”Au mărturisit Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu și adevărul său cu o bucurie ce sfidează orice descriere.” Cronica fraților hutteriți. (56)

     Acești frați au cumpărat atunci o casă în Butschowitz.1 În curând, Ulrih Stadler, Leonard Lochmaier și Mihai Kramer au pornit în numele comunității lor să îl viziteze pe Hans Amon și biserica de la Kostel și Drasenhofen. Au vorbit cu bătrânii bisericii lui Dumnezeu despre chestiunile de credință și alte întrebări specifice pe care le-au avut. După o discuție cuprinzătoare cu bătrânii, Ulrih, Leonard și Mihai Kramer, ca și comunitatea lor, au fost convinși; cu toții l-au cinstit pe Dumnezeu și au admis public că au săvârșit o greșeală mai devreme când au sprijinit grupul din Austerlitz împotriva bisericii și că au procedat de asemenea greșit referitor și la alte chestiuni. Apoi, Ulrih, Leonard și Mihai, acompaniați de bătrâni și de alți frați s-au întors la Butschowitz și s-au unit cu toți frații și surorile de acolo. Aproximativ o sută de suflete s-au adăugat bisericii în ziua aceia. Astfel că credincioșii au început să se adune la Butschowitz pe pământurile domnului Václav Černohorský, iar numărul lor creștea în fiecare zi.

     De asemenea, prin îndrumarea lui Dumnezeu, un nobil din Slovacia – Nikoläsch de Slopnie și de Werschätitzi – a trimis un sol bisericii (pe cheltuiala proprie) să-i exprime prin viu graiu și prin scrisoare dorința ca biserica să trimită un slujitor sau frate care să invețe poporul său adevărata credință; aceasta i-ar dovedi lui o foarte mare bunătate.

      Cererea sa a fost aprobată, iar Leonard Lochmaier, un slujitor al Cuvântului care a fost preot și care cunoștea bine latina a fost trimis cu încă câțiva. El a predicat Evanghelia în acel loc printr-un translator. O parte dintre aceia care l-au ascultat au acceptat sfântul Cuvânt și după ce și-au mărturisit credința au fost incluși în legătura îndurării și au fost uniți cu biserica lui Hristos prin botezul creștin. Printre ei se aflau doi frați de origine nobilă, Jan și Petru Holba. Astfel, o comunitate de credincioși s-a pornit și în locul acela. Domnul lor cu bucurie le-a oferit pământ pentru acest scop, unde au trăit până în anul 1540. În seceta din vara aceea, cam șaizeci dintre ei s-au mutat la biserica lui Dumnezeu din Moravia și au rămas acolo.

1537

    Așa cum Domnul a început să-și strângă poporul și să elibereze din greșeli pe aceia care încă erau credincioși, el a mișcat inimile a șase foști bătrâni din grupul decăzut de la Austerlitz. Numele lor erau Hans Wucherer, Hans Hueter, Hans Beer, Hans Lindner, Iorgu Dräxler și Urban Lintzer. Hans Wucherer a fost mai târziu ars la Burghausen din pricina adevărului sfânt, iar aceasta se va relata la locul potrivit. Ceilalți au murit în Domnul în timp ce se aflau în comunitate.

     Când acești oameni s-au unit cu biserica, au indicat în mod public neajunsurile și erorile comunității din Austerlitz. Aceasta a determinat și mai mulți să părăsească grupul decăzut și să se unească cu biserica lui Dumnezeu, care a început să fie însuflețită în comunitatea lui Hans Hueter din nou. Din pricina aceasta, acei căzuți care și-au pierdut toată bucuria în adevăr s-au înfuriat, ca un urs rănit sau ca un leu jefuit de prada sa. S-au mâniat împotriva credincioșilor în casele lor și pe străzi, oriunde se întâlneau cu aceștia. I-au atacat cu potop de invective și cuvinte blasfemiatoare. Prin aceasta au arătat cu claritate cărui spirit aparțineau, refuzând să se supună adevărului în dragoste, Dumnezeu i-a dat înspre adânca eroare. Acțiunile lor o înfățișează până în ziua aceasta.

        Pe vremea aceasta Cristoph Gschäl, un frate ce i-a fost încredințat serviciul Evangheliei a fost trimis de către biserica lui Dumnezeu în Stiria și Carintia pentru a-i căuta pe acei zeloși pentru Dumnezeu și pentru salvarea sufletelor lor. A convertit mulți oameni și i-a trimis comunității bisericii, unde au fost primiți cu bucurie.

      Alt slujitor al bisericii lui Dumnezeu, Georg Fasser a fost trimis de către biserică la Pöggstall2 în Austria deoarece un dor arzător se afla într-o multitudine de lume. Nu cunoștea alfabetul, dar predica Evanghelia cu putere. Deși tocmai se întorcea din închisoare de la Mödling (lângă Viena), a pornit cu bucurie în munca Domnului, a strâns credincioșii și a pus bazele unei comunități-biserici în concordanță cu ordinele lui Dumnezeu.

     Dar dușmanul nu putea îndura lucrarea Domnului. După un timp diavolul a stârnit un om viclean, vătaful nobilului Roggendorf de la Pöggstall, care pretindea că dorește să învețe despre adevărata credință de la Georg Fasser. A plantat conetabili în apropiere care aveau ordine să îl prindă pe Georg Fasser când va da semnalul. Au făcut exact ceea ce li s-a spus. În temniță s-au pus pe el, torturându-l cu cruzime. A rămas de neclintit, totuși, iar fii de Pilat l-au condamnat la moarte. A fost executat cu sabia, oferind mărturie adevărului divin cu sângele său. Aceia pe care i-a strâns și învățat s-au pornit și au mers la biserica lui Dumnezeu. În același an 1537, frații Bastel Glaser și Hansel Grünfelder au fost luați prizonieri în Imst pe valea superioară a Inn-ului din pricina credinței lor.3 Au fost executați cu sabia, iar apoi arși. Au mărturisit Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu și adevărul său cu o bucurie ce sfidează orice descriere. Aproximativ o mie de oameni au fost prezenți la execuția lor. Hansel le striga, îndemnându-i și avertizându-i și așa făcea și Bastel, chiar până în momentul morții lor. Oamenii au fost zdruncinați în profunzime. A fost imposibil ca oasele lor să fie arse, astfel că acestea au fost aruncate în apă, iar inima unuia dintre cei doi nu a ars. Asemenea mărturie cu certitudine că nu a fost în zadar.

1 Pe atunci în 1536, moșia și orașul Butschowitz (Bučovice), chiar la est de Austerlitz, Moravia, se afla în proprietatea Annei de Ojnice și a soțului ei, contele Václav Černohorský de Boskovice, iar după moartea acestora a trecut în proprietatatea fiilor Albrecht Černohorský și Jan Šembera; vezi Zeman, Topography, #27. Din Butschowitz, hutteriții au înființat comunități la Bohuslawitz (Bohuslavice), Urschitz (Uhřice) și Milonitz (Milonice) etc.; vezi articolele din Zeman, Topography.

Primul bătrân al comunității hutterite de la Butschowitz a fost Ulrih Stadler, care pleda pentru un puternic leadership al slujitorilor Cuvântului; vezi scrisoarea sa, Codex I 87.708, Biblioteca Universitară din Viena, publicată în Müller, Glaubenszeugnisse, I, 215-227, în special pp. 220-221. Friedmann, Schriften, 61.

2 Pöggstall, un târg mai în jos de castelul Roggendorf, la sud-vest de Krems, Austria Inferioară.

3 Hans Grünfelder venea din Lüsen, Tirol și a fost tezaurar și mai târziu slujitor al Cuvântului în comunitatea din satul lui de acasă, și și în Michelsburg și Schöneck. Relatarea de aici este inspirată din scrisorile pe care Onofrie Griesinger le-a scris lui Hans Amon și Ulrih Stadler. Vezi Loserth, Anabaptismus, 148-149; ME, II, 604.

Despre Bastel Glaser, vezi Martyrs Mirror, 446-447; Beck, 131-132.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s