Homeschooling (Școala de casă) în Norvegia. Există așa ceva?

”Păziţi-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor” Matei 10:17

Greu de crezut, dar totuși există. Dar cei ce practică Homeschooling în Norvegia sunt persecutați pe ascuns de stat. De ce pe ascuns? Pentru că pe față Norvegia recunoaște drepturile omului. În realitate însă, Norvegia practică persecuția religioasă asupra grupurilor minoritare religioase. Cum? Citiți această postare cu răbdare. Barnevernet are un mare rol. Cazul Bodnariu este un caz de persecuție religioasă chiar dacă ei nu practică homeschooling. 

Școala de casă în Norvegia are un mare avantaj pentru părinți: copiii stau acasă, departe de ochii vigilenți ai informatorilor Barnevernetului: învățătorii și profesorii. Mai rămân vecinii, dar dacă stai izolat, undeva pe un  mal de fiord, n-ai nici probleme din astea.

Vă remintesc că Marius Bodnariu a fost atenționat de o profesoară că NICI ACASĂ N-AR TREBUI SĂ-ȘI EDUCE CREȘTINEȘTE COPII. LA CARE MARIUS A RĂSPUNS CĂ ”CEEA CE-I ÎNVĂȚ EU PE COPII ACASĂ E TREABA MEA”.

DE ACEEA AU TRIMIS BARNEVERNETUL LA EI ACASĂ. Citiți până la capăt să înțelegeți mecanismul, școala și Protecția Copilului sunt îmbinate în Norvegia, iar așa zisa Protecție a Copilului este un braț înarmat al Statului pentru a descuraja tendințele de a fi altfel, căci: ”….când societatea este sub presiune, de exemplu, prin creșterea imigrației, scolii îi este acordat un rol de integrare crescut. Nesocotirea școlii, chiar și de către o mică minoritate ca acea a adepților Școlii de casă poate fi percepută tot mai mult ca o amenințare. Acest lucru poate asigura o rezistență împotrivă și o stigmatizare a adepților Școlii de casă astfel încât controlul autorităților asupra Școlilor de casă să poată fi extins..”

Cum?

”….autoritățile definesc mult mai ușor ca înainte Școala de casă ca o problemă socială și trebuie să intervină, cel mai adesea cu Barnevernet.”

Aha, deci Barnevernetul nu este PENTRU copii, ci CONTRA educației creștine, păi spuneți așa!

Citatele sunt dintr-un studiu (21 ianuarie 2016) de pe un blog al unui pedagog norvegian, Christian Beck: Cercetări despre ”subteranele” educației.

De la titlu se simte agresivitatea abordării.

Dar să cităm:

”Un sondaj despre Școala de casă (2015/2016) a fost aproape fără succes pentru că atât de puțini au răspuns la chestionare.”

”Școala de casă nu este un grup de defavorizați care așteaptă ajutoare de stat. Dimpotrivă, ei înșiși au ales Școala de casă și vor ca statul să stea față de ei la un braț distanță.”

”În Norvegia astăzi sunt între 50 și 400 de elevi în Școala de casă”. (În USA 2-3 milioane.)

”Și cercetătorii sunt polarizați;…pro…cel mai adesea creștini și contra, cei care văd Școala de casă ca o problemă socială.”

”În 2002 au răspuns la chestionare 91%…în 2015 doar 9%.”

”În 2002 s-au trimis 140 de formulare și au venit înapoi 128.”

”În 2015 la majoritatea formularelor (on-line) nu s-a răspuns” deși adepții școlii de casă sunt foarte activi pe net.”

De ce?

…de frica de Barnevernet!

”Non-respondenți au mai multe șanse de a intra în conflict cu municipalitatea și sunt mai implicați în cazuri Barnevernet.”

”Relația dintre adepții școlii de casă(HE) și Barnevernet(BV).”

Traduceți voi că-i lung:

”(3) The relationship between HE (Home-Education) and BV (Barnevernet) have gone in phases. In 1994-95 there was high drama surrounding the HE in Norway and many -HE was reviewed by BV of neglect, it was accepted that HE was a legal and not neglect. The relationship between HE and BV calmed down. With new Education Act (1998) and Mosvik case dismissed (2000) it was until about 2004 does not BV matters regarding HE (Straume 2004 2007). From about 2005 dolls BV stuff up again. Now HE is an element in wider issues of child neglect. The cases are increasing in number. Often we are talking about students who have social problems in schools, particularly bullying.”

Acuma, pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu Bodnariu, vă rog să pătrundeți în cinismul capitolului care urmează. Îl las în engleză. O să vă rog să traduceți cine are mai mult timp ca mine.

”HE-ors under pressure – a culture anthropological analysis
In the work „Purity and Danger” (2004) presents cultural anthropologist Mary Douglas theorized social order and boundaries in different types of societies. The theory can be applied to HE and research on HE. Her main point is simple. Any society, whether big or small, depends on the order in terms of social rules about how things should be done and understood. Rules should protect what is seen as right and holy, and must be kept clean. It threatens, is declared wrong, heretical and must be kept away. This can apply to religious and cultural values, social institutions and everyday social rules.

When society is under pressure, eg by increased immigration, school is given greater integrative tasks. Violation of school, even by a small minority as HE-ors may increasingly be perceived as threatening. This can provide additional resistance against and stigmatization of HE-ors and authority control of HE can be more extensive.

Conversely, with greater pressure against themselves, being HE-ors more concerned about  the HE environments inner strength and purity. One gets HE-subcultures, with communities also in other living conditions, locally and globally, such as religious, unschoolers et al. These are self-contained environments and contact with the outside world becomes less important. HE-ors might idyll identify and idealize HE. Unrealistic enemy images could occur. The possibilities for conflict and misunderstanding may increase.

The authorities have become more familiar with HE, but they want everything to be just either school or only HE (Directorate of Education 2013). HE students are not entitled to special education. Shared solution with some school and some HE is rarely accepted. HE-ors are also skeptical to shared solutions. „HE has nothing to do with school” as an HE-or said. HE should be kept clean.

The HE situation in Norway today is complex. Authorities may be open and accepting of HE for children from the educated middle class. These are recognizable and little threatening. More HE-ors can tell about growing positive communication and trust between school and HE-ors.

Meanwhile, the threshold for suspicion to other HE-ors with larger socio-cultural distance to themselves become lower. Authorities defines more easy than before HE as a social problem it must intervene in, often with child welfare(Barnevernet). Barnevernet and school agencies in several municipalities are merged, which increases HE-ors suspected untimely collusion between authority agencies in HE-cases. „The other” stand united against „us”  the HE-ors.

Today the Norwegian HE environment seems to be two-piece. A core of 30-40, many new, active, at the closed fb page, keen on unschooling. The rest, presumably most, may have less contact with other HE-ors, or their contact is less visible to others.”

Deci: „autoritățile definesc mult mai ușor ca înainte Școala de casă ca o problemă socială și trebuie să intervină, cel mai adesea cu Barnevernet.”
Nu știu dacă ați fost atenți să înțelegeți ingineria socială a creerii dirijate a subculturilor în conflict în cadrul adepților Școlii de casă,  apoi a utilizării presiunii sociale pentru a crește autoidentificarea de grup și a se folosi de mentalitatea: ”ceilalți” și ”noi” pentru a discredita o minoritate care aparent, ei o spun, beneficiază de toate drepturile omului și de apărarea legii Norvegiei. Pe hârtie.

Iar pentru că tot ei arată negru pe alb că mare parte din adepții Școlii de casă sunt creștini rămâne o singură….
Concluzie: Barnevernet este brațul nevăzut al Norvegiei pentru a preîntâmpina insulele de educație creștină (chiar dacă familia Bodnariu nu practica școala de casă 100%, ci parțial) și norvegienii înșiși recunosc că de fapt se urmărește uniformizarea socială.

Cazul Bodnariu este un caz de prigoană religioasă.

Acest articol de pe blogul norvegian (vă recomand să-l salvați) poate fi folosit ușor în orice proces ce are în vedere drepturile omului, este o recunoaștere a vinovăției.

(Înainte să dau ”publică” la această postare am mai citit câteva articole de pe blogul domnului Beck. Ideile egalitariste ale domnului Beck se apropie de pretențiile de superioritate sociale emise de naziști, cum că binele nu poate fi decât prin uniformizare, că orice deviere de la ”arianismul” de masă impus nu poate fi decât rea și că trebuie luptat împotriva celor diferiți. Că bagă într-o oală pe creștinii conservatori cu musulmanii jihadiști, nu e primul.”)

Doamne, ai milă de norvegieni!