”Într-adevăr, multora li s-a răcit zelul lor inițial…” O scrisoare a lui Peter Riedemann. Cronica fraților hutteriți (58)

      Cei doi însoțitori ai săi s-au întors acasă, dar aveau un entuziasm scăzut pentru pace și unitate.

       Petre Riedemann a făcut tot ceea ce s-a putut vizitând cu credincioșie ceilalți gabrieliți și filipiți. Mulți dintre ei, totuși, au refuzat să asculte. L-au atacat pe el și pe biserica lui Dumnezeu prin minciuni răutăcioase, așa cum va fi relatat mai târziu.

      Având motive întemeiate, Petre Riedemann nu a putut să îi viziteze pe cei care locuiau în Austria superioară. Astfel că ei au trimis un mesager pentru a afla care este starea bisericii. Cu rapiditate, Petre Riedemann l-a trimis înapoi cu o scrisoare avertizând oamenii împotriva răului ce se va petrece în continuare și spunându-le despre recunoașterile sale și acțiunilor sale susținute în Domnul. Scrisoarea sună astfel:

       Petre, fratele și slujitorul vostru în Domnul, pentru frații locuind în diferite locuri ale Austriei superioare. Vă doresc milă adevărată în harul lui Dumnezeu-Tatăl și a Domnului Isus Hristos. Dumnezeu l-a făcut pe el salvarea și viața veșnică a tuturor acelora grefați pe el prin ascultare de adevăr în Duhul Sfânt. Și vă doresc dragoste curată și din inimă prin Isus Hristos. A lui să fie lauda în veci de veci. Amin.

      Preaiubiților, din scrisoarea voastră îmi dau seama foarte bine de dorul pe care îl aveți în a-mi face timp pentru voi și a vă vizita cât de curând posibil (așa cum și Wolf o spunea), pentru ca să aranjez tot ceea ce nu este în ordine. Nu pot face aceasta acum pentru că am alte sarcini pe care Dumnezeu mi le-a pus înainte; dar vă vorbesc din inimă, ca și copiilor mei dragi, pentru a lua în considerare harul pe care l-ați primit de la Dumnezeu când Cuvântul său a fost pentru prima dată adus de către oameni ai căror învățătură era pură, curată și neprefăcută. Eu împreună cu alții am avut grijă de voi așa cum tatăl își îngrijește copiii și am trudit din greu cu slujitorii voștri Wolfgang Brandhuber1 și Wolfgang Wimmer, acei martori adevărați ai Domnului, pentru a fi în stare să vă prezint Domnului Isus ca pe o virgină curată și ca voi să nu fiți înșelați de către viclenia șarpelui, ci să fiți protejați de orice deziluzie care vă îndepărtează de salvare. După cum știți, asemenea deziluzii au devenit larg răspândite în grupul de la Austerlitz în timp ce am fost în închisoare și mulți oameni au fost duși pe calea greșită, dar voi ați fost protejați atunci și ați rămas în pace.

       În dragoste din inimă și îngrijorare pentru voi, vă reamintesc de harul prin care ați putut atunci să discerneți ceea ce era fals. Ce foc a aprins Dumnezeu în îndurarea sa în voi pe atunci, ce unitate a inimii și a minții v-a oferit când ați putut vedea pentru prima oară natura divină și moștenirea cerească! Și când v-ați pus credința în adevăr, cum ați fost înnoiți prin Duhul Sfânt să slujiți sfinților lui Dumnezeu! Depun mărturie cu privire la următoarele despre voi: V-ați fi scos ochii din orbite și ni i-ați fi dat dacă una ca asta ar fi fost posibilă. Nu mai zic nimic despre mâncarea pe care voi cu atât de multă deschidere ați împărțit-o cu noi – ceea ce a fost dincolo de toate așteptările noastre – împlorându-ne să o acceptăm. Da, voi chiar ne-ați mustrat pentru a o lua ca și cum este a noastră. O, cât de fericiți ați fost atunci, când asemenea foc strălucitor de la Dumnezeu ardea în voi. Acela era un semn sigur al salvării voastre.

      Acum, dragii mei copii, când Dumnezeu a aprins asemenea foc în toți sfinții săi prin Sfântul Duh, a vrut ca acest foc să ardă în copii săi la intensitate maximă. De aceea și-a mutat slujitorii, să refacă zelul care mai devreme ardea în ai săi copii, încurajându-i să demonstreze legătura Sfântului Duh printre ei înșiși. Voi susțineți aceasă lucrare și voi toți erați o minte cu toți copii aleși ai lui Dumnezeu din Moravia și de pretutindeni când eu am plecat, după cum știți. Când am ajuns în Nuremberg, am fost azvârlit în închisoare și în timp ce am stat acolo, diavolul provoca divizare în casa lui Dumnezeu, ce împrăștia confuzie printre și stânjenea mulți frați și surori ce aveau inima simplă. Într-adevăr, multora li s-a răcit zelul lor inițial, chiar abandonând și întorcându-se la casele lor private, unde mergeau la ruină totală, după cum fusese prezis de către profeți cu mult timp în urmă. Aceasta chiar li se întâmplă multora acuma, deoarece se uită înapoi după ce au pus mâna pe plug și prin urmare, părăsesc lucrarea lui Dumnezeu după ce aceasta a licărit în ei.

      Diavolul încearcă din răsputeri să-i inducă în eroare pe cei ce iubesc adevărul, provocând prăpăd printre slujitorii lui Dumnezeu pentru a devia mulți oameni de la regatul lui Dumnezeu. Oricând diavolul dorește să creeze probleme o face prin ticăloșii săi. Dar dacă unii sunt induși în eroare doar din cauza simplității și a ignoranței lor, ei oricum aparținând de Dumnezeu, Dumnezeu îi va salva la timpul potrivit.

      Acum, copiii mei dragi, vedeți ce motive rele pune diavolul în inima omului să provoace asemenea distrugeri. Pentru a preveni ieșirea la lumină a propriei falsități, Schützinger hoțul a încercat să îl pună în dificultate pe Iacob Hutter, care era mai credincios decât el, prin ținerea acestuia departe de serviciul Cuvântului. Iacob (din moment ce avea același servici și cu siguranță că a adus mai mulți copii în adevăr decât oricare altul) nu i-a permis aceasta. În acțiunea bisericii ce a urmat, Filip și Gabriel și adepții lor au declarat că Schützinger avea dreptate, dar frăția nu era de acord cu ei. Astfel că Filip a spus, printre altele, că Iacob era idolul lor. Frăția a negat una ca asta. Ca rezultat, Filip și Gabriel și adepții lor au părăsit întâlnirea. Frăția i-a rugat să mai rămână din moment ce mai era de discutat, dar au refuzat și nu au ascultat de frăție.

     După-amiaza, frăția s-a întrunit din nou și i-ai condamnat pe bună dreptate ca nesupuși. Cu discursuri măgulitoare și rafinate, Gabriel și Filip și-au păstrat adepții, care îi susțineau fără să fi auzit întreaga poveste și apoi au condamnat celelant grup. Din moment ce am ascultat ambele părți am aflat întregul adevăr și am putut judeca situația pe baza adevărului. Apoi, în fața lui Hans Amon și a altor slujitori, l-am ascultat pe Petru Hueter, care l-a început a fost de partea lui Gabriel și a lui Filip. Din ceea ce a mărturisit Petru Hueter a fost clar pentru mine că aceștia au acționat fără să le fie frică de Dumnezeu și nu am mai dorit să îmi mai petrec timpul ascultând despre asta.

       Deoarece voi, de asemenea, ați fost dezinformați, ați fost stânjeniți pentru o vreme și v-ați retras de la cei credincioși cu care voi și cu mine obișnuiam să ne considerăm în unitate. Cât despre acest ticălos Filip, care, cât timp se afla printre voi, ponegrea întreaga frăție fără de motiv, Dumnezeu l-a expus ca și hoț, astfel încât multe suflete simple ar putea să-și deschidă ochii pentru a nu condamna pe cei inocenți împreună cu înșelătorul. Vă explic aceasta vouă în cât de puține cuvinte pot, pentru că știu că nu cunoașteți chestiunea în profunzime; dar nu e nevoie tocmai acuma de explicații despre cum un lucru a dus la un altul. Acum ceea ce vreau să vă transmit vouă: Din moment ce Dumnezeu cel Preamăreț m-a dat înapoi oamenilor săi și eu m-am întors și apoi am venit la această frăție ca să pot să aflu adevărul, am descoperit prin harul lui Dumnezeu și despre separare, cât și despre viața aici. Am găsit această frăție în aceeași dragoste și credincioșie ca atunci când am plecat de la ei și nu doar s-au ținut de aceasta ci au crescut și mai mult în întregimea ei. Prin urmare, sunt obligat de către mărturia inimii mele să rămân împreună cu ei în această dragoste, pe care Dumnezeu a aprins-o inițial în noi și suntem determinați să mergem înainte împreună în lucrarea Domnului. Vă implor din inimă să faceți același lucru cu credincioșie și să vă întoarceți la copii Domnului, pe care voi i-ați părăsit pentru că ați fost păcăliți de cuvinte (ceea ce nu a fost corect) și înstrăinați de copii lui Dumnezeu de către făcători de rele. Adresați Domnului rugăciuni pentru ca să vă dea din nou slujitori credincioși care să vă conducă în găsirea unei reconcilieri cu copiii lui Dumnezeu. Cu siguranță că este necesar ca voi să faceți asta în absolută sinceritate, altfel inițiativa nu va avea vreun rezultat.

      Am auzit de la Baltazar Sattler (și dacă mă gândesc mai mult la el, mai mult mă întristez) că el nu mai dorește să se înhămeze la atelajul copiilor lui Dumnezeu și, așa cum el o spune, fie ca ei să domnească peste el. Și totuși nu este felul nostru să domnim peste nimeni, ci mai degrabă să veghem unul asupra celuilant ca și copilași ai lui Dumnezeu. Și el îmi spune că de asemenea și tu, Sigmund al meu nu mai vrei să fii parte a atelajului, acele ”legături și lanțuri.” Doresc ca tu, Sigmund al meu, să ai mai multă grijă de tine; și voi toți, să nu vă referiți la ce a aprins pentru prima dată Dumnezeu în voi, ca la ”legături umane și lanțuri.”

      Știți că Dumnezeu și-a îndemnat slujitorii să ducă la împlinire lucrarea sa, să o învețe și să crească în ea; prin urmare este datoria lor să convingă și să ghideze frații și surorile înainte. Cel care eșuează punând mâna pe plug și apoi uitându-se înapoi nu este potrivit pentru regatul lui Dumnezeu.

      Prin urmare, apelez la voi, voi care odată ați luat parte în lucrare împreună cu toți copiii lui Dumnezeu, dar care acuma ați părăsit-o, să vă întoarceți la ea cu toată inima, astfel încât cursa voastră îndelungată să nu fie pe degeaba, ci să primească o recompensă completă. Când un frate părăsește comunitatea și se întoarce la proprietate privată, este un semn cert că s-a întors de la Dumnezeu și și-a părăsit prima iubire. Aceasta este dușmănie față de Dumnezeu și pierdere a tuturor darurilor lui Dumnezeu.

      În plus, ceea ce mi-ați scris despre căsătoria lui Baltazar cu Gretel mă face cumva să îmi fie teamă că veți duce lucrurile prea departe și că poate ochii pofticioși au vreo legătură cu această treabă. Același lucru este adevărat despre Adam Schlegel. Las aceste chestiuni în pace, dar ar trebui să vegheați încotro vă îndreptați. Nu știu mai multe despre aceasta, în afară de ce am auzit de la câțiva dintre voi. Nu e îndeajuns pentru ca să vin până la voi acum, și și dacă aș veni, nu m-aș aventura să mă împlic într-o asemenea chestiune până când nu m-ș simți mai sigur în inima mea, pentru că nu pot să ofer vreun sfat legat de o chestiune pe care nu o cunosc.

Deși am sperat să vin și să vorbesc cu voi față în față, să vă reamintesc de prima dragoste pe care Dumnezeu a lăsat-o printre voi, această scrisore ar trebui să ajungă pentru moment. Nu pot să mă sustrag atât de mult treburilor. Dar dacă aud că inimile voastre s-au întors întru-totul la dragostea voastră timpurie de Dumnezeu și de copiii săi, atunci încă mai sper să vă vizitez într-o vreme potrivită prin îndurarea lui Dumnezeu. Apoi, vă voi sluji cu darul pe care Dumnezeu mi l-a dat și cu întreaga mea viață. Din toată inima mea că mi-aș dărui întreaga mea viață vouă dacă ați mai trăi în dragoste ca atunci când v-am cunoscut la începuturi. Asta-i totul. Fie ca Dumnezeul îndurării toate să vă întoarcă inimile la dragostea de Hristos. Amin.

Transportată de Wolf Wägerer

din Steinebrunn, Austria

1 Wolfgang Brandhuber din Passau; vezi ME, I, 404-405; Martyrs Mirror, 433; Beck, 88; de asemenea vezi mai sus, pp. 61-62.(!)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s