”Nicio sabie nu era destul de ascuțită, niciun foc nu era prea fierbinte, niciun drac prea rău, niciun om prea în serviciul diavolului.” Cronica fraților hutteriți (62)

       În 1538 fratele Martin din Villgraten și Kaspar Schuster au fost puși în închisoare în castelul Michelsburg din valea Puster din pricina adevărului divin. După ce și-au menținut poziția cu curaj, au fost condamnați la moarte și au fost executați cu sabia, rămănând neclintiți până la final. Încă avem cântările lor, care ne fac să reflectăm îndelung, pentru că acestea ne arată cum acești frați erau alinați în legăturile dintre ei și suferințele lor și cum dragostea de Dumnezeu ardea în inimile lor.1 Nimeni nu putea să rupă legătura dragostei acesteia a lor: nici supărări, nici frica, nici persecuția, nici foamete, nici sărăcia, goliciunea și nici pericolul. Nicio sabie nu era destul de ascuțită, niciun foc nu era prea fierbinte, niciun drac prea rău, niciun om prea în serviciul diavolului. Nimic nu îi putea întoarce de la Dumnezeu și adevărul său, de la Domnul și Mântuitorul lor Isus Hristos. Ceea ce buzele lor au confesat, de asemenea a fost mărturisit cu sângele lor prin harul și puterea lui Dumnezeu.

     Dumnezeu Atotputernicul se delecta în construirea casei sale. În mila sa, așa încât Cina și casa Domnului să fie plină, a readus în biserică niște membrii din grupuri care slăbiseră sau care s-au dizolvat. S-a petrecut astfel: Filipiții trăiau acum în Württemberg în Palatinat lângă râul Rin, în Margrafatul Baden și în Austria și Moravia. Unii dintre ei, tânjind după o cale mult mai bună, vroiau să viziteze frăția credincioșilor adevărați, astfel că și-au trimis unul dintre slujitori, Hans Gentner la comunitatea-biserică. El a avut multe conversații cu bătrânii bisericii; pioasă, viața predată în mâinile Domnului pe care a găsit-o aici l-au convins pe el și oamenii pe care îi reprezenta că urmau o cale care nu se baza pe adevăr. Apoi, Hans și încă câțiva au venit la biserica lui Dumnezeu și s-au contopit cu noi.

     Alții dintre filipiți care de asemenea depuneau mărturie învățăturii bisericii nu simțeau vreo aplecare spre această cale mai perfectă, alegând proprietatea privată și câștigul personal în detrimentul predării răbdătoare în comunitatea creștinească. Mulți au fost pierduți pe această cale. Apoi Petre Riedemann, care dorea să îi protejeze de viitoare pericole a făcut tot ceea ce a putut să îi avertizeze, să caute întâlniri și să le întindă o mână de ajutor frățească. Putem observa acestea din următoarea scrisoare:

1 Martin din Villgraten (de pe valea Puster) și Kaspar Schuster au compus fiecare o cântare în închisoare: ”Merkt auf und nehmt zu Herzen” (Acum ascultă și lasă să își atingă inima), ”Erzürn dich nicht, o frommer Christ” (Să nu te cuprindă mânia, O, creștin adevărat); vezi LdHBr, 86-87; Ausbund, 198-201; Wolkan, Lieder, 142; Wackernagel, Kirchenlied, V, 787-788; Martyrs Mirror, 449; Beck, 135.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s