”După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum zidește deasupra.::” 1 Corinteni 3
A fost cutremur în Taiwan, s-au prăbușit clădiri, au murit oameni.
De ce?
Ca să facă economie la beton, constructorii au ”turnat” în cofraje în loc de beton ….cutii goale, ambalaje, polistiren. La cutremur rezistența a cedat, clădirile s-au prăbușit.
Se văd clar în poză cutii goale, probabil de uleiuri sau alte lichide, care au fost vârâte intenționat în cofraj pentru a nu mai fi necesar așa de mult beton.
”…. fotografiile realizate de fotoreporteri au arătat pereţi care conţineau polistiren şi cutii de conserve goale.”
”Oamenii nu au ştiut că acest bloc a fost terminat de al doilea constructor, după ce primul dăduse faliment.”
E un risc când lucrează doi. Responsabilitatea se diluează.
Dumnezeu și-a asumat acest risc lucrând cu noi…suntem împreună lucrători cu El. Greșim noi, se pierde slava Lui. Câtă responsabilitate.
Să nu ne mirăm dacă suntem repede descalificați!
Aerul nu e bun la rezistență, cutiile goale umflă, dar slăbesc, ca și aluatul în frământătură, dă volum, nu consistență.
Să nu fim mulțumiți a ne umple cofrajul minții cu materiale cu goluri.
La teste va ceda.
Învățătura fără consistență dă rezultate catastrofale la cutremurele minții.
Oare mintea noastră nu e plină cu bidoane goale, cu badoage, cu pleavă? Se va putea turna în acel cofraj ”un stâlp în templu”?
