”Oriunde își construiește Dumnezeu biserica, diavolul își construiește o nouă capelă lângă pentru a nedumeri și orbi oamenii.” Cronica fraților hutteriți. (50)

      Există mulți care prezintă un zel pentru pace și unitate, dar este un zel direcționat greșit. Ei nu discern calea virtuții lui Dumnezeu, care rezultă în unitate. Ei doresc să își stabilească propria lor virtute și ceea ce este bun după părerea lor, dar nu doresc să se supună virtuții adevărate în ochii lui Dumnezeu. Ceea ce apostolul Pavel spunea despre evrei acum este valabil pentru mai multe popoare. Aceste plante nu sunt plantate de către Dumnezeu și prin urmare nu pot supraviețui. Oricât de mult am continua să peticim și să dregem, sfârșitul va fi mai rău decât începutul, ca și cum ai pune un petec nou pe un veșmânt vechi, așa cum Domnul a spus. Brațul care a ghidat acei oameni a fost unul carnal, dar acela care ne-a ghidat pe noi a fost unul spiritual și puternic. Dumnezeu s-a ocupat de ei cu fermitate, înțelepciune și putere mare, rezultatul fiind că nu se mai puteau ascunde, ci au trebuit să se descopere și să își arate înșelăciunea inimilor lor. Altfel, ei ar fi continuat să ne înșele și să ne ducă de nas.

     Dar Dumnezeu n-a mai putut îndura să nu mai intervină. Ne-a descoperit lucruri într-un fel uimitor și prin intermediul unor mari puteri, iar pentru aceasta nu îl putem lăuda îndeajuns. Satana nu se mai putea ascunde. El s-a arătat într-o manieră barbară. Dar aceasta a fost vrerea lui Dumnezeu. Eu cred că acum ei regretă într-o oarecare măsură că au procedat într-o manieră atât de necioplită și prostească. Dacă ar fi fost mai subtili, încă n-am mi fi scăpat de ei și ar mai fi trebuit să ne lovim de ei în continuare. Dar și-au împietrit inimile. Făcătorii de rele pe care i-am exclus se liniștesc reciproc și se sprijină reciproc în greșeala lor și îmi e teamă că mulți sau cel puțin câțiva dintre ei nu vor afla niciodată adevărata căință. Îmi e teamă de una ca asta, dar cu siguranță că nu doresc să neg în continuare harul lui Dumnezeu. În felul în care s-au purtat până acum, cu adevărat că ei reprezintă o cauză pierdută; aceasta-i limpede pentru mine. Prima dată Simon a vrut să se căiască, dar acum e mai rău ca niciodată. Dar aceasta este soarta răului și a inimilor necredincioase; sunt făcute să se rătăcească și să se împietrească. Scripturile ne oferă multe exemple. Vă spunem vouă toate acestea în dragoste adevărată și teamă de Dumnezeu, ca un cuvânt de la Domnul. Vă datorăm acest raport astfel încât să fiți în gardă împotriva acestor oameni și împotriva tuturor relelor. Acceptați acest avertisment măcar pentru dragostea și îndurarea lui Dumnezeu și ridicați-vă inimile și capetele la Dumnezeu, pentru că ora pericolului, chiar ultimul ceas, este în apropiere, așa cum Hristos și toți profeții și apostolii au prezis. Prin urmare treziți-vă, pentru că Domnul va veni în forță și nu se află departe. Fie ca fiecare să se pregătească și să se înarmeze cu dragoste, credință și răbdare, cu virtute, sfințenie și adevăr, astfel încât să fim găsiți fără cusur înaintea sa și să avem acces sigur și liber la el atunci când vine. Apoi vom găsi bucurie și desfătare în el cu toate oștirile cerești. Fie ca Dumnezeu Tatăl să ne ajute în aceasta prin Isus Hristos, Domnul nostru. Lăudat și glorificat să fie el pe vecie.

     Bucurați-vă și fiți liniștiți în Domnul, sfinți copii ai Dumnezului cel viu, pentru că el este cu noi. El este căpitanul și santinela noastră, puterea noastră, tărie și scut. Lăudat fie el pe veci.

    Vreau să știți, copiii mei dragi, confrați membrii în trupul lui Isus Hristos, că există multă dragoste printre noi aici; există dreptate și adevăr și pacea și unitatea Sfântului Duh. Iubirea lui Dumnezeu și aproapelui noastru, dragostea pe care o simțim unul față de altul sporește. Pacea lui Dumnezeu înflorește și adevărul înmugurește, astfel că rodesc multe fructe divine. Copiii lui Dumnezeu înfloresc aici ca și flori frumoase de pe câmpuri, vara sosește, iar blândele ploi de mai înmoaie pământul și fac totul roditor. Așa cum ți-am mai scris înainte, există o creștere continuă și sporire pe toate părțile.

    Domnul l-a privat pe diavol de multă putere, care în mod constant dorea să ne bage bețe-n roate. Dumnezeu îl va scoate din rădăcini din sfânta sa biserică, așa cum citim în Psalmii lui David. El chiar face aceasta în fiecare zi. Asemenea spini sau draci ca acești oameni totdeauna au împiedicat sămânța bună de la a crește și a da rod. Pentru prima dată inimile și conștiințele sunt cu adevărat libere de griji exterioare și legi omenești, iar Domnul i-a răscumpărat de aservire și poveri grele. Mulți, nu doar puțini, erau legați de o natură omenească și de către legile arbitrare ale oamenilor; inimile și conștiințele lor au fost îndelung încărcate, confuze și cătrănite de către falșii păstori și alți oameni îndrumați greșit. Pe toți aceștia Hristos i-a eliberat. Li s-a făcut milă de ei și i-a eliberat și acum merge înaintea lor. Iar mieii, copiii supuși ai lui Dumnezeu, cu toții se bucură în vocea sa și mântuirea sa și îl urmează cu credincioșie. Refuză să asculte de vocea unui străin, pentru că cunosc și se supun vocii Păstorului și Regelui lor, care este Hristos. Aceasta îi face rău și îl înfurie pe diavol, făcându-l să ragă ca un înfuriat leu devorator.

     Frații mei prea iubiți, nu există îndoială că singura libertate pe care o avem este libertatea lui Hristos, nu libertatea cărnii. Doar Dumnezeu poate să ne elibereze, prin Hristos, și doar Sfântul Duh poate să ne mântuiască inimile. Dar carnea, persoana noastră de la exterior, nu poate avea libertate, nici pace sau siguranță pe undeva. Totuși suntem bucuroși și curajoși, pentru că știm că pe măsură ce persoana noastră de la exterior se reduce și se ruinează, persoana noastră interioară crește și este reînoită zi de zi. Știm că avem un loc al nostru în rai, făcut nu de mâini, ci de puterea Dumnezeului cel nesfârșit – o locuință care rămâne pe vecie și niciodată nu va putea fi distrusă ca această muritoare, trupească structură. Și pentru această casă tânjim din toată inima; este scopul dorului, gândurilor și a speranțelor noastre. Spre aceasta năzuim, lăsând în urmă această viață de tranziție și tot ceea ce este de pe pământ.

     Inimile noastre sunt pline de bucurie. Jubilăm în Domnul și îi mulțumim lui pentru a lui bunătate, credincioșie și compasiune și pentru protecția lui părintească și răscumpărătoare prezență. Ne satisface inimile, făcându-ne foarte tăcuți și nemișcați înaintea lui. Pentru aceasta îi mărim și îi glorificăm prea sfântul, atotputernic nume și îi mulțumim fără de încetare cu întreaga noastră inimă pentru bunătatea sa înspre noi și tine. Vrem să îi mărim și glorificăm numele și să nu dăm mai departe minunile și faptele sale în tăcere, ci să le vestim tuturor sfinților. Chiar și printre necredincioși, așa cum și în biserică dorim să vestim, mulțumim și cinstim pe Domnul și să-i proclamăm minunile de acum și întotdeauna. Faptele sale sunt mărețe și a făcut lucruri mărețe pentru noi, pentru că este puternic și numele său e sfânt. Fie ca numele său să fie mărit și cinstit de către noi și de către toți sfinții și toate oștile cerești prin Isus Hristos, în veci de veci. Amin.

Voi, dragi frați și surori în Domnul, vreau să vă spun care este cea mai mare grijă a noastră, ceea ce ne întristează inimile foarte și ceea ce ne provoacă mari dureri și ne neliniștește. Există frică mare și anxietate în inimile noastre legate de voi, și nu găsim odihnă ziua sau noaptea (Dumnezeu este martorul nostru pentru aceasta și pentru toate lucrurile) pentru că sunteți persecutați și torturați cu maximă cruzime și în secret uciși sau reprimați. Fie ca Dumnezeu din ceruri să aibă milă! Ne rănește inima până în străfunduri că sunteți luați de lângă noi astfel.

      O, prea iubiți dragi frați membrii, cum ne e dor după fiecare dintre voi, cât de mult suferim în numele vostru și ce compasiune adâncă și mâhnire simțim pentru voi! Inimile noastre tot plâng pentru voi; sunt îngreunate și triste din cauza suferinței voastre. Câteodată pare că se vor topi de durere și mare suferință și că sunt pe cale să se crape. Din cauza voastră sufletele noastre nu sunt împăcate sau odihnite în corpurile noastre; pur și simplu nu putem găsi îndeajuns de multe cuvinte să vă transmitem ceea ce simțim. Și auzim povești triste și compătimitoare una după alta. Când mă gândesc la asta, mai mult simt că îmi vine să plâng și să vărs lacrimi până nu mai pot decât să scriu.

      În tot acest timp, acel copoi de diavol distruge un copil de-al lui Dumnezeu după altul. O, dragi frați și surori, aceasta ne umple pe toți cu multă milă și compasiune! Dacă doar propria mea persoană ar fi implicată, mai degrabă aș muri decât să aud asemenea vești. În fiecare zi și oră stăm în mare frică pentru aceia dintre voi care încă sunteți liberi și în fiecare zi așteptăm să ni se spună că și voi, de asemenea, ați fost prinși. Știm că îngrijorarea noastră nu aduce vreun bine și totuși nu ne putem opri din îngrijorare, din pricina dragostei frățești ca a unui copil ce arde înlăuntrul nostru. Și deși nu ne ajută nici pe noi, nici pe voi și ne seacă din curaj și din putere, aceasta arată cât de profund vă iubim și ne face să intercesăm pentru voi ziua, cât și noaptea, strigând cu tărie înspre Dumnezeu.

       Ei bine, v-am scris acest lucru deja de două ori cu propria mea mână și acum vă scriu pentru a treia oară cu lacrimi și cu o inimă ce plânge: cu toții vă îndemnăm să ieșiți din ținutul acela blestemat și ucigător. Fugiți, fugiți de acei oameni nedivini și ticăloși! Cu siguranță Dumnezeu v-a dat vouă îndeajuns de multe motive să faceți asta.

      Fie ca Dumnezeu să facă să se îndeplinească rugăciunile noastre și să vă protejeze de furia lor, aceia dintre voi care încă sunteți vii și liberi! Ne dorim cu adevărat ca el să poată să vă trimită la noi. Aceea ar reprezenta bucuria inimii noastre. Dacă aceasta ar fi posibil, din propria noastră voință am îndura foame și sete, frig sau caniculă și de toate felurile de suferințe. De dragul vostru am fi cu bucurie persecutați și scoși afară în următoarea zi, dacă ar fi voia lui Dumnezeu ca să veniți la noi. O, fie ca sfânta noastră perseverență întru voi să fie recompensată și fie ca să ne găsească demni de a ne binecuvânta [prin a vă trimite pe voi nouă]. Fie ca voia lui Dumnezeu să se facă în concordanță cu sfânta sa milă și bunătate, și fie ca el să vă și să ne îndeplinească sincera dorință prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

      Prea iubiții mei copii și frați membrii, acordați atenție la ceea ce v-am scris și credeți acestea, pentru că adevărul este confirmat de către mărturia a doi sau trei martori. Prin urmare, fiți cu băgare de seamă și rugați-vă la Dumnezeu cu sârguință. El vă va învăța ceea ce este corect, dacă îl ascultați.

       În concluzie, vă încredințez pe voi toți în mărețele și protectivele mâini ale lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să fie santinela și căpitanul vostru, adăpostul și scutul vostru, păstrându-vă sufletele și trupurile voastre în siguranță până la măreața zi a revelației Domnului, prin Isus Hristos.

     Întreaga sfântă biserică a lui Dumnezeu de aici, toți slujitorii și bătrânii, toți frații și surorile, fie că în vârstă, fie că tineri/e, vă salută din adâncul inimilor lor de o mie de ori într-o cu adevărat arzătoare și frățească dragoste și cu sfântul sărut al Domnului nostru Isus Hristos. Vă salutăm pe toți și pe fiecare dintre voi personal, în special, noi, cei care vă știm atât de bine în Domnul și care avem o dragoste specială pentru voi. Nu pot consemna cu pană și cerneală fiecare salut personal pe care frații și surorile de aici ar vrea să îl treacă; pur și simplu ar lua prea mult. Dar voi cunoașteți inimile lor bine, pentru că ele stau larg deschise în fața voastră în dragoste față de Dumnezeu. Așa că vă rog să le acceptați salutul, fiecare dintre voi și să știți acestea a fi de o mie de ori mai bune decât orice am scris aici. Toți frații și surorile pe care voi îi știți le-ar fi plăcut să trec numele tuturora, dar chiar nu pot.

     Și eu, Iacob, slujitorul vostru și frate în Domnul, un apostol și slujitor al lui Dumnezeu prin harul său, vă salut pe fiecare dintre voi de o mie de ori din adâncul inimii mele cu un sfânt sărut în adevărata, curata dragoste a lui Dumnezeu. Mă gândesc la voi oră de oră și moment de moment. Cu inima mea întreagă și minte și suflet vă sunt mulțumitor. Și vă sărut cu inima și mintea mea, cu adevăratul sărut al lui Isus Hristos și al tuturor oamenilor sfinți ai lui Dumnezeu.Deși nu sunt cu voi fizic, gândurile mele sunt în totalitate cu voi toți și nu pot să transpun în cuvinte cât de mult inima mea vă duce doru.

     Acordați-le salutul meu în special tuturor celor care mă iubesc cu adevărat în Domnul. Sunt în special apropiați de mine și îi iubesc cu toată inima mea. Frați și surori, păstori și oi, pe valea Puster, Adige sau Inn: salutați-i pe fiecare dintre ei. Ei știu bine de dragostea mea devotată pe care o simt pentru ei, deși nu-i pot menționa pe fiecare după nume. Îmi doresc ca încă să salut și alin pe fiecare dintre ei în mod individiual și să-i sărut chiar cu ale mele buze și inimă. Îmi doresc să pot să îi slujesc cu propriile mele mâini și să le arăt dragoste cu toată tăria mea. Aceea ar fi cel mai mare deliciu al meu și mi-ar da bucurie pură în Dumnezeu.

     Inima și mintea mea sunt întotdeauna cu voi; inima voastră, sufletul sunt cu mine și fie ca Dumnezeu Tatăl să fie cu noi toți prin Isus Hristos, de-a pururea în veci. Amin.

      Eu, Iacob, am scris aceasta(scrisoarea) cu propria mea mână, dar Klaus a copiat-o pentru mine și acum trimitem copia în valea Puster. Dacă mai vreți să știți și alceva, fratele Voit vă va spune asta în persoană. Vă salut, Onofrie [Griesinger] și Hans [Amon], cu credință din inima mea. Vă rog de asemenea să îi dați cele mai călduroase saluturi dragilor surori Gretel Marbeck și Ursula Brähl și tuturor celorlalți. Am primit-o pe soția lui Georg Fasser înapoi în biserică prin harul și mila lui Dumnezeu și se simte foarte bine, așa cum este și Bärbel din Jenbach de asemenea. Inimile voastre se vor bucura la aceste știri. Georg Fasser, fratele nostru și slujitor al Domnului și soția sa, draga noastră soră, vă salută pe voi toți cu credincioșie, și încă o dată, salutări de la toți frații și surorile de aici. Domnul va fi cu voi pentru eternitate. Amin

Trimisă din Auspitz (Moravia)

Înspre valea Adige

Transportată de fratele Petre Voit1

În mijlocul treabei descrise deasupra, un slujitor numit Gilg Schneider a sosit și curând după el Hans Both, tovarășul său în serviciu, cu un grup din Hesse. S-au comportat ca și cum nu ar dori nimic în afară de pace și unitate și pentru un timp s-au dovedit pașnici, dar în realitate era ipocrizie. Biserica i-a acceptat de bunăvoie și ca având o bună credință, încrezându-se în impresia bună pe care o făceau. Dar Hans Both nu avea inima sinceră. În curând a devenit limpede că dorea să își mărească mica lui turmă prin smulgerea unor credincioși din mâna Domnului. Dar nu a reușit, deoarece biserica a privit la Domnul și nu la Hans Both și adepții săi sau la alt om. Hans Both și aderenții săi credeau în părerea falsă că nu existau îngeri sau draci. Refuzau în a fi corectați, disprețuind toate învățăturile sănătoase, așa că ei și toți aceia care persistau în această eroare au fost excluși din biserica lui Dumnezeu în concordanță cu Cuvântul Domnului.2 Vorbeau mult. În special Hans Both admitea că Filip și Gabriel s-au comportat greșit și prin urmare aceștia nu mai erau frații săi; tratamentul pe care l-au primit a fost cel bun. Și totuși cât de curând aceștia doi erau disciplinați de către biserică, Hans Both a mers la Filip și acesta era prietenul său bun. Aceasta ne-a dezvăluit și cu mai multă claritate inima sa pusă pe înșelăciuni. Dacă ar fi împărțit biserica prin iprocrizia sa, l-ar fi bucurat foarte mult. Niciodată nu a transmis cu limpezime ceea ce gândea. Spunea că el cunoaște biserica și frații și celelante comunități foarte bine și că nu va merge la ele. Dar acțiunile sale îi dezmințeau cu claritate spusele. Prin această cale, Dumnezeu a protejat încă o dată și i-a salvat pe ai săi de acești oameni aflați în greșeală.

     După toate acestea, biserica a suferit de pe urma abuzurilor și calomniilor renegaților, în special de pe urma lui Filip și a oamenilor săi. Oricând un nobil, cetățean sau fermier avea nevoie de ajutor și angaja frați și surori din ambele comunități, Filipiții refuzau să muncească, stea, mănânce sau să bea împreună cu aceia care se raliau lui Iacob Hutter, în ciuda faptului că angajatorii lor au făcut toate aranjamentele. Aceasta a adus abuz și rușine numelui lui Dumnezeu. Deși oamenii lui Iacob Hutter mai mult ar fi muncit în liniște doar ei, au acceptat și s-au bucurat de mâncarea și băutura angajatorilor lor și îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru aceasta, neținând cont de cine lucra cu ei.

     În plus, oamenii lui Filip refuzau să salute pe cineva pe stradă. Nu făceau sau întorceau vreo urare de bine și oamenii noștri, care erau inocenți, deseori au trebuit să sufere din această cauză.

     Pentru a înrăutăți lucrurile, un slujitor pe nume Jörg Scherer a venit la Auspitz și a adus un grup împreună cu el. S-au interesat despre tot ceea ce era făcut în comunitate și apoi s-au unit cu Iacob Hutter și cu întreaga sfântă adunare. Dar după o vreme au început să aducă critici multor lucruri din cadrul bisericii.Așa cum oamenii întotdeauna fac când vor să se despartă de prietenii lor, găsesc greșeluțe chiar și în lucrurile cele mai bune. Spuneau că nu este corect ca unii să poarte ornamente din aur sau mătase pe acoperămintele lor de cap și că firul pentru materialul lor de bumbac și acoperămintele de cap erau țesute mult prea fin.

     În asentiment cu aceștia, Iacob Hutter s-a oferit să facă schimbări și să renunțe la tot ceea ce nu era bun, pentru că ar fi dorit o mai mare perfecțiune. Nu dorea să permită orice ar fi fost împotriva Domnului. Când s-au plâns despre mâncare pentru că nu erau obișnuiți cu aceasta, Iacob a spus că va pune bucătarii și bucătăresele lor în bucătărie pentru a găti în concordanță cu obiceiul lor și comunitatea va mânca ceea ce acești bucătari le-au pregătit. Vroia chiar să-i lase să se mute la Schakwitz să trăiască sub nobilul mareșal de Mährisch Kromau,3 unde au cumpărat o casă la o milă depărtare de Auspitz, dacă ar fi rămas în Domnul și în biserică. Dar nimic nu a ajutat. Numai râdeau și își băteau joc de noi. Când bisericii i s-a adus la cunoștință despre sfidarea adusă de ei fiecărei bunăvoințe, Jörg Scherer a fost exclus și separat de biserică și toți oamenii săi împreună cu el.

      În Tirol, persecuțiile au crescut zi de zi și nu exista vreun loc în care să meargă credincioșii. Mulți erau capturați și uciși din pricina adevărului. Preoții de asemenea, tunau din amvoanele lor că oamenii ar trebui să aibă grijă de ei, să îi prindă și să îi distrugă prin foc și cu sabia. Iar și iar, mari sume de bani erau promise oricui ar scoate la iveală frați și surori și ar informa despre ei. Pădurile au fost inspectate și orice casă care era suspectată că i-ar adăposti; fiecare cameră a fost percheziționată. Cuferele încuiate au trebuit să fie deschise, și dacă nu, erau sparte și se căuta în ele.

    Era un fiu de-al Iudei numit Prabeiger.4 A întins capcane viclene pentru a prinde credincioși, apoi se grăbea înapoi la magistrați să-i informeze, venind înapoi cu polițiști și copiii lui Pilat cu săbii, sulițe și bâte, mergând înaintea lor exact ca și trădătorul Iuda. În acest fel, au prins mulți și au împrăștiat și alungat pe restul.

     Nu cu mult după ce s-au strâns din nou, alt copil al Iudei, Jörg Früe, a fugit la preoți. Dacă ar fi fost răsplătit s-ar fi dus după frați și niciunul nu ar fi fost în stare să se ascundă de el. Rasa scribilor și a fariseilor, preoții, în curând i-au oferit o recompensă generoasă și și o scrisoare pe deasupra. Acest înșelător și-a ascuns ipocrizia sub o înfățișare îngerească și a vizitat oameni, în special pe aceia pe care îi suspecta că ar ști ceva despre frați, interesându-se în susul și în josul Văii Puster unde ar putea să fie. Ticălosul implora după ajutor, pledând cu lacrimi de crocodil și declarând că nu va avea pace până când nu îi va găsi. În acest fel i-a înșelat și a reușit să aibă trecere printre ei. S-a prefăcut mâhnit, umil și virtuos, ca cineva căutând să se căiască și să-și schimbe viața.

    Puțin mai târziu a spus, ”Frații mei, fiți atât de buni încât să mă lăsați să mă întorc acasă să îmi iau soția și copiii să îi aduc și pe ei aici.” Slujitorul a presimțit ceva și i-a spus că dacă vine cu falsitate și că plănuiește ceva rău, Dumnezeu știe cu siguranță și va trebui să îndure o pedeapsă dură. Dar a răspuns, ”O, nu! Fie ca Dumnezeu să mă protejeze de un asemenea lucru. Veniți acasă cu mine la casa mea!” A plecat și s-a grăbit înspre judecător, preoți și magistrați, care au venit cu săbii și ciomege și i-au luat cu forța pe frați și pe surori.

     Au fost și alți asemenea înșelători, în special unul pe nume Petru Lantz și altul numit Christel Pranger. Unii umblau noaptea, cărând prăjini, vorbind și comportându-se ca și frații. Pentru a găsi credincioși, au vizitat locuri și case unde credeau că oamenii le-ar deschide ușile lor ca unor frați. Dar Dumnezeu le-a oferit recompensa, lovindu-i pe unii cu groază multă și o moarte oribilă pentru a-i face să realizeze ceea ce au făcut, ca Iuda trădătorul lui Hristos. De ziua judecății lui Dumnezeu, ei vor fi înfricoșați. Acești înșelători vor transpira sânge și își vor dori să nu se fi născut. Pentru că frații de acolo au fost atât de tare supuși presiunii încât nu mai puteau să stea în Tirol, Iacob Hutter și biserica ce se afla împreună cu el au simțit că trebuie să trimită mesaje prin scrisoare și prin glas vorbit, spunându-le să părăsească Tirolul cât de curând posibil și să vină la comunitatea bisericii din Moravia. Ca și răspuns, Hans Amon și mai mulți frați și surori s-au pornit cu ajutorul lui Dumnezeu și au ajuns la biserica din Auspitz.

[1534]

Între timp, fratele Bastel Glaser și oamenii săi din Tirol erau pe drumul înspre biserică, când au ajuns la Hohenwart, un sat din Austria, fiind arestați. Iacob Hutter le-a scris o scrisoare de alinare, care încă mai există.5

Au fost duși la Eggenburg, unde obrajii lor au fost străpunși cu fierul încins și apoi au fost eliberați. Acesta este acel Bastel Glaser care a scris mai multe cântece, pe care încă le avem. 6

Un alt frate, pe nume Petre Voit, a fost aruncat în închisoare la Eggenburg.7 Ambele sale picioare au fost atât de tare strânse în șosete încât cangrena s-a instalat și ele au putrezit; apoi șoarecii i-au luat degetele mari de la picioare chiar sub ochii săi. Pe când a fost eliberat din închisoare, trupul său a fost complet adus în starea de ruină. S-a întors la comunitatea sa, care a fost alungată de acasă și din locuință și trăia pe câmpul întins, iar apoi ambele picioare ale sale au fost amputate. A trăit mulți ani după aceasta și a adormit în Domnul la vârsta de șaptezeci de ani.

     Cam pe atunci Onofrie Griesinger,8 un slujitor al bisericii, a călătoritde la Tirol cu alți frați și surori devotate și sub protecția lui Dumnezeu a ajuns la biserica lui Dumnezeu din Auspitz. Ceva mai târziu a fost implicat în păcat din pricina soției sale și din această cauză, slujirea i-a fost luată.Soția sa a primit de asemenea pedeapsa meritată.

     Tot pe atunci, stareța din Brünn, care era proprietara de pământ din Auspitz, i-a rugat pe bătrânii bisericii să-i împrumute niște bani. Când au refuzat pentru că biserica însuși se afla în mare nevoie de bani i-a pus pe Iacob Hutter, Hans Amon și alți bătrâni în închisoare, de asemenea Ieronim Käls, care era directorul școlii pentru copiii din comunitate pe atunci. A încercat pe această cale să-i forțeze să îi împrumute banii, dar când nu a reușit, le-a dat drumul și le-a ordonat să plece de pe proprietatea ei. I-a lăsat totuși să mai stea o vreme, totuși, după cum se va descrie mai târziu.

      Din moment ce Iacob Hutter însuși era atacat ca și cauză a tuturor relelor și conflictelor, l-a rugat pe Hans Amon dacă simțea vreo chemare specială pentru a merge în Tirol. Hans a răspuns că nu simte vreo chemare specială, dar că este pregătit să meargă oriunde Domnul le arată oamenilor săi să se ducă. Dar Iacob a spus, ”Simt curaj și o chemare pentru aceasta și sper că Dumnezeu încă o va permite.” Iacob a anunțat aceasta cu mulți frați fiind de față și într-o mare măsură au fost de acord cu felul în care proceda pe baza acestui îndemn, dar au așteptat pentru momentul potrivit.

     Dumnezeu a vrut ca aleșii să fie vizibili. Sunt descoperiți prin mari dureri, așa cum aurul se dovedește în foc. Așa că a testat pe cei credincioși, dar le-a împietrit inimile păcătoșilor și ipocriților. Oricum, diavolul și-a început treaba în numele lui Dumnezeu și sub aparența adevărului. Oriunde își construiește Dumnezeu biserica, diavolul își construiește o nouă capelă lângă pentru a nedumeri și orbi oamenii. El a dat drumul problemelor în orașul westfalian Münster, unde mai mulți predicatori Luterani s-au întâlnit în 1532. În 1533 li s-a alăturat Jan van Leyden, un croitor din Olanda, care folosea Scripturile pentru a dovedi că botezul imediat după naștere nu era poruncit de către Dumnezeu, ci adulții și credincioșii ar trebui botezați. Mai mulți oameni i s-au alăturat și au făcut mare vâlvă împotriva acelora care susțineau că botezul nou-născuților este corect. I-au jefuit de bunurile lor și i-au făcut pe cetățeni să fugă din oraș. După aceasta, în 1534, propriul lor episcop a asediat orașul și i-au opus rezistență. Jan van Leyden a numit primarul în funcția de călău, pretinzând că Dumnezeu i-a indicat să pună pe acela de cel mai din sus în locurile cele mai din jos.

     Acest Jan a înființat un guvern în concordanță cu tradiția Evreiască și o nouă religie, spunând, de pildă, că un om poate să ia câte soții dorește. Apoi s-a făcut el însuși rege în splendoare regală și în nebunia sa credea că poate conduce întreaga lume și poate avea tronul tatălui său David până când Tatăl ceresc îi va cere regatul de la el. Când necredincioșii vor fi distruși, credincioșii singuri vor conduce pe pământ. Dar după ce asediul a continuat pentru o perioadă îndelungată, orașul a fost în sfârșit capturat. Maleficul rege și doi dintre însoțitorii săi au fost prinși și duși prin țară ca spectacol pentru principi. După aceea, au fost torturați într-o manieră îngrozitoare cu clești înroșiți în foc și uciși. Au fost puși în cuști de fier și atârnați de cel mai înalt turn din oraș, regele în mijloc, la o înățime de om mai sus decât ceilalți. Aceasta s-a petrecut în pe 23 sau 24 ianuarie 1536.

     Acțiunile acestor oameni corupți și necredincioși au adus mari suferințe bisericii lui Dumnezeu din multe locuri. Mai mulți credincioși au fost întemnițați, torturați și acuzați că ar aparține de această sectă.9 Dar întreaga biserică și toate inimile devotate au mărturisit neclintiți, da, unii chiar cu moartea lor, împotriva acestor abominații crude, această invenție a diavolului. Biserica credincioșilor adevărați nu ar avea niciodată arme exterioare, puține sau multe cu care să se lupte împotriva inimicilor ei direcționați greșit. Răzbunarea este în Domnul – credincioșii nu însetează după ea. Domnul știe cum să răsplătească fiecare om în concordanță cu faptele sale.

1 Pentru scrisoarea de deasupra, de asemenea vezi Jakob Hutter, d. 1536, Brotherly Faithfulness: Epistles from a Time of Persecution (Rifton, NY, 1979), Letter II, 13-47 și Appendix B, 205-218; Friedmann, Schriften, 118, ”Huter, Jakob,” #2; Williams, Radical Reformation, 421-423; Beck, 113-114;

Despre Petre Voit, vezi dedesubt, p. 131-132.

2 Hans Both, un prieten de-al liderului rebotezat turingian Melhior Rink (ME, IV, 336-338) a fost un om cu înclinații spre misticism și înspre o pură interpretare spirituală a Scripturilor. Hans Both a fost lider al unui grup ecleziastic de la Sorga de lângă Kassel (Hesse, Germania); acest grup a fost forțat să emigreze de către Prințul Filip din Hesse, care era în general blând când era vorba de Rebotezați. Devreme în septembrie 1533, Hans Both și un număr mare de-al adepților săi s-au mutat în Moravia, unde a împrăștiat învățături false. Despre activitățile lui Both aici, frații au scris o relatare detaliată în august sau septembrie 1537 către unul dintre liderii Rebotezați numit Matia Hasenhan, care a rămas în urma sa în Hesse; vezi ME, I, 395-396, ”Both, Hans”; II, 719-727, ”Hesse”; Beck, 114. Următorul extras este luat din Karl W. H. Hochhuth, ”Mittheilungen aus der protestantischen Sektengeschichte in der hessischen Kirche,” Zeitschrift für historische Theologie, XXIX (1859), 206-207.

Fratele nostru drag Cristoph Gschäl a venit din nou la voi și v-a spus despre dragostea, viața și munca noastră în Hristos Isus, care a mișcat pe mulți în a ni se alătura aici. Dar mulți dintre aceștia, fie-i milă lui Dumnezeu, ne-au părăsit din nou; au fost luați de către falsul profet Hans Both, care dorea să își amestece aluatul stricat printre oamenii lui Dumnezeu. Când am refuzat să permitem asemenea lucru, a spus că încercăm să îl deconectăm de la izvoarele apei cele vii. Dar am procedat corect și în frică de Dumnezeu și am răspuns că nu putem tolera o asemenea convorbire; dar dacă ar fi de acord să rămână tăcut, ar rămâne împreună cu noi în dragoste. La care a insistat și mai mult că încercăm să îl ținem departe de izvoarele cele vii.

Am răspuns că aceasta nu era învățătura sănătoasă a Domnului nostru Isus Hristos, ci un aluat stricat; totuși, a persistat și a spus că Melhior Rink este de aceeași părere cu a lui. Răspunsul nostru a fost că chiar și dacă Melhior Rink ar spune și predica aceasta, tot nu ar fi fost bine. Nu credeam că Melhior ar fi susținut acest punct de vedere, totuși și credeam că Hans Both și adepții săi l-ar fi înțeles greșit. Apoi ei au spus că îl numim pe Rink un profet mincinos și erau furioși (asta este tipic Hans Both). Influențându-i pe cei care ni s-au alăturat de curând, le-au furat inimile în detrimentul nostru, rezultând în a nu ne mai asculta pe noi și plecarea lor cu Hans Both și Valtin Schuster, care au atras oamenii după ei și au devenit din ce în ce mai ostili. Într-un final, în durerea noastră, am așternut tot înaintea lui Dumnezeu și am lăsat-o în mâinile lui care ne cunoaște și ne vede așa cum suntem.

Dragul nostru frate Iacob, slujitor al Domnului, a mărturisit Cuvântul lui Dumnezeu cu bucurie și dragul nostru frate Georg Fasser a oferit curajoasă mărturie cu sângele său și așa au făcut Wilhelm, Ieronim [Käls] învățătorul nostru de la școală și mulți alți frați dragi. Și acum, prin voința îndurătoare a lui Dumnezeu, dragul nostru frate Petre Riedemann din Gmunden a fost eliberat din închisoare din Nuremberg, iar el este cu noi în Domnul, recunoscând dragostea și harul prin care trăim în fața lui Dumnezeu. . . . Domnul este prezent din abundență printre noi, pentru care îl mărim și îi mulțumim și pentru că ne susține, suntem foarte îngrijorați pentru voi și pentru toți oamenii de pretutindeni care îl cheamă pe Domnul nostru Isus Hristos cu inimi curate.

Lui Dumnezeu i te-am oferi, Matia al meu și în special cu Melhior Rink și ne-am deschide inimile noastre unui celuilant; dar dacă aceasta nu se poate, o punem în mâinile Domnului. Dar niciodată nu am formulat acuzații împotriva lui Melhior Rink, pentru că de ce am calomnia un om pe care nici măcar nu îl cunoaștem? Doamne-ferește! Dacă cineva îl citează pe Rink pentru a-și dovedi propriile sale idei greșite, nu putem fi de acord cu aceasta, și se cuvine să precizăm că și dacă un înger din ceruri ar fi să ne aducă o învățătură străină, cu ajutorul lui Dumnezeu nu am urma-o și nici nu ne-am slăbi poziția.

Melhior Rink va fi responsabil pentru orice spune sau face, dar auzim despre a lui integritate și statornicie în durere, pentru care ne bucurăm din inimă și îl preamărim pe Dumnezeu din ceruri. Dumnezeu să ne permită să ne întâlnim cu el în Domnul, dar gândirea lui Hans Both ne este străină; nu îi cunoaștem vocea sa; și va trebui să suporte judecata pentru că a împrăștiat calomnii despre noi.

Vezi Walter Klaassen și Frank Friesen, Sixteenth Century Anabaptism: Defences, Confessions, Refutations (Waterloo, Ontario, 1982), 98-102, pentru o traducere a textului complet al scrisorii de deasupra, datat aici 1538.

3 Schakwitz (Šakvice), la o milă sud de Auspitz, în 1533 proprietatea nobililor de Lipé de la Kromau. Până în 1622 satul Schakwitz a fost locația uneia dintre principalele comunități Hutterite. Zeman, Topography, #137.

4 Asemenea informatori au fost recrutați de către guvernul din Tirol la comanda expresă a Regelui Ferdinand și erau plătiți până la o sută de guldeni pentru fiecare Rebotezat livrat, depinzând de importanța persoanei prinse. Vezi Loserth, Anabaptismus, 476, 492, 512, 576, 175. Un mandat oficial din 30 iulie 1530, spune: ”Oricui denunță unul sau mai mulți Rebotezați care sigur se raliaseră mișcării, trezoreria va plăti 30-40 de guldeni” (Loserth, 492 n. 1)

5 Hohenwart, comună în Austria Inferioară, localizată între Krems de pe Dunăre și Meissau, unde un număr de Hutteriți au fost întemnițați în 1534; Beck, 116.

Scrisoarea pe care Iacob Hutter a scris-o din Auspitz pentru a-i alina pe prizonierii din Hohenwart este una din cele mai emoționante scrieri ale sale. Un scurt extras este inclus aici, luat din Codex I 87.708, gol. 161ff., Vienna University Library.

Acuma, aș vrea să vă spun cum stă treaba cu noi aici. Domnul este cu noi, deși suferim mult. Și totuși, aceasta este corect și bine și îl mărim și îi mulțumim lui Dumnezeu din toate inimile noastre că în ciuda tuturor acestora trăim în mare și sfântă dragoste, în bucuria și unitatea Sfântului Duh, în timp ce tot timpul așteptăm procese și persecuții chiar mai mari decât pe cele pe care le îndurăm acum. Fie ca Dumnezeu să ne vegheze prin marea sa îndurare! Plini de alean, așteptăm să fim eliberați din corpurile noastre, pentru Sabatul când ne odihnim de pe urma tuturor încercărilor, activităților și muncilor noastre, când lăsăm în spate acest cort lumesc și sufletul și spiritul nostru își găsește în sfârșit odihnă și pace eternă. Pentru aceeastă patrie tânjim, din moment ce nu ne bucurăm de pace sau odihnă în această nenorocită de sălbăticie. Nu avem vreo casă permanentă aici, dar așteptăm una ce va să vie.

Fratele Onofrie [Griesinger] a ajuns cu mulți alți frați și surori, Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că i-a protejat și i-a adus în siguranță la noi. Sosirea lor ne-a bucurat foarte tare și l-am mărit pe Dumnezeu pentru aceasta. Nu au mai rămas mulți frați și surori în Tirol acuma.

Într-un final, iubiți și dragi copii ai lui Dumnezeu, fratele Hans [Amon], Georg Fasser, Onofrie [Griesinger], Leonard [Lanzenstiel], Wilhelm [Griesbacher] și toți slujitorii de aici ai lui Dumnezeu vă salută și la fel face întreaga sfântă biserică a Domnului, fiecare dintre copii lui Dumnezeu. Vă salutăm de o mie de ori în curată și sfântă dragoste din adâncurile inimilor noastre și cu sărutul Domnului nostru și Salvator Isus Hristos.

Pentru o copie diplomatică a scrisorii de deasupra, vezi Zieglschmid, ”Unpublished Letters,” MQR, Aprilie 1941, 118-129; transcrisă Iacob Hutter, Brotherly Faithfulness, Letter III, 49-64.

6 Vezi Wolkan, Lieder, 171; LdHBr, 71-74. Despre a doua întemnițare a lui Glaser și execuția sa, vezi dedesubt paragraful pentru 1537, p. 162; ME, II, 524.

7 Petre Voit a fost capturat în 1534, posibil după livrarea scrisorii lui Iacob Hutter de la Auspitz, Moravia, bisericii din Tirol; de asemenea vezi Beck, 116.

8 Onofrie Griesinger, născut la Frasdorf (Bavaria, Germania), era un funcționar la o mină din Salzburg, Austria, până când s-a alăturat comunității bisericii în 1532; ME, II, 579-580. Cât despre întemnițare și moarte, vezi dedesubt, p. 171-172[traducerea în engleză].

9 Despre Münsteriți, vezi ME, III, 777-783. Cât de puține știau autoritățile despre adevăratul caracter al Hutteriților (”aceia tăcuți din ținut”) se poate vedea dintr-un mandat datat 1 aprilie 1528, care descrie Rebotezații ca o sectă ”ce distruge onoarea lui Dumnezeu, disprețuiește autoritățile aflate la guvernare și naște nesupunere, război, corupție, vărsare de sânge și tot felul de rele. . .”(Loserth, Anabaptismus, 481).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s