”…au vorbit pe larg despre judecata lui Dumnezeu, la care judecătorul și cei ce erau împreună cu el au fost atât de înfricoșați încât nu au găsit cuvinte să le răspundă.” Cronica fraților hutteriți. (54)

     Pe vremea amintită mai înainte, niște tâmplari și mineri au găsit și de muncă și de locuit la Böhmisch Krumau și în minele din Brimsitz; de asemenea ei au locuit și la mina de aur de la Heroltitz la o jumătate de milă de Tischlawitz. Slujitorul lor a fost Onofrie Griesinger.

      Primăvara devreme, Onofrie a fost chemat înaintea bătrânilor, iar întreaga biserică a încredințat lui din nou serviciul Evangheliei. Curând după aceea a fost trimis la Tirol, încredințat îndurării lui Dumnezeu de către rugăciunea sfinților. Pe drum a fost capturat în Styria, dar prin intervenția lui Dumnezeu a fost eliberat curând și și-a continuat călătoria la Tirol așa cum i s-a indicat. Acolo i-a vizitat pe toți cei care aparțineau Domnului. Și-a trimis asistenții cu scrisori și mesaje Frăției Elvețiene din Elveția într-un efort menit să-i stimuleze să ducă o viață mai perfectă, dar cu niciun rezultat.

    De Paște în 1536 Hans Amon și bătrânii care îl asistau au convocat oamenii din Böhmisch Krumau, Brimsitz, Heroltitz și de oriunde trăiau în susul sau în josul țării. Au adunat biserica în pădurea de pini dintre Nikolsburg și Pulgram și au sărbătorit binecuvântata masă de aducere aminte a Domnului Isus Hristos cu mare bucurie. Magiștrii locali au venit la ei acolo și le-au ordonat să părăsească zona. Astfel că după întâlnire s-au încredințat în grija lui Dumnezeu și s-au întors la locurile din care au venit, lăudându-l cu bucurie pe Dumnezeu.

      De asemenea, și fratele Georg Fasser, un slujitor al Domnului și al poporului său, a fost instruit de către biserică să călătorească la Tirol. Leonard Lanzenstiel a fost numit însoțitor de-al său. Biserica și-a luat rămas bun de la ei prin rugăciune arzătoare în timp ce plecau să aducă mulți oameni zeloși Domnului. Pe drumul înspre Viena, într-un han de lângă Neudorf din Austria, s-au întâlnit cu un număr de oameni cu inima bună și au vorbit cu ei. Acolo era un grup de malefici sodomiți la han care îl prinseseră pe un om de rând cu forța și se purtau urât și rușinos cu el. Pentru același tip de ticăloșie în timpul judecătorilor, Dumnezeu a nimicit 80.000 de oameni.

     Când frații au plecat din Neudorf, au fost urmăriți, luați prizonieri și puși în butuci în oraș. Ziua următoare judecătorul a venit din Mödling împreună cu întregul său sfat și cu un număr de alți oameni și i-au întrebat de ce au fost întemnițați. ”Din pricina sfântului adevăr și a dreptății,” au spus. Au fost duși pentru o distanță scurtă în târgul Mödling, la două mile de Viena. Pe tot drumul către închisoare au depus mărturie cu bucurie pentru adevăr și au vorbit pe larg despre judecata lui Dumnezeu, la care judecătorul și cei ce erau împreună cu el au fost atât de înfricoșați încât nu au găsit cuvinte să le răspundă.

     Frații au fost puși într-o închisoare de rând unde oameni răi și necredincioși de toate felurile erau închiși împreună cu ei. Această era o sursă de mult stres pentru ei în fiecare zi, și ar fi preferat să se afle într-o închisoare urât mirositoare decât să fie martori la toate necredincioșiile lor.

     În timp ce erau întemnițați au fost deseori examinați minuțios cu privire la botezul nou-născuților, mesă și întrebați de ce noi ne numim dușmanii ”nelegiuți” și ”necredincioși.” Dar frații noștri le-au spus că înțelegeau foarte bine mesa și botezul nou-născuților, iar cei care se numeau pe sine creștini își asumau fals acest nume și că nu erau nici măcar aproape de ce a învățat Hristos și poruncit. Ar trebui să știe că aparțin diavolului și că dacă nu se vor căi pentru păcatele lor, Dumnezeu le va distruge neadevărata pretenție. Vor fi puși împreună cu cei lumești, exact ca și oamenii bogați, și aruncați în groapa iadului. Aceasta cu siguranță că se va întâmpla, deși ei nu o credeau.

      Cei doi frați au fost ținuți în închisoare pentru aproape un an. Erau pregătiți în totalitate să moară și să depună mărturie pentru adevăr cu sângele lor, asta dacă Dumnezeu nu făcea o minune. Încă avem niște scrisori foarte frumoase scrise bisericii în perioada aceea.1 Prin intervenția specială a lui Dumnezeu au fost eliberați, conștiința lor păstrată în mod minunat de la durere. Au sosit bucuroși în satul Drasenhofen2 și au fost primiți de către biserică cu mare bucurie ca iubiți și onorați musafiri.

1 Georg Fasser și Leonard Lanzenstiel au scris nouă scrisori din închisoare bisericii din Moravia (dintre care cinci sunt în Codex A b 5, fol. 123-174, Budapest University Library) și Hans Amon a răspuns prin patru scrisori, (fol. 34-59). Vezi Friedmann, Schriften, 48, 120-121; Beck, 129-130. Bucăți din scrisorile lor sunt citate aici. Prima scrisoare pomenește și povestește detalii de la capturarea lor:

Ne-am pornit marțea de dinainte de ziua sf. Filip și sf. Iacov [1 mai], luându-ne rămas de la voi în pacea Domnului. Pe la ora două în următoarea marți după-amiază am ajuns la Neudorf fără să întâmpinăm vreun accident și am tras la han. Din întâmplare ne-am întâlnit cu draga noastră soră, soția lui Hans Schuster și cu alții care păreau să fie oameni buni. În aceași casă se aflau un grup de sodomiți scârboși și imorali, făcând imposibilă pentru noi orice conversație împreună în Domnul pentru orice perioadă de timp. Ne-am căutat prin împrejurimi alt han, iar soția ofițerului de la vamă ne-a promis că ne ține ea. Curând ne aflam în în grajdul din spatele casei, vorbind împreună și întrebându-ne de cum mergeau treburile în regiunea Lungau (Austria), apoi exact aceiași sodomiți fără Dumnezeu au dat buzna înăuntru și ne-au atacat cu violență. Cum s-au purtat cu noi nu ne interesează foarte mult, dar când am auzit numele lui Dumnezeu și de templul său ca fiind defăimate, conștiința noastră a fost împunsă. De dragul celor care caută adevărul, am vorbit din inimile noastre zeloase, arătându-le acestor oamenii păcatul și căile lor rele și nlegiuite. . . .

După aceasta am plecat de la han și ne-am despărțit unul de altul. Am trecut deja puțin de sat când am fost ajunși din urmă și arestați, fără ca soția lui Schuster sau ceilalți să știe. Aceasta este, pe scurt, descrierea începutului întemnițării noastre.

Am fost puși în butuci la Neudorf pe durata nopții și până vineri la amiază. Judecătorul din Mödling, un mare târg din apropiere, a venit la noi cu întregul său sfat și alții pe deasupra. Judecătorul ne-a întrebat de ce am fost luați prizonieri. Am răspuns, ”De dragul adevărului divin și a dreptății.” După aceea am mers cu ei la Mödling și pe tot drumul până la închisoare cu bucurie am mărturisit adevărul și le-am spus lor despre înfricoșătoarea mânie și judecată a lui Dumnezeu.

A doua scrisoare, datată 11 mai, 1536, îi avertiza pe frați:

Am vrea să vă scriem mai mult vouă, frați și surori, dar întotdeauna ne este frică cum că scrisorile noastre ar putea fi confiscate. La început v-am scris multe scrisori, dar nelegiuitul judecător le-a confiscat. Ți-am scrie, drag frate Hans și lui Blasi și Mihail, Klaus Müller, Osvald și Baltazar Mair, cât și dragelor surori din bucătărie și trei scrisori altor frați și surori. Acum că unele din numele voastre sunt cunoscute judecătorului, fiți și mai vigilenți astfel încât să nu pățiți nimic, pentru că judecătorul se află acum la Dieta din Viena.

A treia scrisoare, datată 13 mai, este una de încurajare interioară. În a patra, datată 19 mai, cei doi frați spun:

În aparență, condițiile noastre de întemnițare sunt destul de bune, dar Domnul știe cât de mult suferim zilnic din pricina nerușinării tovarășilor noștri de închisoare. Cu adevărat că mai bine am sta într-o gaură urât mirositoare decât să le ascultăm vorba lor rea.

A cincea scrisoare, datată de ziua Înălțării Domnului 1536, este plină de premoniții întunecate.

Avem impresia că aceasta va fi ultima scrisoare a noastră către voi din cauza judecătorului cel nelegiuit și a întregului său consiliu. Mai devreme ne-au asigurat că acest caz al nostru se va sfârși în favoarea noastră, dar nu i-am crezut, așa cum am scris și mai înainte. Acum încep să ne amenințe cu arderea și alte torturi crude și agonizante dacă nu ne dezicem. . . .O, Dumnezeu milostiv, fă-ne să fim vrednici de a muri pentru numele tău, pentru că bucuria noastră este mare și tânjim a ne despărți de această viață. Acum așteptăm de la oră la oră și nu ne mai putem baza pe faptul că mai am avea vreo zi de trăit. Georg și cu mine stăm împreună pentru cât de mult este voința lui Dumnezeu. Ori ne vor judeca în continuare sau își dau seama că niciodată nu ne vom dezice, așa cum le-am spus la începutul întemnițării noastre.

Cât despre Leonard Lanzenstiel, vezi de asemenea deasupra, p. 85 n.3(!).

2 Drasenhofen, Austria, lângă granița cu Moravia, înainte făcea parte din proprietatea Steinebrunn.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s