Închisoarea de sticlă sau despre ”multe moduri de a face persecuție.”

”Aici încă mulți cred că ”mica și drăguța Norvegie” nu face nici un fel de persecuție creștină – dar sunt multe moduri de a face persecuție.” a declarat tatăl lui Ruth Bodnariu

După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei, şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentrucă ele îl socoteau drept prooroc.” Matei 21:45-46

”…Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni Ioan 15:20

Ce motive are un guvern ca să mascheze persecuția?
De ce pe față declară libertate și pe ascuns persecută?
Ce câștigă o țară dacă obține uniformizare socială?
De ce grupurile marginale sunt în mod discret urmărite și anihilate?

Iată întrebări care vor rămâne și după ce copiii Bodnariu vor fi înapoiați părinților.
Mănușa ”Barnevernet” e cusută cu ață albă, norvegienii nici n-au avut nevoie ca și comuniștii români să  mascheze bine. În fiordurile lor, cu o populație împrăștiată, bogată și obedientă nu era nevoie, poporul crede ce aude la televizor.

Un articol semnalat tot de Emi Z: ”Fata de sticlă” descrie povestea unei fete care a fost luată la 16 ani de lângă mama ei și plasată cu forța într-un centru pentru minori. Ida e numele ei. ”O fată care ar fi putut să stea pe o canapea cu mama sa, să se uite la un film, să mănânce chipsuri și să fie liberă.” Dar nu, a fost luată de Barnevernet, plasată în 7 locuri în 6 luni și tracasată în fel și chip. Ca să fie auzită a început să spargă. Apoi a dat foc la casa în care era cazată. A pus semne pe geamurile nevăzute ale închisorii ei. Sau le-a spart.

Norvegia persecută pe ascuns prin angajații Barnevernet, profesori, educatori și asistenți sociali. Iată pe cine au chemat să dea explicații la firma Leroy: ”Vor fi prezenți, din partea autorităților norvegiene: serviciul de protecție a copilului, directorii școlilor din Skjervøy, personalul de conducere al grădinițelor din Skjervøy, asistenta medicală de pediatrie, poliția, angajatori din comună și primarul administrativ.”

Sunt multe moduri de a face persecuție, unul este amenințarea cu luarea copiilor.
Trăirea sub această teroare te înmoaie, te face să te supui uniformizării, să-ți fie frică să fi diferit.

”Mica și drăguța Norvegie” este un exemplu, estica și mirifica Românie este alt exemplu.
Închisoarea nevăzută din România a trebuit spartă de Wurmbrand în răcnetele celor ce râdeau de el și-l socoteau nebun, Wurmbrand vorbea de ziduri, lanțuri și celule pe care nu le putea vedea nimeni.

Acest tip de închisori, celule de sticlă există și astăzi, în Norvegia, în România, peste tot. Am încercat să pun amprente pe geam, să fac vizibile aceste celule prin multe postări pe acest blog. N-am reușit. Dar văzând că Marianne Haslev Skanland scrie despre Barnevernet de 22 de ani mă simt un pic mai bine, eu scriu doar de vreo 10.
frostedbirds

Și de fapt de ce să punem semne pe geamuri? Ca să vadă alții că suntem închiși și să obținem compătimire? Nici vorbă. Ca să nu se dea de geam și să moară.
pasare

Voi cita de pe blogul meu ce am scris pe ici pe colo despre închisori de sticlă.
Concluziile le trageți voi.

”Să fie reală în conștiința noastră propovăduirea unui ”Cristos ca răstignit”!
Cristos este răstignit astăzi, răstignirea lui Isus este o realitate de azi, nu doar un fapt istoric. Când te-am văzut noi? Oridecâteori…în temniță(în orice fel de temniță, chiar cele de înșelare și minciună, cu pereți de sticlă), vezi închisul dar nu vezi zidurile, nu știi că stă într-o închisoare. Și ce sunt străinii ignorați, închișii și bolnavii nevizitați, flămânzii și însetații nesăturați, decât morminte fără flori, înmormântați de cruda noastră ignoranță și îndepărtați de conștiințe abrutizate de criminala filosofie a crezului ateu?!” (sursa)

”Ca să înțelegem modul de funcționare a sistemului de control al maselor prin culte trebuie să dezvăluim structura(rețeaua) din spatele ierarhiilor recunoscute. Departamentul securității care se ocupa de culte avea mai mulți ofițeri în fiecare județ care acționau dirijat pentru anihilarea tăcută a oricărei inițiative creștine. De ce anihilare tăcută? Pentru a nu crea scandal internațional, prigoana trebuia să fie nevăzută, închisoarea să fie de sticlă. Fiecare ofițer care răspundea de pocăiți avea rețeau proprie de informatori tot ”pocăiți”(probabil 15-30 de informatori de ofițer) pe care și-o forma, instruia și exploata încontinuu. În acest mod cele câteva zeci sau sute de informatori ”pocăiți”/județ turnau informațiile spre grupul de ofițeri și invers, sarcinile trasate de la centru erau dirijate prin ofițeri și mai departe prin acești informatori-agenți spre mase(biserici, adunări). Era esențial ca formatorii de opinii, cei ce iau cuvântul în adunări să fie oameni de-ai lor, cel puțin oameni ”înțelegători” cu ei, care să nu se opună colaborării. De aceea accesul la amvoane a rămas doar celor ”acceptați”. Cei care nu erau oameni de-ai lor trebuiau discreditați, înlăturați, controlați, izolați. Și era ușor s-o faci cu așa armată de executanți docili.” (sursa)

Discreditarea este o închisoare nevăzută. Dacă nu ești tu în ea gândește-te la cei care ți-au fost bârfiți la urechea ta. Sau lăudați. Ai crezut bârfele? Ai crezut laudele? Dar le-ai verificat înainte de a le crede?
Dacă nu le-ai verificat poți fi și tu călăul fratelui tău prigonit pentru crucea lui Cristos, adaugi și tu un necaz la lanțurile celor întemnițați în închisori nevăzute.
Faptul că cineva este închis trebuie să ne facă să mergem să-l vizităm. Chiar dacă pereții închisorii lui sunt de sticlă. Chiar dacă ne va privi cu suspiciune. Cei trădați suflă și-n iaurt.
Cei izolați prin calomnie sunt frați ce trebuiesc vizitați.” (sursa)

”Am început să scriu mai demult despre diferitele aspecte ale închisorilor.
Am arătat pe larg cum pe lângă închisorile vizibile, cele de beton sau piatră, oamenii în viclenia lor construiesc și întrețin închisori nevăzute cu pereți invizibili ce se ridică încet, încet în jurul unui alt fel de întemnițați. Un fel de întemnițați care habar nu au că sunt închiși, mulți din ei se cred liberi și atunci când dau cu nasul de sticla celulei lor se revoltă.
Meditând la aceste adevăruri am ajuns să văd că de fapt și înșelăciunea păcatului este tot o închisoare de sticlă, o limitare grozavă a mișcărilor, limitare dată de lungimea lanțului aurit cu care fiecare se laudă.” (sursa)

Deci: faptul că ai un pastor pus de securitate acolo sus, că forma de închinare din biserica ta a fost fățuită tot de securitate, că o parte din membri influenți ai bisericii tale sunt și acum ”organe” și ”membrii” ai cu totul altor structuri, (asta și în Ro și mai ales peste granițe) este închisoarea ta de sticlă, celula ta nevăzută. Nevăzută nici de tine, care te crezi liber, nici de cei din jur care te cred și ei liber pe tine, și pe ei, deși poate și ei au o închisoare de sticlă a lor și stau în ea fără stres.

Anunțuri

One Response to Închisoarea de sticlă sau despre ”multe moduri de a face persecuție.”

  1. vesteabună spune:

    Scrie Vasile Ernu:
    ””Persecuţiile sunt foarte diverse şi foarte parşive uneori.
    Ah ce simplu ar fi dacă ar veni maşina neagră noaptea şi te-ar lua şi te-ar duce: simplu, clar şi transparent, chiar dacă e noaptea. Ce e mai simplu decât să împuşti sau să arestezi un om. Dar cum reacţionezi ca tată dacă încep să-ţi sufere copiii din cauza unor gesturi ale tale? Se complică lucrurile? Da, foarte mult. Dar cum începi să te comporţi când nu statul cu aparatul său de represiune apasă asupra ta, ci întreaga societate: de la primar la vecin şi până la ultimul tau prieten sau coleg de şcoală? Asta schimbă radical situaţia.
    Ei bine, din experienţa comunităţii de care vorbesc ştiu un lucru: cel mai greu e atunci când eşti oaia neagră pentru toţi, când nu mai găseşti un gram de compasiune în jur, când toţi fac presiune pe tine. Acest lucru nu s-a întîmplat în stalinism, când presiunea cea mare venea din partea organelor de represiune, însă găseai compasiune în diverse cotloane ale societăţii. În stalinism violenţa se distribuia cumva pe mai multe segmente, paliere. Învăţai repede regulile şi tehnicile de apărare chiar dacă violenţa deseori era absurdă..

    În perioada legionară însă s-a întîmplat un alt fenomen: diabolizarea ”evreului”, „ţiganului” şi sectantului în faţa întregii comunităţi. Întreaga violenţă a fost îndreptată practic către câteva grupuri restrânse şi venea din partea întregii societăţi, nu doar din partea organelor statului. Practic nu mai puteai ieşi în public, iar când ieşeai, trebuia să simţi această violenţă direct, psihic şi fizic. Nu mai găseai un gram de compasiune şi sprijin, iar asta distruge o persoană mai dur decât orice aparat represiv de stat. Ai mei mărtruisesc că ei erau trataţi mai rău chiar decât evreii, dacă e posibil aşa ceva. Pentru că evreii erau ”inumanii stăini”, pe când sectanţii erau ceva mai rău: erau ”inumanii trădători” care şi-au schimbat şi trădat credinţa şi neamul etc.””

    sursa:https://vesteabuna.wordpress.com/2015/05/13/cel-mai-greu-e-atunci-cand-esti-oaia-neagra-pentru-toti/

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s