliție a educației se vrea diriguitor al formării gândirii omului, din leagăn începând. Și astfel seamănă teroare cu scopul de a obține aliniere ideologică.
    Să cităm ultima lor operațiune demascată (e o excepție, cam tot ce fac ei, fac astfel că au grijă să nu transpire la exterior):

    ”O femeie din Norvegia a cerut azil politic în Polonia, acuzând oficialitățile norvegiene că i-au furat copilul.

    După cum raportează ziarul Nasz Dziennik destul de multe persoane cer azil politic în Polonia. Marea majoritate a azilanților acuză guvernele naționale de lăsarea lor fără asistență în fața migratorilor musulmani, violenți și primitivi, care le pun viața în pericol.

    Dar, norvegienii nu fac parte din UE, sunt un caz special. O femeie din Norvegia, pe nume Silje Garmo, a cerut protecția Poloniei față de autoritățile norvegiene, a atotputernicului Barnevernet, serviciul de protecție a copilului și a drepturilor omului.

    Femeia a fost acuzată de Barnevernet că are un stil de viață haotic, utilizează prea multe calmante și că suferă de oboseală cronică. Așa că i-au luat fata în vârstă de 12 ani. Când a rămas din nou însărcinată, Barnevernet a internat-o cu forța pentru analize. Nu a ieșit nimic, nu au ieșit droguri, ceea ce aștepta Barnevernet, așa că au consemnat-o într-un fel de centru pentru tinerele mame. Prin aventuri demne de un roman, Garmo a reușit să evadeze și să ajungă în Polonia, ”singura țară din Europa care mai respectă familia” a declarat ea.

    Multe dintre intervențiile Barnevernet se îndreaptă către cei foarte săraci, sau imigranți. Dar Silje Garmo este avută, inteligentă și educată. Să ne amintim că Barnevernet, a luat cei doi copii ai unui cuplu indian, foști diplomați, pretextând că la anumite ocazii, festivaluri indiene, copiii mâncau cu mâna. A fost un scandal internațional întreg mai mare decât cel stârnit de răpirea celor cinci copii ai familiei Ruth și Marius Bodnariu, pe motiv că ”se pare că părinții indoctrinau religios copiii”, răspunsul Barnevernet la ancheta statului român.
    ….
    Fără glumă, se pare că situația este și mai tristă. Barnevernet acționează exclusiv pe baza denunțurilor, chiar anonime. Dacă ai un dușman, sau un invidios, un concurent pe post (se pare, cazul familiei Bodnariu) și ți-a făcut o anonimă la Barnevernet, ală ești, îți iau copiii cât ai zice sardină norvegiană.”

    sursa: http://evz.ro/horoscop-republica-ceha.html

    Apreciază

  4. vesteabună spune:

    Teroarea socială aplicată printr-o instituție cu un nume frumos: Protecția Copilului, instituție care în orice țară normală ar trebui să se bucure de respect, nu să inspire spaimă, această teroare continuă în Scandinavia în special.
    Înainte de a reda mesajul cameliei Smicală, ai cărei copii sunt furați de statul Finlandez, de data asta nu mă pot abține să nu fac comparație cu România Comunistă.
    Și în România Comunistă instituțiile acre trebuiau să ofere protecție, ”ofereau” persecuție.
    Școala te teroriza cu activitatea politică: pionieri, UTC-iști, etc:
    Poliția era instrument de teroare, nu organ al cetățenilor pentru asigurarea siguranței.
    Pe lângă asta, fabrica, biserica, strada, blocul aveau suprapuse în mod nevăzut rețele de informatori care ”aspirau” ca o sugativă informații despre tot ce mișcă.
    Cam așa mi se pare de aici de la distanță mașinăria de furat copii scandinavă.
    Dar să redau mesajul unei mame îndurerate.
    ”Cu câteva zile în urmă am fost la discuții cu cei de la social. Mi s-a spus că din vina mea copiii mei nu se bucură de copilărie. Că amândoi spun că vor acasă doar pentru a-mi face mie pe plac, în realitate ei fiind foarte fericiți la casa de copii. Un mic paradox, ce mai contează… ba nu au copilărie, ba sunt foarte fericiți(mai ales având în vedere ca neoficial au recunoscut ca, copiii au nevoie de terapie și au aranjat sa le fie asigurată psihoterapia făcută de către o asistenta medicală… Nu de un psiholog care ar putea realiza adevărata situație a copiilor). Nu au avut răspunsuri privind progresele făcute de copii, dacă tot au fost smulși din familie spre binele lor. Rapoartele zilnice descriu în orice caz o situație idilică, construită din minciuni.

    Realitatea este un pic diferită:

    Copiii mei au învățat să se cenzureze, sunt temători, iar despre anumite lucruri evită să vorbească.
    Copiii mei așteaptă să vină următoarea comisie din România, și vor să fie ascultați. Ce vor ei să spună oare, ce așteptări au de la această comisie? Recunosc, i-am învățat că au dreptul să fie ascultați.
    Copiii mei sunt șantajați: dacă vrei asta, dacă spui sau faci asta, nu o mai vezi pe mama ta!
    Mariei i s-a pus în vedere că are de ales: ori merge la biserică și la cursurile de dans, ori se întâlnește cu mine. Dar va primi o cameră mai mare, să se acomodeze…

    Lui Mihai i s-a promis că va fi dus la biserică, după care i-au făcut o altă ofertă: la înot cu Maria. Sigur că Mihai a ales a doua variantă, este doar un copil și îi este dor de sora lui, nu? Dar acum vor avea motive să scrie în rapoarte că de fapt, fiul meu nu vrea la biserică.

    Mai nou, întâlnirile între Maria și Mihai au loc o dată la trei săptămâni, la fel ca și cele cu Andreea. Contactele prea dese mențin treaz sentimentul de apartenență, așa că se încearcă disoluția ca soluție.

    Mama mea, care vorbește aproape zilnic cu ei la telefon, mi-a spus că Mihai suferă permanent de foame: povestește plângând că după supa de la ora 16, la cină primește un iaurt și o felie de pâine, iar el e tot timpul flămând. Când merg la ei, amândoi mănâncă până li se face rău din ceea ce le pregătesc. Doar trei săptămâni visează copiii mei la mâncarea de acasă, nu e mult… Fiul meu nu are curaj să mi spună asta de față cu cei care ne supraveghează întâlnirile !

    Procesul de distrugere a copiilor mei continuă: sunt șantajați, mințiți, amenințați, și decredibilizați prin orice metodă posibilă.

    Vă rog, nu rămâneți doar spectatori ai suferințelor noastre! Cer public comisiei care va veni în Finlanda la începutul lunii noiembrie sa asculte copiii în prezența unui psiholog competent din România! PS. Atașez poze care arată ce mâncau copiii acasă. Acum se luptă pentru o felie de pâine plina de chimicale

    Oare de ce acum când copiii Bodnariu au fost eliberați, când cei ai lui Nan la fel, pentru copiii aceștia nu sare nimeni?
    Se pare că va merge o comisie românească acolo.
    Cinste lor și să le dea Dumnezeu succes.
    Deși, în cazul Bodnariu au învins nu comisiile care au mers acolo, ci strada care n-a mers, dar a purtat kilometri pătrați de steaguri ai țării a cărei rușine crește în continuare.
    Înainte să închei, trebuie să pun în acest acest text un cuvânt: Barnevernet.
    Pentru că cei din Norvegia citesc tot ce se scrie despre ei, le-am pus cuvântul rușinos ca să li-l pună Google sub nas.
    Poate le pute!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: