Noe, propovăduitor al justiției

”…a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii…” 2 Petru 2:5

Sensul cuvântului ”neprihănire” de aici nu este nicidecum acel sens care te duce cu gândul la puritate morală, la lipsă de păcat, decât în mod indirect. Aici se referă la justiție.

Noe, construind corabia, arăta apropierea judecății lumii de nelegiuiți. Timp de 150 de ani cât a construit a arătat că va veni o pedeapsă, o clipă a arătării justiției lui Dumnezeu. Noe a propovăduit nu numai o stare de neprihănire, ci și o pedeapsă a păcatului.
noe

”…Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu” Romani 11:22

Orice act de justiție are în sine bunătate pentru nevinovatul oropsit și asprime pentru vinovatul pedepsit. Până la judecată ei merg împreună, nimeni nu știe sigur care e vinovat și care nu, cine e victima și cine călăul, după judecată se arată dreptatea, se arată bunătatea și asprimea, se face separarea.

La Noe, separarea a fost dată de corabie la potop, corabia a fost pentru bunătate, cei ce au rămas pe dinafară pentru asprime.

La Lot separarea a  venit prin foc și prin ieșirea lor pe munte.

La Rahav, la israeliții ieșind din Egipt, la Purim peste tot vedem scăparea celor ce au crezut împreună cu pedepsirea mai apoi a celorlalți.

Cum este cu noi?

Vestim noi arătarea justiției divine, arătarea sfârșitului tuturor lucrurilor? Suntem noi propovăduitori ai justiției? În general, creștini au un simț al justiței foarte ascuțit. Știu când se calcă legea și mai ales protestanții protestează vehement veghind asupra drepturilor omului. Cazul Bodnariu este un exemplu clar.

Dar ce facem când se calcă drepturile Domnului? Dreptatea Lui, Adevărul lui, Cuvântul Lui, planul Lui? Suntem la fel de vehemenți?

Peste lume vine mânia viitoare. ”Cerurile și pământul de acum sunt păzite și păstrate prin Cuvântul lui Dumnezeu pentru focul din ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiți.” Scăparea este corabia credinței, adunarea împreună cu El, ”să fim găsiți în El” în dreptatea Lui, aprobați de el, vrednici de a fi răpiți și scăpați, ca Lot, ca Noe, ca Ilie, ca Rahav, ca evreii din Egipt.

Așa cum Noe, lucrând la corabie, instrumentul salvării lui și a lumii, prin aceasta mărturisea apropierea osândei, tot așa și noi lucrând lucrările Casei lui Dumnezeu mărturisim apropierea mâniei viitoare.

Credeți că Noe a lăsat pe orice angajat să se joace cu burgiul prin scânduri? Nici vorbă. I-a oprit pe cei nebuni și a lucrat după Plan, a construit corabie, nu ciur. De ce să lăsăm atunci ca toți sfredelitorii de vorbe să facă găuri în învățătura Domnului? Neoprindu-i le arătăm dragoste? Nu, nu, noi trebuie să aratăm dragoste Domnului, planului Său și apoi oricărui ajută la lucrare și se ostenește.

Dar să fim bucuroși, lucrând și construind Adunarea, noi vestim nu numai o judecată și o osândă, ci și defilarea care urmează.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s