Așteptând răpirea, zidim trupul, ca Noe care așteptând potopul, construia nava.

….citat din cartea Nădejdea Adunării, de JN Darby, pag 72, GBV 1990

Este o stare de gravă confuzie, unii creștini cred că nu vine răpirea (sau sfârșitul mă rog) până evanghelia nu va fi vestită la fiecare tribușor sau la fiecare orășel din lume (chiar musulman), alții, printre care și eu, credem că răpirea poate fi oricând. Iată un răspuns  dat de Darby.

”În seara aceasta am lovit în unele idei foarte scumpe, şi pe drept cuvânt scumpe sufletelor celor credincioşi, adică în nădejdea lor că Evanghelia va trebui să se întindă peste tot pământul în timpul economiei de acum. Era sarcina Adunării să facă acest lucru, să facă să răsune vestea slavei Dom­nului Isus Hristos peste tot; dar de fapt, vorbind potrivit Cuvântului, vom vedea tot ce are putere în această lume, totul pus în mişcare, dar fără să aibă vreo legătură cu Dumnezeu. Toate posibilităţile omului, toate forţele lui, toate talentele lui, toate cunoştinţele lui vor fi desfăşurate. Tot ceea ce poate cuceri inima şi stăpâni spiritul, tot ce are resurse în caracterul şi în firea omului va uimi lumea şi o va duce pe urmele lui Antihrist; pentru că oamenii vor să dea slavă omului, să se ridice împotriva lui Dumnezeu, şi nu să slujească Domnului Hristos, nici să se smerească înaintea Lui. „Dar cel ce se înalţă va fi smerit.”

      Dar, ni se va spune, aceasta înseamnă să des­curajezi toate încercările pe care noi le-am putea face pentru a răspândi Evanghelia pe pământ, dacă ele nu vor avea ca sfârşit decât un asemenea rezultat. În adevăr, dacă îţi făureşti nădejdi zadarnice, te-ai şi înşelat. Să te aştepţi la lucruri mari şi să vezi toate aceste nădejdi înşelate, aceasta nu este, desigur, încurajator. Totuşi este adevărat că această vedere a progresului răului pare să dea puţin curaj silinţelor noastre; dar aceasta pentru că nădejdile noastre s-au întemeiat pe propriile noastre gânduri. Dar spuneţi-mi, faptul că Dumnezeu spusese lui Noe că va nimici lumea, şi Noe era deplin încredinţat că judecata lui Dumnezeu va veni în curând, l-a împiedicat să predice celor din timpul său? Tocmai dimpotrivă, acest fapt îl mâna mai mult să câştige pe cei ce aveau urechi de auzit. Con­vingerea că falsul creştinism se va arăta şi mai viclean şi mai corupt în lume, această convingere nu va face decât să ne dea mai multă putere şi îndemn la lucru, din dragoste pentru cei ce cred; şi apropierea judecăţilor lui Dumnezeu, în loc de a paraliza eforturile noastre, ne va îndemna cu nespus mai multă putere, mai multă stăruinţă, mai multă credincioşie, să vestim Evanghelia, singurul mijloc de a-i face pe oameni să scape de nenorocirile care pe drept îi ameninţă.

   Când spun că neghina, în loc să scadă va continua să crească, înseamnă că grâul cel bun nu s-ar mai putea dezvolta? Deloc! Dacă răul trebuie să se mărească pentru judecată, Dumnezeu dă, în acelaşi timp, putere mărturiei care trebuie să despartă binele de el. Cred că Dumnezeu lucrează mereu în felul acesta. Dacă am fi văzut trei mii de suflete întoarse la Dumnezeu într-o singură zi, la Geneva, s-ar fi spus: Iată mileniul, Evanghelia se răspândeşte pe întregul pământ! Dar nu sunt poate nici trei sute întorşi la Dumnezeu într-un an. Întoarcerea la Dumnezeu a multe mii de persoane la Ierusalim, ce dovedea acest eveniment? Doar că Dumnezeu avea să judece acest oraş şi că El mântuia din acel popor făţarnic pe cei ce trebuiau să fie mântuiţi. Ori de câte ori vedem răul crescând şi pe Dumnezeu lucrând pentru a scoate de acolo pe cei ce cred, acesta este numai un semn că judecata lui Dumnezeu este aproape. Nimeni nu poate tăgădui, Dumnezeu lucrează în mod vizibil în zilele noastre; trebuie să-L lăudăm din toată inima pentru aceasta. Şi tocmai lucrul acesta îmi dovedeşte încă o dată că timpul se apropie, când Dumnezeu va lua pe ai Săi din lume, fapt care va fi o judecată.

   Sunt două semne ale apropierii judecăţii: unul, că răul se măreşte, nelegiuirea creşte şi toate resursele omului se desfăşoară într-un mod neaşteptat; celălalt, că unii creştini se retrag din această stare de lucruri. În toate acestea nu este nimic care ar trebui să ne împiedice să fim plini de râvnă în lucrarea lui Dumnezeu. Văd că harul este la lucru, se răspândeşte, se întinde; văd că Dumnezeu desparte pe copiii Săi de rău; văd, de altă parte, toate principiile celui rău dezvoltându-se pe faţă; văd în Cuvântul lui Dumnezeu o declaraţie specială că economia de acum va lua sfârşit şi răul va ajunge la culme, până ce cel nelegiuit va fi nimicit prin arătarea Domnului Isus Hristos.

   Romani 11.22. Iată, drept încheiere, înştiinţarea pe care Domnul ne-o dă: „Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă rămâi în bunătatea aceasta; altfel, vei fi tăiat şi tu”.”

sursa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s