Principii și încredințări

Astă-seară am fost provocat să-mi exprim opinia despre principii și încredințări.
Mi s-a spus că dacă cineva are principii, n-are voie să și le impună altora, acele principii trebuie să devină încredințări pentru fiecare.
Și la fel, dacă ai o încredințare, este pentru tine, n-o face principiu pentru celălalt.

Pare înțelept. Am răspuns loco că asta-i relativism și ceva că nu e bine, dar n-am avut un argument.
După plecarea musafirilor m-am mai gândit și acum am.
Subiectul se trage din textul: ”Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osîndeşte singur în ce găseşte bine.” Romani 14:21
În Romani este în contextul atitudinii celui conștient (convins, încredințat) că poate mânca orice carne, față de  cel ce încă se osândește dacă ar mânca porc de exemplu, fiind nedesprins de vechea lege iudaică.
Extrapolarea e periculoasă. Dar pentru cine vrea relativism, iată un pic de aluat cu care poate dospi o plămădeală mare de relativism. Ce ușor poți cu un astfel de argument ieftin să nimicești orice graniță, orice principiu, că ”dacă eu n-am încredințare” fac altfel și ”tu n-ai voie să mă corectezi”. ”Asta-i încredințarea mea și asta a ta” și s-a dus în vânt dorința apostolului ca ”toți să aveți un singur gând”.
În primul rând că  încredințarea cuiva este conform unui principiu, este bine să fie principii.
Dumnezeu are principii logice izvorâte din Planul său unic. Având un singur Plan, Dumnezeu nu poate avea două seturi de principii și nici o duzină de încredințări.
Principiile derivă din Plan, iar așteptarea convingerii(apariției încredințării) în fiecare este nu o abandonare a principiului, nici a Planului, ci este însăși un principiu de respectat din Marele Plan, unul din principii.

Să lămurim textul din Romani: tu mănânci porc pentru că ai încredințarea că toate sunt curate, dar fratele tău evreu creștin e mai slab, el deocamdată mânâncă doar verdețuri, tu nu intra cu buldozerul peste cugetul lui slab, protejează-l, ține pentru tine slobozenia ta, un idol e nimic, dar să nu te vadă vre-un evreu creștin că cumperi carne de porc de la templu de idoli (carmangerie de fapt, atunci) că se poticnește. Ferice nu este de el, evreul creștin care încă ține legea, ci este ferice de tine că nu te osândești în ceea ce încuviințezi. Deci nu vei mânca carne de dragul lui, să nu te vadă cât e pe aproape.

Sorry, nu eu am scriu Biblia, ferice de cine mănâncă cârnați și slănină, dacă e cumpătat, e mai ferice decât de cel neînfrânat de la tot ce-i place din ”cele permise”.

La Antiohia a fost puțin diferit, creștinii dintre neamuri erau majoritari și Petru mânca de obicei cu ei. Când au apărut însă niște evrei creștini între ei, Petru s-a ferit, nu de dragul, ci de teama evreilor (sau prozeliților, celor tăiați-împrejur). Fapta a fost sancționată de Pavel. La Pavel, dragul de mulțimea bulversată de atitudinea confuză a lui Petru a fost mai mare decât dragul de niște frați care inspirau încă teamă.

Deci totul pleacă de la Plan, Planul lui Dumnezeu.
Este unul și e bine să fie bine știut.
Din Plan derivă principiile.
Nu toate principiile sunt încredințări (convingeri) pentru toți.
Unii învață mai repede, alții mai târziu și alții niciodată.
Asta nu schimbă nici Planul, nici principiile.
Doar cei ce nu vor să se dea după Plan își schimbă soarta pe veci într-o veșnică rușine și condamnare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s