”…aproape toți au deviat, urmând duhuri neadevărate. Toți sunt ademeniți înapoi la temple idolatre, botezul nou-născuților, masa idolatră,..” Scrisoarea lui Peter Riedemann către Hans Amon. Cronica fraților hutteriți (64)

1539

      În 1539 Dumnezeu a trezit curaj și fervoare în Hesse printre oamenii care adoptaseră deja poziția lor pentru adevăr. Unii dintre ei au făcut parte din grupul lui Hans Both. (După cum am scris mai devreme, Hans a fost odată membru al comunității de la Auspitz.) Acest grup și-a trimis doi dintre membrii săi în Moravia și Austria în căutare de învățătură și pentru îndrumare interioară.

     Frăția le-a luat în considerare cererea și a căzut de acord să îl trimită pe fratele Petre Riedemann, un slujitor al Domnului și a bisericii sale. El trebuia să călătorească până la Württemberg și până la locul unde locuiau ei în Hesse pentru a culege numeroase fructe pentru Domnul și de asemenea să îi îndeplinească dorința arzătoare a lui Hans Gentner de a-i vizita pe ai săi.

     Încredințat harului lui Dumnezeu, Petre s-a pornit. Prima dată s-a dus la comunitatea din Austria superioară, făcând tot ce stătea în puterea lor pentru a-i instrui. I-a alinat cu Cuvântul adevărului, punându-i pe gânduri. A plecat de la ei în pace și a călătorit în continuare în locurile unde trebuia să ajungă în Württemberg și Hesse. Vă veți da seama de toate ce le-a înfăptuit acolo citind următoarea scrisoare către Hans Amon, slujitorul Domnului care avea în grijă biserica:

Petre, fratele tău și prieten adevărat în Domnul, dragului meu frate Hans Amon: Îți doresc multă compasiune, putere, înțelepciune și înțelegere de la Dumnezeu Tatăl nostru și preiubitul său Fiu Isus Hristos pentru îngrijirea turmei sale și în învățarea lor a căii cele bune. Harul Duhului Sfânt ne este dat pentru a pregăti o sfântă biserică fără de pată sau cusur, preaiubită și care îl mulțumește.

Dragul meu frate, îi mulțumesc Dumnezeului meu tot timpul mărindu-l și cinstindu-l din pricina harului pe care l-ați primit în slujirea copiilor săi. Tu faci tot ce poți, lucrând atât de intens că nici nu este nevoie ca eu să te tot îndemn, pentru că Dumnezeu lucrează în tine. Rugăciunea mea permanentă este ca Domnul să își păstreze acest zel arzător, chiar și mai arzător să fie, în tine, astfel ca tu să ai grijă de oamenii săi cu dragoste, păstrându-i în inima ta ca aceia ce sunt prețioși și în ochii tăi. Într-adevăr, întotdeauna am simțit asta ca fiind așa.

Din dragoste, dragă Hans, fratele meu în Domnul, nu pot să îmi înfrânez o grijă a inimii mele. Mi-ai cerut în special să trimis vești cât de curând, astfel că am fost necăjit că nu am putut-o face decât acum. Blasi știe cât de mult am vrut să scriu și v-a putea să îți spună tot ceea ce am discutat. Nu a fost posibil să scriem mai devreme pentru că nu am avut a spune nimica.

Acum că s-a ivit ocazia, nu am vrut să întârzi mai mult în a răspunde cererii tale și ți-am trimis acest frate ție să îți spună că facem ceea ce Domnul deja ne-a arătat în această călătorie. Probabil că deja știți că ne-am pornit pe direcția Austriei superioare, încredințați în Domnul și ceea ce s-a petrecut acolo. Apoi am mers la frații tăi – din pricina mamei tale – și am ajuns în plină dimineață. Dar ea, frații tăi și soțiile lor au plecat cu toții la nuntă. Argații de la fermă au spus că nimeni nu va veni acasă până la noapte, așa că nu am așteptat. Din moment ce nu am avut succes, Blasi a plănuit să îi viziteze la întoarcere, și dacă vor să vină, îi va lua cu el.

După aceasta am mers la Lauingen și ni s-a spus despre niște frați, dar nu știam care era liderul lor.1 Am mers la ei și am aflat că fac parte din Frăția Elvețiană. I-am întrebat despre Jörg Sattler și Matia și am fost foarte șocați când ni s-a spus cât de rău merg lucrurile. Toți slujitorii lor ai Cuvântului și-au pierdut slujirile din pricina unui om dintre ei care tot spunea că a primit o revelație. I-a întrebat pe slujitori dacă serviciile lor erau de la Dumnezeu și când spuneau că da, el spunea că nu este așa.

Prima dată i-a mustrat pe Jörg Sattler și alți doi, spunând că pentru că au luat decizii care ulterior au fost schimbate, slujirea lor nu era de la Dumnezeu. Cei trei au acceptat acest lucru și nu au mai predicat. Următorul lui pas a fost înspre Matia (pe care voi îl cunoașteți), dar Matia i s-a opus. S-au luat la ceartă, despărțit și s-au întâlnit din nou în dimineața următoare. Cum omul acela nu putea face nimic cu Matia, a confruntat alt slujitor și i-a pus același set de întrebări. Acel slujitor a răspuns că nu credea să fie rău în a da oamenilor înapoi ceea ce li se dădea de la Dumnezeu. Omul a spus că el a fost de acord, spunând că nu pretindea ca slujirea sa este de la Dumnezeu. Când Matia a auzit asta, a zis ca și celelant slujitor, rezultând în cei doi înțelegându-se. Cum toți au fost îndepărtați de la serviciile lor, au întrebat ce este de făcut acum și dacă ar trebui să se oprească din a se întâlni. Omul spunea că ar trebui să țină unii de alții cu și mai mare zel ca înainte. Deși nu era cineva să îi sfătuiască și nimeni care să interceseze înaintea Domnului, ei tot ar trebui să se întâlnească și să continue să se roage cu ardoare, iar Dumnezeu le va trimite slujitori devotați în timp util. Toate acestea s-au întâmplat curând după ce au părăsit Moravia, când au strâns oamenii pentru a le comunica ceea ce au făcut acolo. Acuma se întâlnesc pentru a discuta chestiune, dar nu cunoscut rezultatul ei.

Apoi am călătorit în continuare la filipiți și am vorbit cu ei. Ei simțeau la fel ca aceia din Moravia privitor la diviziune și la decizia de a-l exclude pe Filip, dacă într-adevăr s-a schimbat direcția așa cum noi spuneam. Dar ei se opuneau conviețuirii în comunitate și cum nu puteam să ne înțelegem, am plecat de la ei. Nu știm ceea ce cred ei despre mariaj sau alte chestiuni. Au pus pe tapet mai multe nemulțumiri legate de Hans Gentner, în special în legătură cu bani; cred că dacă ar fi mers la ei, l-ar fi exclus. Fiind prea mult pentru mine să scriu totul, Blasi îți va spune mai multe când va veni. De asemenea, ei spuneau că Adam nu spunea adevărul când zicea că frații erau doritori să îi accepte.

Am găsit situația din Hesse foarte tristă. Înainte era un grup mare aici, dar aproape toți au deviat, urmând duhuri neadevărate. Toți sunt ademeniți înapoi la temple idolatre, botezul nou-născuților, masa idolatră, război și alte abominații. Aproape toți s-au depărtat de Matia. Chiar și cei ce se presupunea că sunt uniți cu el au rețineri față de el. Dacă nu am fi venit ca și mediatori, l-ar fi îndepărtat din serviciul Cuvântului. Ne-am dat seama că și el și ei trebuiau să fie corectați. După ce am vorbit cu ei, grupul s-a divizat. Egoiștii și cei răzvrătiți au deviat, în timp ce ceilalți s-au răzgândit și l-au urmat pe Domnul – patruzeci dintre ei, cred – suflete obediente și credincioase.

Dacă am fi să mergem acolo să trăim, îmi imaginez că unii din valea Puster poate chiar s-ar întoarce. Dacă Matia ar rezona 100% cu noi, cred că am fi în stare să trăim împreună în pace. Totuși, lipsesc multe în el, iar frații și surorile văd prea bine asta. Însă, sper ca Dumnezeu să ne ghideze împreună, chiar dacă el [Matia] nu vrea să fie implicat. Are un temperament înfocat și vorbește în pripă și fără să gândească. N-am face bine dacă l-am trata așa cum el ne tratează pe noi. Acuma, și el și frații și surorile pot vedea cu claritate că Domnul este cu noi. Pentru că frații și surorile ne iau toți acuma partea și depun mărturie împotriva lui. Într-o zi, și el de asemenea se va întoarce.

Ceilalți ne-au dat multe bătăi de cap. Am sperat să îi câștigăm înapoi și să îi ajutăm, dar asta nu era cu putință. Așa că nu știam nimic în afara faptului că Matia este încăpățânat și îndărătnic. Toți frații și surorile care aud asta se întristează că ni se opune în atât de multe chestiuni. Nu ne înțelege. Unii dintre ei sunt în stare să plece dacă voi pleca. Nu știu ce să fac și am nevoie de sfatul tău în Domnul. L-am încurajat să meargă în Moravia pentru o perioadă, ca să experimenteze ordinea și viața bisericii, dar nu l-am putut convinge să o facă. Toți frații și surorile care erau de față au considerat că ar fi bine, dar el nici măcar nu se gândea să accepte.

Nu pot pleca de la oamenii de aici cu conștiința curată, pentru că nu vor fi îngrijiți cum se cuvine și îmi e teamă că ultima lor stare va fi mai rea decât prima. Dar noi [Riedemann și Matia] nu putem lucra și să fim hrăniți amândoi aici, așa cum îți va comunica Blasi. L-am rugat să se grăbească pentru ca să îți poată spună personal până când se răspândesc veștile și apoi poți decide ce e de făcut. Frate, este imperios necesar ca ceva să se întâmple curând, pentru că nu voi face nimic până când nu aud ceva de la bătrâni. Aștept ca deja să îmi fi trimis unul sau doi frați credincioși care au cunoștințe și experiență a ordinilor bisericii astfel ca să putem continua cum se cuvine. Prin urmare, înainte de a face ceva, aștept un răspuns.

Astfel că, drag frate, îți cer ție și tuturor fraților să puneți cele întâmplate la inimă. Știu că o veți face. Asta e tot la ce mă pot gândi să scriu acum. Vă încredințez Domnului. Fie ca el să vă aline, întărească, îndrume și susțină în harul său pentru vecie. Amin.

Și acum, de la prietenul tău adevărat și frate în Domnul, multe mii de salutări călduroase în sfântă dragoste și cu binecuvântata pace a Domnului nostru Isus Hristos. Salută-i pe Hans Gentner, Ulrih, Leonard [Lanzenstiel], amândoi Mihai [Kramer și Planer, slujitori ai treburilor curente la Steinebrunn], Oswald și toți copiii credincioși ai lui Dumnezeu. Multe mii de salutări în Domnul de asemenea și soției tale. Fratele Blasi de asemenea vă salută cu dragoste și de asemenea și toți sfinții de aici. Fie ca harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi pentru totdeauna. Amin

Transportată de Kaspar Klaindopf

din Hesse în Austria

La începutul lui 1539, patru bătrâni au fost numiți de către biserica lui Dumnezeu în serviciul pentru treburi de zi cu zi, să aibă grijă de credincioși și pentru doritori. Ei erau, Leonard Lanzenstiel, un frânghier de meserie, care a venit din Niederalteich din Bavaria; Iacob Säckler din Schwäbisch Gmünd; Baltazar Maierhof bătrânul, din Niedervintl din valea Puster; și Mihai Matschidel, cunoscut ca și micul Mihai, din valea Gail, Carintia.

1 Lauingen, Suabia, cam la 241km sud-est de Stuttgart, unde un grup rebotezat este posibil să fi existat de prin 1528 până în anii 80 ai aceluiași secol. Doi frați au fost omorâți la Lauingen după tabelul martirilor (vezi dedesubt, pp. 217-220), probabil în 1530. Vezi Claus-Petru Clasen ”The Anabaptists at Lauingen: A Forgotten Congregation,” MQR, aprilie 1968, 144-148.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s