Foamea de argument

În trasarea drumului vieții fiecare om urmărește o anumită cărăruie și tot merge pe ea până se bătătorește, se lărgește și se face drum, drumul vieții lui.
Căraruia asta din tinerețe poate fi pentru unul un model, un om pe care-l admiră, îl imită și vrea să fie ca el.
Pentru câte un tânăr, cărăruia care-i trasează drumul este un vis, o vocație de urmărit, un talent de șlefuit sau o carieră.
Pentru cineva, moștenirea părintească și exploatarea ei sunt cărările pe care părinții i-au pus pașii și l-au instruit să calce tot pe-acolo.
Pentru câte unul, o filosofie de viață este cărăruia care o tot bate și o lărgește încercând să aplice practic preceptele ți rețetele filosofice.
Mai sunt oameni ce calcă pe cărări de răzbunare sau de revoltă, de frustrare sau de parvenire, semințe de gânduri ce pot însămânța hectare întregi de minți flămânde sau îmbătate.
Pentru altul, cărăruia gândului său este frica de a fi diferit, de aici complăcerea într-o comunitate cât mai largă, care să-i asigure acceptare.
Foarte mulți oameni, poate cei mai mulți din noi, în tinerețe călcăm pe cărări trasate de alții și eventual le mai lărgim un pic. Nu e rău, învățarea după model este una din metodele didactice aprobate chiar de Dumnezeu: ”fii o pildă!” tocmai pentru că mulți oameni urmează pilde.
croiți cărări drepte pentru picioarele voastre” tocmai pentru că ” cel ce şchiopătează să nu se abată din cale.

Dar.

Oricât de mult cineva va călca pe urmele modelelor, pe urmele altor oameni, pe cărări bătute, vine un moment din  care ajunge să fie el model, să traseze el pentru alții cărări.
Atunci are nevoie de linia nevăzută a unui plan, de o hartă cu repere clare.
Acesta e rolul argumentelor, doar atunci intervine nevoia de logică, de explicații, de răspuns la de ce-uri.
Cugetul cere argumente, cugetul e flămând după ”pentru că”. De ce faci un lucru sau altul? Până când urmezi un model, în tinerețe de exemplu, faci pentru că face idolul tău, sau grupul tău.
Dar când tu ești modelul urmat, pe tine te întreabă urmașii de ce, atunci nu poți explica nimic fără argumente ce pretind un puternic suport logic.
Am putea numi foamea de argument, sete după justiție, după a fi just, după a fi corect, sau în traducerea Cornilescu: ”neprihănirea cerută de cugetul lui”.
(Să nu înțelegem prin ”neprihănire” (ah, traducerile!) doar sensul de lipsă de ”prihană”(păcat), doar sensul moral, ci sensul mai larg, juridic, al aspectului păcatului ca infracțiune, sensul de justiție ce așteaptă procesul, sensul de ”achitare” de o vină reală cu o pedeapsă iminentă. Să înțelegem sensul juridic.)
Un om care caută salvarea sufletului  seamănă cu un infractor conștient de vina lui care caută în codul penal paragrafele prin care ar putea scăpa de pedeapsa sigură, de condamnarea la moarte. Gândiți-vă la băiatul acela român din Malayezia, condamnat la moarte pentru droguri, cum caută să vadă vre-o metodă să scape.
Pentru toți oamenii, Biblia e ”codul penal” al lui Dumnezeu, lecțiile prin care oricine poate primi iertarea, achitarea, dacă subscrie Planului lui Dumnezeu pentru aceasta.
Un astfel de om nu va citi Biblia cu ușurătate, ci cu grijă, cu foame, cu mare atenție.
Va scotoci toate paragrafele să caute vre-un precedent, va căuta să vadă cu ce seamănă cazul lui, își va evalua vina, căci slavă Domnului, Biblia e plină tocmai de întâmplări cu oameni vinovați care unii au scăpat și alții nu. Ai de unde alege, ai de unde lua argumente.

Fără credința în acel cod penal nu se poate face nimic, dar credința nu e decât primul pas.
Mai trebuie fapta, a face ce scrie să faci, apoi cunoștința: a ști cât ți se cere să știi, apoi înfrânarea: a nu mai face ce e interzis, etc.
Pentru toate aceste parcursuri izvorâte din credință ai nevoie de foame ca să-ți placă. Ca pentru o masă cu multe feluri. Dacă ești mort de beat, nu vei mânca nimic. În general, bețivii nu sunt flămânzi.
Oamenii trebuie să fie treji pentru a fi flămânzi și pentru a mânca.

Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu este cartea argumentelor, iar argumentele sunt hrana cugetului însetat de justiție. Fără această teamă sfântă, cum avea Noe, oamenii nu vor dori mâncarea logicii Cuvântului care a creat și care explică toate. Impresiile vor fi mai bune decât explicațiile și părerile mai bune decât convingerile.
Lucrurile grele de explicat ale Scripturilor vechi și noi se dovedesc fără atracție, nu sunt pe gustul celor îmbătați cu licoarea carismatică de exemplu. Adăpați cu anestezicul cugetului dat de o religie care explică superficial orice prin oferta ieftină și generală, astfel de oameni suficienți lor înșiși și fără întrebări nu vor vedea nici folosul răspunsurilor complicate și greu de explicat ale Planului lui Dumnezeu.

Iar fără aceste răspunsuri orice om este ca un constructor fără planșe, ca un șofer fără GPS. Doar argumnetul, proiectul, logica, planul dau râvnă, dau angajament. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s