”Credincioșii au lăsat toată răzbunarea în seama lui Dumnezeu, Judecătorul cel drept, care răsplătește pe fiecare după fapte.” Cronica fraților hutteriți (45)

     De asemenea, a devenit clar că David Boemul nu era sincer. Fără ca frații să știe, a plătit judecătorul de la Nikoltschitz1 pentru o escortă pentru a-i proteja de jefuitori pe drumul de la Austerlitz la Auspitz. A fost admonestat pentru greșelile sale într-un mod frățesc, dar nu era capabil să îl onoreze pe Dumnezeu cu modestie, tot agățându-se de opinia sa. Așa că a fost disciplinat în fața întregii biserici pentru încăpățânarea sa.

     Dorind Dumnezeu să își treacă oamenii săi printr-un test sever pentru a afla dacă se bazează pe el sau pe oameni, a stârnit o mare dezbatere și plângeri în biserică. A ieșit la lumină că David Boemul și Georg Zaunring s-au înțeles să rezolve în secret o chestiune putredă care ar fi trebuit pusă în fața întregii biserici: Thomas Lindl a comis adulter cu soția lui Georg Zaunring, astfel că David și Georg i-a exclus. Georg s-a despărțit de soția sa în timpul excluderii, dar imediat ce David și Georg au spus că păcatul a fost iertat, Georg și-a luat soția înapoi. Când aceasta a devenit cunoscută, frăția nu putea accepta o pedeapsă atât de mică pentru adulter, pentru că după Cuvântul Domnului, e mai bine să intri în împărăția cerurilor cu un ochi sau ca un șchiop, decât să te duci în iad cu membrele întinate.

     Un slujitor al treburilor de zi cu zi, Leonhard Schmerbacher a fost cel ce a adus chestiunea înaintea bisericii, spunând ceea ce Georg Zaunring tocmai făcuse. Întreaga biserică a căzut de acord în unanimitate că membrii lui Hristos nu ar trebui să fie membrii unei stricăciuni și prin urmare, Zaunring și soția sa ar trebui să fie excluși și separați de biserică. Acuma, biserica era fără de păstor, învățător sau slujitor al Cuvântului, dar ei erau zeloși pentru adevăr, pedepsind răul fără a ține cont de persoană.

     Slujitorii pentru treburile de zi cu zi, împreună cu întreaga biserică, i-au înștiințat imediat pe cei din Tirol de nevoia lor printr-o scrisoare și prin cuvânt vorbit. Au făcut o pledoarie din toată inima pentru un slujitor să le fie trimis să le slujească cu Cuvântul Domnului.

      Jakob Hutter și Simon Schützinger au fost trimiși imediat, ajungând la Auspitz împrejurul Paștelui. Au consolat biserica și i-au lăudat pentru că au acționat cu atâta zel împotriva greșelii, ceea ce l-a încântat pe Jakob, deși spunea că și-ar fi dorit să nu fi fost necesară această măsură; dar a fost satisfăcut că tot a fost ținut sub control într-o manieră potrivită. Simon Schützinger a fost numit păstor al bisericii în locul lui Georg Zaunring.

      În curând, Jakob și Simon s-au unit cu Gabriel Ascherman și Filip Blauärmel și oamenii lor de la Rossitz și Auspitz. De acum încolo, trei grupuri nu vor mai acționa separat în chestiuni dificile, ci vor căuta sfatul celuilalt așa cum se cade pentru niște oameni uniți.

       Din moment ce toate nevoile bisericii au fost văzute și toată dezordinea a fost pusă în ordine, Jakob Hutter s-a întors din nou la biserica din Tirol. Simon, Gabriel și Filip îngrijeau de cele trei comunitață împreună, însă fiecare a rămas la locul lui alături de comunitatea sa. 2

      Zaunring și-a recunoscut păcatul și a spus de multe ori că dorința lui din toată inima era să se schimbe. A fost primit înapoi în biserică prin mijlocirea Domnului în numele său. Cum își trăia viața în continuare în cinste, i-a fost din nou încredințat serviciul Evangheliei și mai târziu a fost trimis în Franconia. Nu departe de Bamberg, a fost executat cu sabia din pricina adevărului divin.3 În tot acest timp, numărul oamenilor din biserică creștea zilnic în toate cele trei grupuri. Din Silesia au venit la Rossitz, din Suabia și Palatinat se alăturau grupului lui Filip, iar Jakob Hutter a trimis mulți din Tirol lui Schützinger. Astfel încât lucrarea Domnului creștea din ce în ce mai mult.

1532

      În 1532 o adunătura de soldați din lume în drum spre Praga în Boemia și Ungaria i-a atacat pe credincioși. La Rossitz, i-au jefuit pe oamenii lui Gabriel, folosind violență și făcând mare zgomot. Au venit la Auspitz, unde au atacat oamenii lui Schützinger și au cărat tot ce au putut. Frații și surorile au trebuit să stea alături și să privească neputincioși. Gloata pusă pe făcut de fărădelegi i-au tratat pe bătrâni bisericii într-un mod strigător la cer. Vroiau bani, dar din moment ce erau foarte puțini, i-au bătut pe frați și le-au sfâșiat hainele. Apoi s-au îndreptat înspre surori și nici nu le-au respectat și nici nu le-au cruțat grația feminină. În mijlocul atacului lor, au găsit puțini bani într-un mic vas din ceramică. Dar Dumnezeu, care urăște jaful, i-a făcut să se bată din pricina acestei mici sume de bani, fiecare sperând să capete o parte cât mai însemnată. În timpul acestei bătăi, unul dintre ei a împușcat și omorât un soldat camarad. După cum spune Iov, tâlhăria s-a ”transformat în viespile de fiere din interiorul lui.” Soldații au fost atât de șocați încât au fugit. Deși i-au atacat și pe oamenii lui Filip, nu au făcut mult rău acolo. Credincioșii au lăsat toată răzbunarea în seama lui Dumnezeu, Judecătorul cel drept, care răsplătește pe fiecare după fapte.

      Spre sfârșitul lui 1932 un slujitor al Cuvântului, Peter Riedemann, un nativ al Hirschberg-ului din Silezia, a venit din Austria Superioară. Pentru mai mult de trei ani a stat în închisoare acolo la Gmunden, pus în chinuri mari, foamete și tratat rău.

1 Nikoltschitz (Nikolčice) lângă Auspitz (Hustopeče), Moravia.

2 Erau două comunități la Auspitz (Filipiții și Hutteriții) și una la Rossitz (Gabrieliții), la aproximativ 25 de mile depărtare; Beck, 102. Cele trei comunități au trăit în armonie pentru vreo doi ani, dar în 1533 s-a produs o diviziune dureroasă; vezi dedesubt, pp. 98-110; ME, I, 174-175; Robert Friedmann, ”The Philippite Brethren: A chapter of Anabaptist History,” MQR, Oct. 1958, 272-297; W. Wiswedel, ”Gabriel Ascherham un die nach ihm benannte Bewegung,” Archiv für Reformations-Geschichte, XXXIV (1937).

3 Pentru povestea lui Georg Zaunring, vezi deaupra, pp. 85 ff.; ME, IV, 1018-1019; Beck, 91-102; Martyrs Mirror. 440.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s