”…au fost condamnați la moarte de către acești fii ai lui Pilat și arși de s-au făcut cenușă în Viena.” Cronica fraților hutteriți (53)

1536-1547: Creșterea mișcării în ciuda asprelor persecuții

1536

       În primele zile ale anului 1536, biserica a trimis frați la Tirol: Ieronim Käls din Kufstein, directorul școlii a comunității bisericii lui Dumnezeu, iar împreună cu el pe Mihail Seifensieder din Wallern, Boemia și Hans Oberecker din valea Adige. Au ajuns la Viena în Austria, dar deja pe 8 ianuarie au fost luați prizonieri în timp ce erau găzduiți la un han, o oprire pentru trăsurile de Neustadt. În timpul mesei de seară oamenii de acolo tot încercau să îi facă să toasteze, așa cum este obiceiul diavolesc. Frații le-au spus clar că nu vor lua parte la așa ceva sau la orice alte lucruri oribile. Când alții au observat asta și au recunoscut cine erau frații, au început să vorbească urât și să spună minciuni despre comunitate, ceea ce a fost respins de către frați. După masă, unul dintre oamenii de la masă a cerut hârtie și cerneală și a scris o scrisoare în latină, unde scria printre alte lucruri, ”Sunt trei persoane aici și eu cred că sunt rebotezate.” Nu știa că Ieronim Käls înțelegea latina.1

Ieronim le-a spus celorlalți frați. S-au sfătuit și au căzut de acord să aștepte și să vadă ceea ce se va întâmpla. După două ore, slujitorii judecătorului au sosit, i-au legat și i-au dus la judecător. Când a aflat cu fac parte din biserica lui Iacob Hutter, a spus că fără urmă de îndoială ei sunt oamenii potriviți. Ei au spus, ”Slăvit fie Dumnezeu, noi chiar suntem oamenii potriviți!” I-a dus la casa sa și apoi i-a aruncat într-o închisoare comună.

O săptămână mai târziu, judecătorul i-a chemat să apară în fața tribunalului său și i-a îndemnat pe fiecare dintre ei în parte să se dezică. Replica lor a fost că prin îndurarea lui Dumnezeu, ei vor ține de adevăr până la sfârșitul vieților lor. În schimb, ei și-au îndemnat ascultătorii să se abată de la necredința lor și să nu mai folosească în mod greșit numele lui Hristos. Aceasta l-a făcut pe judecător să se înfurie pe Ieronim. De fiecare dată când el le spunea că nu sunt creștini, judecătorul îl numea o lichea ticăloasă. Când l-a întrebat pe Ieronim pentru a zecea oară și a primit același răspuns, membrii tribunalului au spus, ”Acest om rău nu este demn de mânia onoratei dumneavoastră instanțe.”

     După încă o săptămână în închisoare, toți cei trei frați au fost chemați de către judecător. I-a numit pe cei trei în special preoți malefici, încercând să vorbească cu ei, turnând dispreț pe chemarea noastră și terfelind chemarea noastră. Spuneau că au fost trimiși să le indice eroarea lor. Ieronim a răspuns cu bucurie, ”Noi suntem pe cărarea cea bună, iar misiunea noastră este de la Dumnezeu, așa cum ne-a învățat Hristos. Nu trebuie să ascultăm de o voce străină.”

       A adăugat, ”Suntem pregătiți să oferim tuturor oamenilor o dovadă de credință și fundamentul speranței noastre, dar nu avem vreo dorință de a vorbi cu călugări sau preoți sau oricine trimis de papă (care este anticristul), pentru că nu există ticăloși mai mari, desfrânați, adulteri, înșelători și corupători decât ei.”

La aceasta judecătorul a zis, ”Nu, nu, Ieronim al meu. Nu cunoști aceste bune domnii.”

La care Ieronim a răspuns, ”Dumnezeu este Domn, nu ei.”

       În continuare a fost interogat sub tortură pentru două ore și un sfert despre păcatul originar, botezul nou-născuților, misiunea lor și despre misa idolatră. Cei ce îl interogau îl implorau să se gândească la soția și copiii săi, să aibă în vedere propria sa viață și să pună la inimă rugămințile lor și să se roage la Dumnezeu. Și ei s-ar fi rugat. Dar el le-a spus adevărul și a spus că va rămâne în el, în ciuda atitudinii lor. După ce au eșuat să îi impregneze și pe ceilalți doi cu otrava lor, judecătorul a ordonat ca toți să reintre în închisoare. Aici au compus cântări (pe care încă le avem) și deseori le cântau unul altuia, chiar și noaptea.2 Ei erau bucuroși în Domnul și când și-au dat seama că erau în stare să se audă unul pe altul, strigau din celulele lor, salutându-se, alinându-se și întărindu-se unul pe celelant. Biserica încă se află în posesia scrisorilor pe care și le-au scris unul altuia, pline de dragoste și zel arzător. De asemenea și-au scris mărturiile lor de credință și apărare, sprijinite în totalitate de pasaje din Sfânta Scriptură și le-a dat aceasta judecătorului și nobililor din Viena.3

De trei ori, Hans Oberecker (menționat mai sus) a avut o viziune a zilei în care Domnul va veni asupra întregii lumi. Încă avem scrisoarea pe care a scris-o din închisoare unde a văzut cu ochii intrinseci ai inimii – atât de clar ca și cum ar fi văzut cu ochii din cap – anumite lucruri pe care cuvintele nu le pot exprima. A văzut cum este cu copiii lui Dumnezeu, care au primit din abundență îndurarea lui Dumnezeu, iar în contrast, cu ce putere covărșitoare și teroare această zi se abate asupra necredincioșilor. Aceasta l-a făcut să se roage, ”O Dumnezeul meu, fie ca niciodată să nu cădem sub mânia ta, care este atât de mare și de înfricoșătoare pentru toți copiii ticăloșiei.”

După ce tot felul de torturi au fost folosite pe acești frați, timp în care ei au rămas statornici ca și vitejii cavaleri și iubitori de Dumnezeu, au fost condamnați la moarte de către acești fii ai lui Pilat și arși de s-au făcut cenușă în Viena, vinerea dinainte de duminica Pasiunii [cu 2 săptămâni înainte de Paște], Postul Mare 1536. Același Ieronim Käls care a scris următoarele rugăciuni pentru școlari:

ÎNAINTE ȘI DUPĂ MESE

O, Domn preamăreț, etern și milostiv Dumnezeu, Tatăl nostru, noi, micii tăi copilași te mărim, cinstim și îți mulțumim din toată inima. Îți cinstim al tău sfânt, atotputernic și glorios nume pentru a ta măreață și nespusa îndurare și milă, pe care ne-ai arătat-o nouă prin Isus Hristos. Îți mulțumim pentru că ne îngrijești ca pe micii tăi copilași tot timpul cu loiala și părinteasca ta grijă și ne dai nouă mâncare și băutură pentru trupușoare și suflete și tot timpul cu bunătate ne oferi tot ceea ce avem nevoie. Te mărim și te glorificăm pe tine în sfântul tău cer și îți mulțumim din toată inima prin Isus Hristos de acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA LUNGĂ A COPIILOR

înainte de a merge la culcare seara

și înainte de trezire dimineața

O preamăreț, etern și milostiv Dumnezeu, tu care ai creat toate lucrurile în cer și pe pământ și în mare și care ai făcut tot ceea ce este sfânt și bun, iar prin îndurarea ta ne-ai făcut după chipul și asemănarea ta – îți mulțumim pentru toate.

O Tată divin, îți mărim numele tău sfânt pentru nespusa ta îndurare și milă. Cu toții îți cerem din toată inima, O preaiubit Tată, privește în jos din ceruri cu ochii tăi miloși la săracii de noi, cei micuți și neajutorați. Fie ca noi să fim încredințați grijii tale. Dă-ne binecuvântarea și înțelepciunea ta cerească.

O Dumnezeule îndurător și milos Tată, fie ca noi să ne stabilim în concordanță cu voia ta. Fie ca noi să creștem în frica și ascultarea de tine, în adevărul și cinstea ta. Fie ca să învățăm să îți slujim, să te cinstim și să te glorificăm împreună cu oamenii tăi sfinți, pe care i-ai ales din întreaga lume, dintre toate națiile, din pricina aceasta fiind urâți și persecutați de către toți oamenii. O Doamne, întărește și alină-ți oamenii și păstrează-i în adevărul tău astfel încât să rămână în grațiile tale, sfinți și nepătați înaintea prezenței tale. O Tată sfânt, noi cei care încă suntem foarte tineri ne rugăm din toată inima noastră pentru părinții noștri, pe care ni i-ai dat prin îndurarea ta și a căror autoritate ai impus-o asupra noastră. Dă-le lor har și putere, înțelegere și înțelepciune pentru a ne crește pe noi în concordanță cu voința ta divină, să ne ferească de rău și să ne învețe ceea ce este bine.

O sfânt Tată, ne rugăm pentru preaiubiții frați și surori din închisoare din lumea întreagă, care îndură torturi, frică și neliniște. O Doamne, întărește-i și alină-i cu puterea Duhului tău Sfânt și păstrează-i în adevărul tău, puri și nepătați înaintea binecuvântatei tale prezențe.

O Tată sfânt, ne încredințăm și ne predăm ție complet. Fă cu noi ceea ce îți face ție plăcere, doar nu fă ca grațiile și compasiunea ta să fie luate de la noi sau de la oamenii tăi. Toate acestea ți le cerem, preaiubit și unic Tată, prin dragul nostru Domn Isus Hristos. Amin.

O, unic, adevărat și milos Dumnezeu, de asemenea ne rugăm ție așa cum Fiul tău Isus Hristos ne-a învățat: Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele tău, vie împărăția ta, facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne conduce în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Pentru că a ta este împărăția, și puterea și gloria acum și în vecii vecilor. Amin.

Mărit, cinstit, glorificat și binecuvântat să fii, în noi, prin noi și în toți sfinții tăi, împreună cu toate oștirile tale cerești, prin Domnul nostru Isus hristos. Amin.

1 Istorisirea de mai sus este bazată pe scrisoarea lui Ieronim Käls adresată lui Hans Amon, citată de către Johann Loserth în ”Deutschböhmische Wiedertäufer,” Mittheilungen des Vereins für Geschichte der Deutschen in Böhmen, XXX, Nr. 4 (Praga, 1892), 413-414.

2 Cele trei cântări ale lui Ieronim Käls sunt în LdHBr, 67-71: ”Ich freu mich dein, o Vater mein” (În tine, o Tată, îmi găsesc bucuria; vezi dedesubt, pp.358-360(!) pentru traducerea completă), ”Ich reu und klag den ganzen Tag” (Toată ziua sunt mâhnit și plâng), și ”Ich will dich, Herre und mein Gott, loben” (Te voi mări, Domnul și Dumnezeul meu). Wolkan, Lieder, 170; Martyrs Mirror, 445-446; ME, III, 139-140; Beck, 127-129.

De asemenea vezi Friedmann, Schriften, 119.

Käls însuși descrie cântatul lor în închisoare într-o scrisoare pe care a trimis-o tovarășilor lui captivi (Codex I 87. 708, fol. 237, Vienna University Library)

. . . Slăvit să fie Dumnezeu, mă bucur din toată inima mea când vă aud cântând în Domnul, în special tu, fratele meu drag Mihail, când cânți cântece de seară. Pot să înțeleg aproape fiecare cuvânt dacă stai chiar la fereastră și ascult cu atenție. Te rog, frate foarte drag al meu, trezește-mă mai des din moliciunea mea cu cântecele tale în Domnul Isus Hristos. Deseori mă trezesc devreme din cauza lui Hans și încep să cânt și apoi voi doi cântați împreună. Iubesc să vă aud pe fiecare dintre voi, pentru că mă bucur să aud cântarea cu Ierusalim când este cântată, dragi frați. Chiar faptul că îl rănește pe Satan atât de mult este un semn sigur că îi este plăcut lui Dumnezeu; pentru că ei cred că ne-au împiedicat în a ne vorbi și a ne alina reciproc. Așa că să strigăm până când răgușim! Am cântat atunci două cântece și mi-aș fi dorit să vi le dau vouă, dar diavolul lucrează mai cu sârg decât mi-am imaginat vreodată. Le-am cântat în Domnul, nu în alt mod, pentru că atunci când necredincioșii își încep blasfemiile și vorbirea inutilă, încep să fac cântece ca și cum aș fi surd astfel încât să nu le aud vorbirea lor necredincioasă. Fie ca Domnul să vă învețe să cântați cântecele sale” Amin.

3 Pentru mărturiile de credință, datate ”Vineri înainte de duminica Pasiunii (două săptămâni înainte de Paște), vezi Müller, Glaubenszeugnisse, I, 206-210; Codex I 87. 708, fol. 219-230, Vienna University Library. De la fol. 228 reproducem următoarea scrisoare de rămas-bun pe care Ieronim Käls a scris-o soției sale:

Dragă soție a mea, a mea preaiubită Traindel, eu, Ieronim, îți urez tot ceea ce este bun de la Dumnezeu, credinciosul nostru Tată ceresc prin Isus Hristos, preaiubitul său Fiu, Domnul nostru. Amin. Preaiubită soră Traindel, îți trimit o cântare creștină, pe care am cântat-o cu inima curată în celula mea prin Harul lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să te învețe, de asemenea, să o cânți întru-mărirea și gloria sa. Ți-o trimit din dragoste și din toată inima mea pentru a-ți reaminti de pleadoria mea drăgăstoasă și avertizarea făcută atunci când am plecat de la tine: să rămâi în frică de Dumnezeu, credincioasă și neatârnată în adevăr. Nu am nimic să îți reproșez, dragă surioară. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tine; îi mulțumesc Tatălui meu ceresc pentru tine; îi mulțumesc Tatălui meu ceresc care în îndurarea sa mi te-a dat și ne-a unit prin credincioșii săi slujitori. Acum i te dau lui înapoi, darul meu ales de la Dumnezeu și cu toată inima mea te încredințez în grija lui Dumnezeu, împreună cu copii pe care în îndurarea sa ni i-a dat amândurora.

Dragă surioară a mea, mărește-l și mulțumește-i lui Dumnezeu din toată inima ta pentru că m-a făcut pe mine – slabă, săracă și nevrednică făptură ce sunt – demn de a fi mărturisitor al adevărului său ceresc în acest crud și sodomit oraș al Vienei. Mă rog din cu din ce în ce mai multă ardoare ca Dumnezeu să vă țină printre sfinții săi copiii. Fie ca întotdeauna tu să fii ascultătoare de preaiubitele surori și frați și să ai o inimă umilă și modestă și întotdeauna să stimezi mai mult pe cineva decât pe tine însuți. O dragă Traindel, iubește-i mult pe copiii lui Dumnezeu și fii umilă și respectuoasă când vine vorba de ei. Nu uita niciodată ceea ce Dumnezeu a făcut pentru tine. Te implor să îți adjustezi inima pe lucruri bune și dumnezeiești astfel încât să mă vezi și eu pe tine și toți să îl vedem cu bucurie pe Domnul în ultima zi. Fie ca Dumezeu să ne ajute pe toți în aceasta. Amin. Salută toți sfinții pentru mine și unde ți-am greșit, iartă-mă în Hristos. Aceasta o cer de la toți copiii lui Dumnezeu. Transmie-i salutările mele fiului meu David. De asemenea salută-l și pe dragul meu frate Leonard Lanzenstiel pentru mine și roagă-l să te învețe cântecul; cântă-l în amintirea mea. Fie ca Domnul să-și aline poporul pentru totdeauna. Amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s