Țării, cât mai multă rușine!

”…ba încă, va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. ” Ioan 16:2

Era pe vremuri un slogan comunist, al minerilor:”Țării, cât mai mult cărbune!”

Sinuciderea mediatică a Norvegiei continuă ca un vis rău, chiar cu ajutorul banilor lor.
Probabil e o orbire lăsată de Dumnezeu, căderea de după mândrie.
Pentru că în războiul declarațiilor de presă și al comunicatelor, în mass-media internă din Norvegia controlul de stat face ca să aibă prioritate declarațiile guvernamentale, părerile oamenilor sunt formate de aceste declarații.
Iar aceste declarații sunt false. Ele ascund crimele de sub covor și prezintă continuu și exagerat culorile și modelele minunate ale covorului lor.

Ba chiar acum de exemplu au arătat că covorul lor are 33 de erori de țesătură.
Asta că să nu vorbească despre crimele de sub țesătură, dar nici să nu poată fi acuzați că ei scriu doar pozitiv. Așa că ”de vină e covorul”, că ”Barnevernetul nu face chiar totul”, deși se laudă tovarăși că ”vom face totul..:!”
Tupeu!
Ca să ai tupeu trebuie să ai o bază, iar baza lor este ignoranța oamenilor. Un fundament trainic, dar trebuie consolidat. Și mașina de propagandă duduie.
Desigur, ca să înțelegi ițele încâlcite ale unei persecuții ascunse, de stat, ai nevoie de un anumit IQ, de un nivel de înțelegere al istoriei, de timp, de limbi străine. N-au toți aceste resurse. Dar unii le au, iar aceștia scriu și nu se opresc.
În felul acesta capitalul de rușine al Norvegiei crește, cum le-a crescut în anii trecuți Fondul Suveran încât renumele lor va ajunge mirositor ca și cuibul pupezei.
Nu suntem în 1940.
Atunci, un guvern al unui popor convins de guvernanții săi că e ”superior” tuturor, ”über alles” a ales ”soluția finală” pentru ”binele omenirii”, ce dacă 1% din populație va suferi, vor câștiga urmașii, vor purifica rasa. Timp de 4 ani nimeni n-a știut nimic despre morți și lagăre, sau n-au vrut să știe, sau n-au crezut că e posibil. ”O minciună, ca să fie crezută ca adevăr, trebuie să fie mare”, spunea cineva, pare incredibilă, gogonată.
Așa și cu Barnvernetul, creat pentru ”binele superior al copilului”, restul: părinții, bunicii, familia, să piară, să sufere, să sufere trauma despărțirii.
De ce?
De ce nu se deschide un sistem de Protecție a bătrânilor? Să fie răpiți bătrânii din familiile care-i neglijează? Nu sunt bătrâni neglijați în Norvegia? Nu cred.
De ce? Pentru că îngrijirea unui bătrân e un cost, iar a unui copil e un profit.
Bătrânul poartă cu el boli, miros, neputințe, provoacă repulsie și chiar scârbă.
Copilul poartă și crește în el un capital imens de fericire, gingășia lui e dorită și de mamele ce n-au purtat copii, de cuplurile  care nu vor sau nu pot să nască. Naturalețea, tinerețea, farmecul și mângâierea oferite de copii, asta fură norvegienii, asta e marfa ce o vând.
Barnevernet este piață de sclavi, este târg de oameni.
Răpesc ca turcii și vând ca negustorii.
Ei nu vorbesc nici despre trauma înfiorătoare a despărțirii dintre părinți și copii, dintre bunici și nepoți, dintre familia toată și copilași, ca și cum n-ar exista pe lume altă traumă în afară de înfiorătoarea și vrednica de spânzurătoare palmă la fund.
Ei nu vorbesc despre valoarea zâmbetelor copilărești atât de căutate de cuplurile adoptive, zâmbete ce vin la pachet cu venituri anuale care aduc alte ”zâmbete”, despre asta ei nu scriu, așa că despre asta vom scrie noi, atâta vom scrie până sistemul va fi desființat.
Acestor hoți de oameni le dedic o poezie (în special strofa a 2-a) a unuia furat și el în fel și chip, răpit și jefuit toată viața:

”Nu predicați povești și basme
voi cei trimiși să luminați
ci Adevarul și Iubirea
de care spuneți c-ascultați.

N-ascundeți în cuvinte scumpe
gândiri viclene spre-a-nșela
pe cei cu inima curată 
ce gândul nu vi-l știu afla.

Nu vă făliți cu naintașii
când nu călcați după părinți
și nu plecați pe calea sfântă
când nu puteți fără arginți

Nu mai măriți nelegiuirea
vorbind de sfinții naintași
când orice fapte-a lor și vorbă
vă osândesc ai voștri pași.

Ci dacă n-aveți nici voință
nici dragoste sa vă-nfrânați
lăsați la alții slujba sfântă
și mergeți către ce-adorați”
Traian Dorz