”Nu ar trebui să fim purtați de bârfă, să ne înfricoșăm de fiecare vânt ce bate.” Cronica fraților hutteriți (39)

ÎN AL ȘAPTELEA RÂND, la întâlnirile comunității bisericii doar o persoană, pe rând, are voie să vorbească, iar ceilalți ar trebui să asculte și să judece bine la ce s-a spus; doi sau trei nu trebuie să se ridice deodată. Nimeni nu trebuie să înjure sau să vorbească pe lângă subiect; aceasta, în afara celor slabi.

ÎN AL OPTULEA RÂND, când ne întâlnim nu ar trebui să mâncăm sau să bem prea mult, ci să mulțumim și să fim moderați în ceea ce Dumnezeu a creat pentru a ne hrăni. A se servi unul sau două feluri de mâncare. După masă, mesele ar trebui curățate.

ÎN AL NOUĂLEA RÂND, chestiuni ce sunt discutate și puse în fața fraților și surorilor în întâlniri nu se vor face cunoscute în afara bisericii. Cât despre simpatizanții interesați de noi, la început, Evanghelia ar trebui proclamată și explicată lui. Dacă aceea persoană acceptă Evanghelia cu bucurie în inimă și este dispusă să trăiască în concordanță, el ar trebui primit de comunitatea bisericii ca membru al lui Hristos.

ÎN AL ZECELEA RÂND, ar trebui să fim pregătiți pentru lucrarea lui Dumnezeu și pentru cruce în fiecare zi, pentru că ne-am predat lui pentru ca el să ne disciplineze. Tot ceea ce ne arată și ne dă ar trebui primit cu mulțumiri și dus cu răbdare; nu ar trebui să fim purtați de bârfă să ne înfricoșăm de fiecare vânt ce bate.

ÎN AL UNSPREZECELEA RÂND, toți aceeia care sunt același trup și pâine în Domnul și au aceeași minte ar trebui să prăznuiască Cina Domnului în amintirea morții sale. Cu această ocazie, fiecare ar trebui să se auto-provoace să fie ca și Domnul întru obediență arătată Tatălui.

ÎN AL DOISPREZECELEA RÂND, așa cum am fost învățați și avertizați de către Domnul, trebuie tot timpul să stăm de veghe și să așteptăm venirea sa, astfel încât să fim vrednici să mergem înăuntru cu el și să scăpăm de răul ce va să vină peste lume.

Haideți acuma să continuăm să spunem cum, de la început, biserica a fost curățită de aceia care au fost falși și lipsiți de entuziasm. În special aici în Moravia, o adevărată strângere împreună și o adevărată îndreptare a vieții s-a născut sub grele vitregii ale sorții. Starostele regelui din Austria și-a oprit persecuția (descrisă mai devreme), iar domnii din Nikolsburg și-au trimis săgetuțele în munți și locurile de ascunziș din păduri unde oamenii au fugit, să le spună la toți să se întoarcă acasă și să nu le mai fie frică.

1528

În aceea perioadă, mai mulți slujitori ai Cuvântului și congregațiile lor s-au stabilit în Moravia; la Znaim, Eibenschitz,1Brünn și în alte locuri. Un anume Gabriel Ascherman a venit la Rossitz.2 Născut la Nuremberg, a fost blănar la Schärding, Bavaria, apoi s-a mutat la Rossitz unde a adunat oamenii și i-a învățat. Curând după aceasta, Filip Blauärmel3 a venit la el din Suabia cu încă câțiva. Gabriel i-a introdus în comunitatea sa și și-a personalizat serviciul astfel încât lui Filip și asistenții săi să fie onorați și să se stabilească un precedent. Dar curând, acțiunile lui Filip nu l-au mai mulțumit pe Gabriel, așa că Gabriel și-a asumat conducerea oamenilor săi din nou și au continuat să trăiască unde erau. Filip s-a mutat împreună cu oamenii săi și au început o altă comunitate. Încă se auto-intitulau frați, dar inimile lor erau divizate, și rezultatul a fost că s-au împărțit în două grupuri: filipiți și gabrieliți, dar mai multe despre acest episod mai târziu.

Cum am și explicat, numărul oamenilor din Nikolsburg continua să crească, iar majoritatea s-a alăturat lui Iacob Jakob Wiedemann și Filip Jäger. Susținut de către ajutoarele sale, Hans Spittelmaier într-o slujbă publică la Nikolsburg le-a interzis oamenilor lui să aibă orice a face cu oamenii lui Jakob Wiedemann: ar trebui să îi ignore pentru că formau un grup separat. Toți aceia care îl urmau pe Jakob Wiedemann au fost numiți ”grupul cel mic,” sau Stäbler (purtători de toiag).4 Dar cei de la Nikolsburg se foloseau de sabie și erau prin urmare numiți Schwertler (”purtători de sabie”) și acum ”Sabbaterieni,” au spiritul Münsteriților. Ca rezultat, Domnul Leonhard von Liechtenstein i-a convocat pe Jakob Wiedemann, Filip Jäger și alți slujitori și pastori, așa cum făcuse și înainte. Le-a ordonat să strângă și să părăsească pământurile sale, deoarece au făcut două biserici separate. Astfel încât și-au oferit bunurile lor spre vânzare –unele le-au vândut, altele le-au lăsat în urmă- și cu toții s-au relocat. După aceasta, totuși, oamenii din Liechtenstein le-au trimis toate lucrurile pe care le lăsaseră în urmă.

1 Eibenschitz(Ivanice), oraș pe râul Iglau(Jihlava) din Moravia; în 1529 proprietate a lorzilor de Lipé, care au garantat libertate religioasă totală în secolul al 16-lea, Zeman, Topography, #34; ME, II, 166-167; Beck, 68-69.

2 Rossitz(Rosice), oraș comercial într-o zonă minieră carboniferă, la aproximativ 18 mile vest de Brno; în 1522, proprietate a domnilor von Pernstein; între 1549-1562 deținut de domnii de Lipé; în 1562, a devenit proprietatea lui Johann de Zerotin a cărui fiu Karl l-a moștenit în 1583 și l-a vândut lui Albrecht von Wallenstein în 1628. Până în 1622, când anabaptiștii au fost scoși din Moravia, erau, la Rossitz, așezăminte ale Botezaților din nou, cât și ale Frăției Boeme. Zeman, Topography, #133; ME, IV, 362; Beck, 69; Zeman, Anabaptists and Czech Brethren, 282, 291, 297.

3 Numele de familie al lui Filip Blauärmel era Plener. A venit din Strasbourg pe când era un țesător, prin urmare mai era numit Filip Weber. Din moment ce purta mâneci albastre, semnul meseriei vopsitorilor de haine, era cunoscut în general ca și Filip Blauärmel. ME, I, 174-176; Beck, 69-72; Williams, Radical Reformation, 418 n.1.

4 Stäbler-ii, însemnând purtători de toiag, ”învățau că un creștin cu o conștiință curată și în asentiment cu Cuvântul lui Dumnezeu nu puteau purta sabie sau orice altă armă sau să pornească război, în opinia lor, un băț ajungea. Sunt numărați printre cei Botezații din nou, care au luat ființă în timpul nostru”; Caspar Franck, Catalogus Haereticorum (Ingolstadt, 1576), 495, ”Stebler.” De asemenea, vezi ME, IV, 607; Beck, 73; Williams, Radical Reformation, 229-233; Estep, Anabaptist Story, 89-92.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s