16

…noiembrie.
4 luni
Inima lui Ruth știe ..și a lui Marius.
Eu mă gândesc în fiecare zi la ei…la înstrăinarea copiilor lor.
Și iau pilda lor ca lecție pentru înstrăinarea noastră: cu cât ne distrează mai mult diavolul, cu atât devenim mai străini Tatălui nostru drept. Îi uităm limba, cartea, rânduiala, casa, pe zi ce trece.
Și diavolul asta vrea, să ne distreze, să uităm, să-i zâmbim lui, să ne bucurăm de ale lui, să-i fim lui casă.
Ca și copiii lui Marius și Ruth, în casele răpitorilor Barnevernetului.
Credeți că nu zâmbesc nimănui?
Credeți că stau tot posaci?
Sunt copii, sunt ușor de distras, de distrat.
Mai ales că psihologii atei au metode pentru asta.
Cât de mult îi doare pe Ruth și Marius când copiii lor zâmbesc altora.
Cât de mult Îl doare pe Tatăl nostru când noi iubim lumea, când zâmbim lumii.

Să ne amintim de copiii Bodnariu, de părinții Bodnariu, dar să ne amintim și de copiii înstrăinați ai Tatălui, de Tatăl copiilor înstrăinați.
Nu cumva suntem noi, fiecare?
Cui zâmbim?

” Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.” Iacov 4:4

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s