”O, ce furtună măreață, ce lovitură puternică a primit casa lui Dumnezeu! ” Scrisoarea lui Hutter. Cronica fraților hutteriți. (49)

     Iacob, un slujitor al Domnului nostru Isus Hristos și al sfintei sale biserici creștine prin îndurarea și mila lui Dumnezeu, ales de către Dumnezeu, părintele nostru ceresc și chemat pentru a vesti Cuvântul său sfânt, pentru a descoperi din misterul și minunatele bogății în aceste ultime zile înainte de glorioasa și uimitoarea venire a preaiubitului nostru domn Isus Hristos. Să fie mărit și glorificat și onorat și îi mulțumim din toată inima noastră în numele meu și al tuturor sfinților predicatori, păstori, slujitori și supraveghetori și toți credincioșii devotați, pe oriunde s-ar afla, pentru că toată dragostea și credincioșia sa, semnele și miracolele pe care ni le-a arătat până și în ziua de azi se mai arată. Fie ca sfântul său nume să fie lăudat prin Isus Hristos în veci de veci. Amin.

     Harul, pacea, iubirea, credința, victoria și mila veșnică – toate acestea vi le doresc din adâncul inimii mele. Toți credincioșii și copiii lui Dumnezeu să mi se alăture în a vă ura acestea vouă, preaiubiții mei frați în trupul lui Isus Hristos, voi toți din valea Puster, valea Adige și Valea Inn-ului sau oriunde sunteți împrăștiați în numele lui Dumnezeu. Fie ca el să aline și să vă întărească pe voi toți cu alinarea sa prețioasă a Sfântului său Duh, prin Isus Hristos. Amin.

      Preaiubiți frați și surori în Domnul. Despre atât de multe aș dori să vă scriu și să vă vorbesc, dar nu pot. Și nicio scrisoare nu poate dezvălui ceea ce e în inima mea și nici nu pot cu adevărat să-mi satisfac dorul din inimă. Atât de mult aș dori să vă vorbesc față în față. Inima mea este cuprinsă de un imens dor față de voi, cum Dumnezeu din cer știe bine și toți copiii lui Dumnezeu care sunt cu mine. V-am scris deja asta vouă de două ori; aceasta este a treia oară și cu siguranță că nu va fi ultima oară.

      Acuma vă vom spune care este situația noastră. Nu putem să eșuăm când facem asta, din pricina dragostei frățești adevărate și profunde. Joia după sărbătoarea lui Simon și al lui Iuda Tadeul [28 oct.] i-am trimis pe preaiubiții frați Kuntz Maurer și Michael Schuster. Ne-am luat rămas bun de la ei într-o manieră potrivită, rugându-ne și chemându-l pe Dumnezeu cu ardoare împreună cu întreaga biserică pentru a le da viteză înspre și dinspre voi în mare bucurie. Prin ei vă anunțăm în detaliu, prin viu grai și prin scris, ce s-a mai petrecut și cât de multe s-au petrecut aici într-o perioadă scurtă de timp. Noi sperăm ca prin îndurarea lui Dumnezeu acest mesaj a ajuns la voi.

      Acuma o să vă spun pe scurt ceea ce s-a întâmplat și ce ne-a mai dezvăluit Dumnezeu. Frații vă vor da mai multe detalii despre acestea. Ei vor fi scrisoarea vie către voi și puteți să le puneți orice întrebare.

     În ziua de după plecarea fraților, spre marea noastră bucurie a sosit Peter Voit cu toți cei ce i-ați trimis cu el și pentru care l-am preamărit și i-am mulțumit lui Dumnezeu. Inimile noastre au sărit de bucurie în Domnul și am fost inundați de dragostea sa.

     Am primit scrisorile de la Hans [Amon], Onofrie [Griesinger] și de la ceilalți preaiubiți sfinți cu mare bucurie, dar ele mi-au provocat, de asemenea, tristețe, durere și mi-au făcut inimă rea. Inima mea a fost uimită și îndurerată și am plâns multe lacrimi, Dumnezeu știe, când am citit scrisoarea de la iubitul nostru frate Hans, iubitul și credinciosul meu ajutor. Și chiar și acum vă scriu cu inimă și ochi plânși –Dumnezeu este martorul meu- fiindcă am aflat în ce mod violent sunteți persecutați din cauză că Dumnezeu le-a îngăduit acelor ticăloși să obțină o putere atât de mare peste voi, încât au ajuns să întemnițeze iubiți frați și surori dragi nouă. L-au luat pe Valtin,1 fratele credincios care îmi era mie atât de drag și pe iubiții copii pe care i-am ținut cu atâta chin și muncă prin îndurarea lui Dumnezeu- Gretel, Cristina, Rüpel, Stoffel și de asemenea Zentz și alții care au mai fost întemnițați înainte și care au mai dat mărturie. Dumnezeu fie lăudat.

      Mulți, adică, aproape toți copiii lui Dumnezeu care sunt aici cu mine au fost de asemenea extrem de șocați de vești, pentru că nu am pierdut timpul și le-am spus imediat cauza tristeții mele. De asemenea, ne-am rugat lui Dumnezeu, tatăl nostru cu rugi aprinse pentru voi și fiți pe pace că vom continua să intercesăm pentru voi – acesta este adevărul lui Dumnezeu.

      Trecuseră deja câteva zile, mai mulți frați și surori cu mai mulți copii au venit din valea Puster-ului și Inn-ului. Știi cine sunt; nu mai stau acum să îi numesc pe toți. În aceeași zi, dragul nostru frate Klaus a sosit din Carintia aducând șapte oameni cu el. Cu toții și-au găsit credincioșia aici, lăudat fie Dumnezeu. Imediat după aceasta, fratele Petru Heuter a sosit cu douăzeci și patru de suflete și cu o zi înainte, optsprezece suflete au sosit din Hesse. Socotind ajungem la rezultatul că în doar trei sau patru săptămâni, Domnul a adăugat mai mult de 120 de suflete bisericii lui Dumnezeu, care au fost botezați și incluși printre frați. Fiecare era binevenit. Adulți și copii, toți aceia care proveneau de departe sau din zona voastră au fost bineveniți aici în mare bucurie, ca și cum l-am primi pe Domnul însuși.

      Îi mulțumim lui Dumnezeu din inimile noastre pentru acești frați și surori noi și îl vom preamări neîncetat pentru că ne-a făcut capabili și demni de a primi copiii săi sfinți, de a-i adăposti și de a-i sluji. Aceasta ne dă o adâncă bucurie din toată inima în Domnul. De asemenea știm cât de minunat Dumnezeu i-a protejat în călătoriile lor pe apă și pe uscat și nu ne putem opri din a ne minuna și a-l lăuda pe Domnul pentru toate mesajele și scrisorile și pentru toate frumoasele salutări din dragoste și care te alină trimise de voi prin viu grai și în scris. Acestea le-am citit și împărțit pe de-antregul cu întreaga biserică a lui Dumnezeu.

      Scrisorile voastre reprezintă o mare alinare pentru noi toți, o bucurie și o încântare înaintea lui Dumnezeu. Suntem cu toți nerăbdători să auzim vești de la voi și să dezbatem ceea ce am auzit. Nu putem să vă spunem cât de mult îl preamăresc inimile noastre pe Dumnezeu pentru tot ceea ce scrieți și faceți prin harul lui Dumnezeu, precum și puterea și mila sa. Este frumos și îmi alină inima; este ca o ghirlandă de bucurie și încântare pentru mine și pentru toți copiii lui Dumnezeu, făcându-ne să sărim în secret de bucurie. Când ne scrieți sau ne vorbiți, noi o primim ca și cum ar veni de la Dumnezeu, ceea ce așa și este. Este ca și cum îngerul Gavriil a scris-o. Așa am simțit dintotdeauna și așa simțim din nou despre scrisorile de la Hans [Amon] și despre voi toți dragi frați și slujitori de-ai Domnului.

Ne-a mișcat în profunzime să auzim de ce ce-au învins, aceia care au depus mărturie cuvântului lui Dumnezeu, ținându-și promisiunea făcută Domnului și sigilând-o cu sângele lor prin legământul sfânt ce l-au făcut cu el.

     Pentru aceasta mărim cu toți pe Dumnezeu și numele său sfânt, glorificând majestatea sa și dându-i onoarea și gloria ce aparținea lui de multe mii de ori mai mult decât putem noi vreodată să-i oferim. Gloria sa este mare și nespusă! Numele său să fie lăudat pentru tine și pentru toți credincioșii și pentru toate semnele ce ni le-a arătat și miracolele pe care le-a înfăptuit și pe care continuă să le facă zilnic prin Isus Hristos, de-acum și pururea. Amin.

      Chiar avem nevoie de această încurajare pentru marea noastră durere și tristețea noastră adâncă. A fost un ajutor oportun pentru noi; cu adevărat, Domnul a venit la ora potrivită. Suntem foarte îndurerați și întristați din pricina voastră, pentru că sunteți atât de tare persecutați și până la urmă, distruși și prin asta, tovărășia voastră ne este răpită nouă. Și așa, trebuie să îndurăm tristețe și durere cât timp corpul și sufletul sunt una, așa cum putem să citim în cartea lui Iov.

     Copiii mei preaiubiți, vreau să vă spun vouă că în ziua de după plecarea fraților noștri Kuntz și Mihai, într-o vineri, am văzut trei sori pe cer pentru o bună bucată de vreme, cam o oră, precum și două curcubee. Acestea aveau arcele întoarse unul înspre celălalt, aproape atingându-se în mijloc și capetele lor ațintite într-o direcție diferită unul de celălant.

      Și asta, eu, Iacob am văzut-o cu proprii mei ochi și mulți frați și surori au văzut-o împreună cu mine. După un timp, cei doi sori și cele două curcubee au dispărut și doar un soare, unicul, a rămas. Deși ceilalți doi sori nu erau atât de strălucitori ca acesta, ei erau clar vizibili.

     Simt că aceasta nu a fost o minune neînsemnată. A fost un semn de la Dumnezeu și cu siguranță că a existat un motiv pentru care el l-a făcut și l-a lăsat să apară. Cam atât vă pot relata, dar doar Domnul știe ce a avut în minte și ce a vrut să ne arate prin el. Lui toate lucrurile ascunse îi sunt cunoscute, chiar dacă sunt din prezent sau din viitor, din ceruri sau din jos de ceruri, de pe pământ sau de sub pământ. Fie ca Domnul să ne protejeze de tot răul și să ne mențină în sfințenie, puritate și nevinovăție până la sfârșit. Aceasta este rugăciunea mea pentru Dumnezeu și dorul meu prin Isus Hristos. Amin.

      În continuare, aleșii și preaiubiții mei copii ai adevărului și ai Dumnezeului celui viu, aș dori să vă spun ceea ce s-a mai întâmplat printre noi pe aici. În prima duminică după ce frații și-au pornit călătoria înspre voi, am strâns frații și surorile, cam cu două ore înainte de ivirea zorilor. Am vrut să le vorbescu cuvântul lui Dumnezeu având în vedere marea noastră trebuință care ne măcina și care tot nu ne dă pace. Am avertizat cu seriozitate frații și surorile să fie cu băgare de seamă și ca în absolut toate lucrurile să adopte ținuta potrivită pentru Dumnezeu și în privința tuturor oamenilor, prietenilor și dușmanilor laolaltă, pentru a nu cădea în greșeala judecăților grăbite și a vorbirii negândite. Aceasta s-a petrecut deseori și și așa se întâmplă în fiecare zi, după cum ne-am dat seama adesea. Exista un motiv întemeiat pentru asemenea avertisment, dar ar dura prea mult pentru al vi-l explica. Eram foarte neliniștit, căci prin intermediul Duhului lui Dumnezeu și înțelepciunii știam despre mai multe lucruri care se petrec în comunitate – lucruri ascunse parțial, nu chiar până în punctul din care nu s-ar mai putea descoperi și totuși, acestea n-au fost puse la lumină, în fața întregii adunări.

     Așa cum sunt atât de mulți frați singuri și surori singure aici, mă gândeam, de asemenea, să vorbesc despre căsătorie, astfel încât fiecare să știe cum și ce sa facă și cum să se comporte mai bine și cum să aibă atitudinea corectă. Eram îngrijorat ca nu care cumva vorbind despre adevăratele fundamente ale acesteia să spun prea multe pentru unii ca aceștia să poată să caute să mă îmbârlige în proprile mele cuvinte și să mă acuze sau cuvinte de felul acesta. În special îmi era teamă de Filip și Gabriel și nu fără de motiv, și așa îmi era frică de Dumnezeu chiar mai mult. Așa că eram pregătit să spun adevărul cu prudență și modestie, încercând să găsesc calea corectă și sfântă pentru a putea sta înaintea lui Dumnezeu și pentru a nu-i lăsa pe Filip și Gabriel și nici un alt bărbat să mă intimideze. Marile trebuințe m-au împins de la spate, iar în frică de Dumnezeu m-am simțit obligat de către Duhul său. Astfel încât cu seriozitate sporită am insistat asupra fraților și surorilor să asculte cu atenție la ce aveam să spun, chiar să ne ofere mărturia lor dacă ar fi fost nevoie de aceasta. Am vorbit în felul acesta și din pricina altor motive, care curând, au devenit evidente pentru toți cei care erau prezenți.

       Deodată, după ce am vorbit și eram pe cale să ne plecăm genunchii în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, Filip și Blasius [Kuhn], plus Gabriel și Petru Hueter din Rossitz au intrat în cameră fără ca noi să fi știut și fără permisiunea noastră. I-am primit ca frați, deși din mai multe motive sosirea lor a reprezentat un șoc pentru aproape toți dintre noi. Niciodată nu am experimentat așa ceva până atunci. Prin urmare, i-am rugat să ne zică la ce se gândeau.

      Au început prin a apela la Dumnezeu și a declara că pentru pace au venit și pentru unitate în dragoste adevărată, tot spunând cuvinte de genu. Au vorbit ca mesageri pașnici și îngeri ai lui Dumnezeu; au venit îmbrăcați în haine de oaie și părând a fi îngeri ai luminii. Dar, în secret, ei erau ca niște lupi răpitori, care nu au cruțat turma, așa cum Hristos și apostolul Pavel a spus. Cu ușurință i-am recunoscut după fructele lor, cuvintele și metodele lor. Dumnezeu i-a dezvăluit cu mare putere înainte ca eu să rostesc un singur cuvânt despre căsătorie. Pentru aceasta mă bucur mult și îl slăvesc pe Dumnezeu din inimă, fiindcă dacă spuneam ceva m-ar fi atacat pe baza cuvintelor mele. Alții poate că ar fi crezut că vroiam să abordez subiectul gândindu-mă în special la ei, și chiar nu a fost cazul. Dar Dumnezeu nu le-a mai tolerat răutățile și viclenia. Nu a dorit ca inimi credincioase să mai fie înșelate, astfel încât i-a izbăvit din fălcile acelora a căror otravă i-a înșelat pentru atât de mult timp.

     De aceea Dumnezeu i-a lăsat să vină înaintea tuturor fraților și surorilor cu invidie și ură în inimile lor cătrănite; au trebuit până la urmă să-și dea în vileag sentimentele înveninate pe care le țineau în ei de atât de mult timp.Și întreaga sfântă biserică a lui Dumnezeu a recunoscut că erau mincinoși, clevetitori și falși profeți și păstori. Prin urmare au fost excluși din biserică și dați lui Satan prin puterea, Duhul și adevărul lui Dumnezeu.

     Nimeni nu ar trebui să zică că am acționat pe moment în această chestiune, nici nu i-am dat cuiva vreun motiv să se gândească în felul acesta. Am acționat cu multă seriozitate și cu frică de Dumnezeu, în concordanță cu porunca lui Dumnezeu și cu ce e bine și corect în ochii săi. Ne-am comportat cu grijă și cu înțelepciune și cu discreție, în adevărată umilință luând totul în considerare. Nu putem face nimic dacă s-au ofensat din ce e bine și corect. În felul acesta s-au comportat necredincioșii cu credincioșii de la începuturile lumii. Dar blestemați să fie pentru că au transformat ce e bine în motiv ca să facă rău. Conștiința noastră este curată și neîncărcată înaintea lui Dumnezeu și nu ne acuză cu privire la orice parte sau părticică din toată această chestiune. Și nici nu ne-am comportat în vreun fel urât cu ei; ba din contră, am analizat tot în profunzime din perspectiva sfintei lumini a adevărului. Pentru că ne-am îngrijorat în legătură cu aceasta cam cinci zile în suferință și tremurând în fața lui Dumnezeu, împreună cu toți frații și surorile.

    Nu am avut prejudecăți față de ei. Nu am spus despre greutățile care mai apăruseră și despre care se puteau spune multe. (Dar acum, Dumnezeu și cu noi îi indicăm ca responsabili și pentru aceste chestiuni, deoarece căință nu a existat și nici n-am reușit să îi mai îmbunăm. Am spus doar ceea ce chiar am văzut și auzit, nimic mai mult. Și la fiecare lucru de care i-am acuzat am reușit să și dovedim prin mulți martori genuini și devotați, de fapt, de către întreaga biserică a lui Dumnezeu.

      Ar lua prea mult pentru a relata cum a început toată treaba aceasta, toate motivele invocate și detaliile la ceea ce s-a întâmplat, tot ceea ce s-a spus și cum s-a terminat până la urmă – cât de mult cunosc ei chestiunea și sunt în stare a zice, frații vă vor informa. Oricum, nu cred că este necesar, din moment ce știu că aveți multă încredere în mine și în noi toți. Cu toți stăm în lumină înaintea inimilor voastre și sper că tu ne crezi ca și cum Dumnezeu ar vorbi cu tine, ceea ce este corect, pentru că vorbim Cuvântul lui Dumnezeu.

      Vă prezint un rezumat la toate ce s-au întâmplat: am trăit în mare dragoste, pace și în unitate. Biserica lui Dumnezeu a crescut în fiecare muncă și virtute creștină din moment ce ne-am separat de un asemenea rău și de oameni falși ca și Simon și aceia care vorbesc ceea ce vrea el să audă. Aceste făcături de frați ne-au calomniat și ne-au defăimat; pacea întreagă și toată unitatea s-au sfârșit, și toate acestea au continuat cât timp acest înșelător Simon a avut mână liberă. A început chiar din moment ce am ajuns aici. De fapt, fără să aibă frică de Dumnezeu m-au și ne-au persecutat și mi-au aruncat vini pe nedrept mai rău decât orșicare necredincios sau crud tiran, orice fals profet sau frate neadevărat au făcut-o vreodată. Dumnezeu știe că e adevărat ce scriu. Hoh, ce mare spin sunt în carnea lor, deși din toată inima mea nu le-am arătat altceva decât dragoste și am rămas alături de ei în credincioșie ca un adevărat creștin. Dumnezeu o știe, dar ei țipă atât de tare împotriva mea și mă tot vorbesc de rău încât este pur și simplu groaznic să asculți sau să zici mai departe ce spun ei. Răspândesc multe povești oribile despre mine, spunând că nu a fost vreun pungaș mai mare ca mine pe meleagurile acestea. Cu toții tânjesc după răzbunare și îmi vor răul, iar dorința lor cea mai arzătoare este ca Dumnezeu să mă arunce în chingile rușinii.

      Ei spun că venirea mea a adus diviziune și dezbinare. Că înainte trăiau în pace adevărată și că eu reprezint cauza dezbinării lor. Dar Dumnezeu mă alină, deoarece un blestem sau urări rele nu-mi fac vreun rău – Dumnezeu pleacă urechea la rugăciunile necredincioșilor și nu am făcut ceva ca să le merit. Nu sunt vinovat de nimica, mult sau puțin. Dumnezeu știe că nu am venit să încalc pacea și unitatea, ci să le sporesc. Aceasta am început să o fac cu credincioșie, așa cum pot depune mărturie prin mulți alți martori onești. Dumnezeu mi-a păstrat inima curată și nepângărită. În toată această chestiune nu a existat vreo urmă de falsitate sau înșelăciune în inima mea.

       Toate lucrurile pentru care mă urăsc șă mă ponegresc mi-au fost date prin marea milă a Domnului. El singur reprezintă cauza și îl voi lăsa doar pe el să ofere răspunsuri; vor trebui să-i recunoască puterea și înțelepciunea. A făcut-o în cazul meu, plăpândul și părăginitul lui vas; eu singur nu am asemenea capabilități. Totuși, pentru Domnul și pentru oamenii săi sfinți, îndur și sufăr cu bucurie numeroasele minciuni răutăcioase pe care ei le răspândesc despre mine și el mă ajută în această privință – altfel, nu aș fi putut să fac așa ceva. Se mâniază împotriva mea mai rău decât o pot descrie cuvintele. Cred că le-ar plăcea să instige pe cei ce nu sunt credincioși împotriva mea dacă ar putea și deja noi am auzit ceva de genul de la judecătorul de aici și din alte surse. Spun că am mituit frații și surorile cu bani și de astă ei mă venerează. Răspândesc minciuni abile și diavolești ca aceasta, așa cum nu am mai auzit până acum.

     Puteți vedea și voi că am mare nevoie de rugăciunile voastre, așa cum toți avem nevoia aceasta, astfel încât Dumnezeu să mă ferească de fălcile lor. Domnul va face aceasta cu siguranță; am încredere completă în îndurarea sa cea mare. Și chiar dacă le-ar da putere asupra cărnii mele și chiar dacă sufletul meu ar fi fost pus sub o mare amenințare de către ei, încă mă aflu în mâna lui Dumnezeu. Hristos, precum și toți profeții și apostolii au fost ocărâți și persecutați, așa că de ce ar fi pentru mine altfel? Totul este doar pentru adevăr și dreptate cerească!

    Ne urăsc pe toți fără niciun motiv.Și tot ceea ce Simon, Gabriel, Filip și alții au plănuit s-a întors împotriva lor. Mi-au săpat groapa și au căzut chiar ei în ea (așa cum este scris în Sfânta Scriptură de David); judecata echitabilă a lui Dumnezeu s-a pogorât asupra lor, exact cum s-a întâmplat și în cazul lui Haman; și în timp ce îi distrugeau pe ceilalți, ei însuși erau distruși (așa cum apostolul Petru ne indică). Prostia și mișelia lor este clară pentru toți cei care doresc să o vadă și să o audă. Asta o zice apostolul Pavel despre aceste vremuri de pe urmă, cât și despre oameni ticăloși ca aceștia. Că sunt ticăloși s-a descoperit; acest lucru nu mai e ascuns.

      Vroiau să-l susțină pe Simon și să-l facă să pară un frate credincios. Pe mine, totuși, au vrut să mă distrugă. Au făcut tot ce au putut să îl susțină pe Simon cu puterea lor omenească, dar Dumnezeu mi-a stat alături și m-a ajutat să înving. El nu și-i părăsește pe ai lui. Totuși, chiar și până azi îl cred pe Simon și pe toți ceilalți potlogari și făcători de rele mai degrabă decât pe noi toți. Îi binevenesc pe cei pe care i-am exclus pentru că au păcătuit și se pronunță cu îndrăzneală că aceștia sunt mai de încredere decât noi toți laolaltă.

     O, frați, ce grea încercare s-a pogorât asupra bisericii lui Dumnezeu! Cum trebuie să ne luăm la trântă cu fiare sălbatice! Ce mare nevoie avem să ne înarmăm cu armele spirituale de care Sfântul Duh vorbește în Scripturi! Și dacă Dumnezeu nu a stat alături de noi cu marea lui putere, cu toții am fi fost alienați, împrăștiați și nimiciți. Dar Dumnezeu a fost victoria și căpitanul nostru; ne-a ținut împreună ca un zid puternic și o fortăreață de nepătruns.

     Câțiva care nu erau cu adevărat devotați ne-au părăsit. Oricum, n-au fost clari și niciodată nu au fost pe pace cu copiii lui Dumnezeu. Pentru o perioadă lungă de timp au căutat un motiv ca să ne părăsească, iar acum l-au găsit. Mulțumim lui Dumnezeu că au plecat. Toate spiritele leneșe și superficiale trebuie eliminate din biserică prin încercări și suferință, așa cum zgura este separată de aur prin foc și neghina de grâu prin intermediul vântului. Dar aceia care sunt credincioși și cu frică de Dumnezeu au fost cu toții ținuți în dragoste, credință, pace și unitate prin puterea și îndurarea lui Dumnezeu. Mulți creștini sinceri au venit la biserica lui Dumnezeu pentru a le lua locul celor răi care au plecat. Pentru noi acesta este un semn sigur că Dumnezeu este cu noi și cursul pe care l-am apucat este în concordanță cu voința și Cuvântul lui Dumnezeu. Într-adevăr, fără încetare am fost susținuți de către puternicul său braț.

      O, ce furtună măreață, ce lovitură puternică a primit casa lui Dumnezeu! Acești oameni aveau o reputație atât de bună cu majoritatea oamenilor, că nimeni nu li se putea împotrivi; practic toți trebuiau să îngenunchieze și să se supună lor. Chiar dacă cineva avea un sentiment de neliniște despre ceea ce spuneau sau au făcut, el nu ar fi avut inima sau curajul să-i atenționeze despre aceasta; oricine ar fi îndrăznit nu mai era prietenul lor – asta era clar. Dar oricine îi flata și ziceau amin la tot ceea ce spuneau, bun sau rău, era fratele și prietenul lor. Aș fi putut crea cu ușurință astfel de legături cu mulți dintre ei, dar nu aceasta nu ar fi fost de la Dumnezeu. Aș fi păcătuit în loc să fac bine.

1 Valtin Luckner din Taufers, Tirolul de Sud, la aproximativ 25 de mile nord de Bruneck. Pentru relatarea oficială a mărturiei sale de credință, datată în 6 octombrie, 1533, vezi Loserth, Anabaptismus, 577-584; Mecenseffy, Österreich, III, 165-172;

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s