” Fiecăruia îi păsa de celălalt într-o manieră frățească și creștinească cu căldură și tandrețe, fiecare fiind gata să îi slujească celuilalt în dragoste.” Cronica fraților hutteriți (55)

       Pe vremea aceea Dumnezeu le-a furnizat oamenilor săi mai multe locuri în care să trăiască, așa cum am relatat mai sus. El le-a mișcat inimile populației pentru a avea compasiune pentru ei și pentru a le da adăpost. De la un nobil pe nume Sturtzhauser, bătrânii din Austria au reușit să facă rost de o casă în Drasenhofen, chiar la ieșire din Steinebrunn. Acolo au construit din nou comunitatea creștină. Acum pentru o perioadă prestabilită de timp, regele Ferdinand a trebuit să tolereze în teritoriul său patrimonial ceea ce nu dorea a tolera în Moravia. Aceasta ar trebui să fie recunoscută ca o faptă a lui Dumnezeu și nu un accident.

       Grupuri de credincioși au început, de asemenea, să se întâlnească în orașul Kostel și la Rohrbach lângă Gross Seelowitz în Moravia.1 Membrii bisericii lui Hristos s-au întâlnit nerăbdători în mare bucurie și curaj.Au venit pe zi și pe noapte, mergând multe mile prin vânt, ploaie, zăpadă și noroi pentru a auzi Cuvântul Domnului. Fiecăruia îi păsa de celelant într-o manieră frățească și creștinească cu căldură și tandrețe, fiecare fiind gata să îi slujească celuilant în dragoste. Au stat în locuințe mici și aproape neîncăpătoare, toți mișcându-se mai aproape unul de celelant și îndurând multe neajunsuri și griji. Și totuși au mulțumit din toată inima și l-au mărit pe Dumnezeu pentru toate. Cu toții erau amabili și răbdători, așa cum se cade sfinților care spun că sunt musafiri și pribegi pe pământ. Ei caută o țară mai bună, una cerească condusă de către Domnul Isus Hristos și de aceea se suportă unul pe celelant cu răbdare, ca musafirii într-un ținut străin.

     Copiii lor au fost crescuți în comun, încredințați la surori cu frică de Dumnezeu, care într-un mod conștiincios au avut grijă de ei și i-au ghidat la Domnul prin disciplina creștină. Și așa credincioșii îl lăudau pe Dumnezeu în continuare, care le-a găsit locuri de locuit.

     În acele vremuri de încercare, nu exista vreun loc în Moravia pentru ca frații și surorile să se așeze, Ulrih Stadler și Leonard Lochmaier (amândoi slujitori ai Cuvântului),2 Mihai Kramer (un slujitor al treburilor curente) din Gangkofen și un mic grup de frați și surori au plecat din biserica de la Austerlitz din pricina diferendelor legate de credința lor.

       S-au mutat la Krasnik în regatul Poloniei, unde au trecut prin perioade de frică și suferință, așa cum este explicitat în următoarea scrisoare:

Biserica lui Isus Hristos, adunată în numele său, adresează următoarele cuvinte vouă, celor doi guvernatori: Dumnezeu cel Atotputernic cunoaște cruda cale prin care voi i-ați tratat pe săracii copii vânați toată iarna. Ne-ați ținut prin forță, deși niciodată nu am dorit să rămânem în locul acesta. Ne-ați deportat bătrânii credincioși fără vreun motiv întemeiat și până în momentul acesta nu știm dacă ei trăiesc sau au murit; ne-ați luat frații cu forța, fără vreo justificare.

Acuma amenințați că ne veți arde pe toți, deși nu v-am făcut vreun rău la nimeni din poporul vostru. Singurul vostru motiv este acela că refuzăm să îngenunchiem înaintea idolilor voștri (pentru că voi venerați rezultatul muncii mâinilor voastre) și vă supuneți bisericii voastre romane. Ne supunem doar Domnului Hristos și numai lui, în viață și în moarte. Voi nu aveți vreo altă plângere împotriva noastră. Am trăit printre voi ca oameni care se tem de Dumnezeu, am lucrat cu credință pentru voi și am cheltuit doar ce am câștigat în Moravia prin munca mâinilor noastre.

Ne-ați aruncat în temniță pentru sfidarea ordinului regal de a părăsi pământurile regelui. (Am auzit-o pe aceasta de la Măria-Sa Voievodul3 însuși). Dar doream să ne supunem acelei porunci așa cum n-am refuzat să ascultăm de autorități, așa cum oamenii zic greșit.

Până acum întotdeauna v-ați purtat în mod ticăloșit cu noi. În mod continuu ați amenințat să ne divizați și să ne împrăștiați ca și cum am fi fost prizonieri de război sau criminali aflați sub arest sau sclavi pe care i-ați cumpărat. Nu doar ne-ați amenințat că ne faceți lucrurile acestea ci chiar ni le-ați făcut nouă. N-ați fost doritori să vă cercetați inimile și în umilință să aveți în vedere că Dumnezeu, protectorul văduvelor și al orfanilor, știe cât de nedrept vă purtați cu săracii copii ai săi exilați. Da, foarte adevărat că Domnul Dumnezeu, judecătorul cel drept, va pune în cârca fiecărui om orice a făcut în lumea aceasta, fie că bun sau rău, pentru că în ziua judecății cu claritate tuturora li se va arăta. O judecată strictă fără de clemență se va abate tuturor celor care nu au fost miloși cu aproapele lor în această lume. Vă folosiți greșit de puterea ce ve-o dă Dumnezeu pentru a proteja pe cei credincioși și a pedepsi pe făcătorii de rele. El nu vi-a dat putere în chestiuni legate de credință. Singur Hristos stăpânește peste credința noastră, nu papa sau vreo altă putere lumească. Acest Domn nu dorește ca oricine să fie constrâns din pricina credinței sale, cu atât mai puțin ucis așa cum lumea procedează astăzi.

Domnul Hristos însuși va veni să se răzbune pe toți aceia care nu doresc să se supună sfintei sale Evanghelii pe timp de har. Ne e frică că ați făcut toate aceste lucruri și că nu sunteți nevinovați. De asemenea nu e corect să ne chemați să ne căim, ca și cum nu am ști destule ca să discernem dacă viețile și faptele voastre sunt sau nu de la Dumnezeu. Apostolul Ioan spune că omul lui Dumnezeu face ceea ce este bine. Iar Pavel spune, ”Să nu vă lăsați înșelați, dragi frați, căci nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu?”

Așa că cum puteți să ne puneți la colț, spunând, ”Căiți-vă și convertiți-vă, deveniți creștini,” când voi înșiși nu sunteți creștini, ci păgâni? Prin urmare, vă spunem vouă la unison și cu frică de Dumnezeu, ”Întoarceți-vă de la căile voastre rele și faptele voastre nedrepte sau veți căpăta damnarea eternă.” Luați în considerare cu atenție ceea ce scriem. Va veni timpul când vă veți da seama de adevărul cuvintelor noastre.

În continuare vă amintim că am venit aici în pace și că am trăit cu voi pe cale pașnică, n-aducând vreo ofensă nimănui. Dacă nu ne-ați fi sechestrat pe nedrept, ne-am fi mutat mai departe la fel de pașnic oriunde ne-ar fi condus Dumnezeu. În adevăr, Dumnezeu nu le-a dat autorităților puterea lor pentru a vătăma oameni pașnici, ci să îi protejeze. Dar din moment ce voi cu noi nu suntem uniți în credință, voi nu ne puteți ajuta. Prin urmare, trebuie să lăsăm totul în mâinile lui Hristos, pentru că atunci când va veni timpul va alege oile de capre. El singur este Judecătorul cel just.

Prin urmare, dacă se află în voi măcar puțină frică de Dumnezeu, ar trebui să luați inițiativă și să încetați a mai păcătui împotriva sărmanilor și pașnicilor străini. Dar dacă nu vă veți opri din cruzimile ce le îndreptați împotriva noastră cu care vă pierdeți timpul, noi îl vom aștepta pe domnul Hristos, care va veni la vremea lui pentru a ne salva din mâinile voastre. Dacă insistați în a ne opri cu forța, vrem să știți că suntem aici împotriva voinței noastre – suntem aici doar pentru că intenționați să împrăștiați cruzime și violență printre noi. Dacă aveți ordine de la regele voastru să ne țineți aici (ceea ce noi nu credem), atunci îndrumați-ne înspre un loc unde ne putem întreține ca oricare alți oameni liberi care nu sunt prizonieri sau sclavi ce au fost cumpărați; pentru că în ochii lui Dumnezeu suntem liberi. Veți vedea că suntem gata să lucrăm pentru voi și pentru toți oamenii cu credință și hărnicie, atât cât suntem în stare – într-adevăr, ca și cum l-am sluji însuși pe Hristos, așa cum apostolul Pavel ne învață.

Oricum, dacă continuați în a ne amenința și trata cu asprime, suntem pregătiți să o îndurăm, încredințându-ne că îndurătorul nostru Tată ne va înzestra cu răbdare, precum și pe toți cei care se încred în el și cred în Hristos. Dar nu veți beneficia de un asemenea traseu. Nu vom sta cu voi, decât dacă ne țineți în lanțuri și cătușe. Știți foarte bine că oricine este ținut așa este incapabil să lucreze cu bucurie și eficiență. În afară de aceasta, conștiințele voastre vă vor tortura pentru că ne maltratați și cu toții vor vedea nedreptatea și brutalitățile voastre, pentru că sunt chiar în acest loc mulți oameni a căror inimi sunt pline de compătimire, deși nu îndrăznescă să o spună din frică față de voi.

Prin această scrisoare vrem să vă aducem la cunoștiință toate acestea și ne rugăm ca pedeapsa eternă a lui Dumnezeu să nu vă cuprindă, așa cum cu siguranță îi cuprinde pe toți aceia care nu îl iubesc și nu le e frică de Dumnezeu cu inima curată. Dar toate urările noastre nu vă vor ajuta decât dacă vă căiți și vă schimbați viețile din toată inima.

Prin urmare, vă avertizăm cu onestitate să nu acționați în continuare, ci să vă fie frică de Dumnezeu din toată inima. Din moment ce în repetate rânduri ne-ați îmboldit: ”Căiți-vă, căiți-vă și convertiți-vă,” se cuvine de asemenea ca și noi să vă îndemnăm să vă căiți la rândul vostru. Așa că vă spunem cu toată sinceritatea, abandonați căile voastre rele și apoi indicați-ne ceea ce am făcut greșit în timp ce coabitam cu voi. Suntem pregătiți să ne abatem de la orice rău pe care îl cunoașteți despre noi, și totuși în același timp trebuie să vă indicăm cu acuratețe relele pe care le faceți. Sau credeți că putem să rămânem silențioși cu privire la tot ceea ce ne faceți?

Printre voi, creștinismul constă în a vă ospeți vinerea, conform obiceiului vostru și a vă ghiftui la miezul zilei până când nu mai încape în burțile voastre. Și când păstrați și duminica, atunci credeți că ați făcut tot ceea ce ar trebui să faceți. O, că tare vă mai înșelați! Dacă doar am vorbi limba voastră, nu am menaja niciun fel de cuvinte în a vă spune vouă și tuturor oamenilor păcătoșenia unui asemenea comportament.

V-am scris acestea cu bună credință. Dacă domnul voievod vine îi vom scrie și lui, de asemenea, ceea ce Domnul Dumnezeu ne-a arătat. Această scrisoare este scrisă în spiritul întregii comunități bisericești a lui Hristos. Sperăm că vă va cerceta și chema la pocăință. De asemenea v-am indicat ceea ce ne-ați făcut. Fie ca Dumnezeu cel îndurător și plin de empatie, Tatăl tuturor celor credincioși să aibă milă de voi și să vă ofere înțelegerea sa în Hristos, dacă tânjiți după lucrul acesta. Amin.

Dacă sunteți ofensați de ceea ce am scris, amintiți-vă de acest proverb: Adevărul face ca invidia să sporească, iar adevărul îl înjunghie pe mincinos. Latina în care v-am scris este foarte simplă; nu am fost în stare să ne exprimăm mai bine. În germană nu am fi putut să ne exprimăm vouă mai clar. A lui Dumnezeu să fie cinstea.

Prin puterea acestei scrisori, fraților li s-a permis să părăsească ținutul. Unii din ei au ajuns chiar până în Slovacia, dar cu greutate se urneau înspre Moravia din pricina numărului ridicat al tâlharilor.

1 Kostel (Podivín), la nord-vest de Lundenburg (Břeclav); proprietate a familiei liechtenșteiniene până în 1533, când a fost vândut guvernatorului provincial Vaclav din Ludanice, care a apărat libertatea religioasă în 1550 la Dieta din Brünn; Ioan de Zerotin a cumpărat proprietatea în 1559. Vezi ME, II, 552, ”Gostal”; Zeman, Topography, #63.

Rohrbach (Hrušovany u. Brna), la sud de Brno, la vest de Gross Seelowitz (Židlochovice); vezi Zeman, Topography, #132, #139.

2 Ulrih Stadler, un fost oficial minier de la Sterzing s-a născut la Brixen, Tirol. La începutul anilor 1520 a devenit luteran, dar curând s-a alăturat fraților la Austerlitz. Când persecuția a început, s-a mutat cu o parte din comunitate în Polonia. Una din scrisorile sale referitoare la păcatul originar este datată 1536 la Ladomir (Vladimir-Volynskij), și este adresată fraților din Kraśnik, la sud-vest de Lublin, unde evident că ființa o altă comunitate; vezi Müller, Glaubenszeugnisse, I, 228-232; (Codex I 87.708, fol. 28-35, Biblioteca universitară din Viena). Stadler a murit în 1540 la Butschowitz în Moravia. Pentru tratatul lui Stadler despre comunitate, vezi Rudolf Wolkan, Die Hutterer: Oesterreichische Wiedertäufer und Kommunisten in Amerika (Viena, 1918), 153-160; Williams, Writers, 274-284. De asemenea vezi Robert Friedmann, ”Stadler, Ulrich,” ME, IV, 607-608; Beck, 133; Fast, Der linke Flügel, 137-147; Friedmann, Schiften, 127-128.

Despre Leonard Lochmaier, vezi mai jos, pp. 169-172(!).

3 Wojewoda (poloneză), guvernatorul militar al unei provincii sau regat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s