Barnevernet lăsat de capul lui face rușine Norvegiei

”Nuiaua și certarea dau înțelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face rușine mamei saleProverbe 29:15

Barnevernet e copilul Norvegiei. Singura metodă pentru a disciplina copilul este rușinarea mamei. Și acum Norvegia îndură din plin lipsa de disciplinare a sălbăticiei filosofiei ce le călărește instituțiile.

Norvegia a trecut la contraatac mediatic, se bate tam-tam pe pedeapsa fizică, că acesta ar fi motivul confiscării copiilor.

Fals, fals, fals.

Barnevernet e unealtă de prigoană a creștinilor, a educației creștine. Am arătat aici cum, ei recunosc, pedagogii lor. Cum că statul trebuie să bage frica în marginali, ca să nu se extindă și astfel rolul integrator al școlii să fie atins.
Adică roboții fac roboți. Zombii produc zombi. N-ai voie să fii diferit, n-ai voie să fii creștin, n-ai voie să gândești.

Citez: ”….autoritățile definesc mult mai ușor ca înainte Școala de casă ca o problemă socială și trebuie să intervină, cel mai adesea cu Barnevernet.
Nu știu dacă ați fost atenți să înțelegeți ingineria socială a creerii dirijate a subculturilor în conflict în cadrul adepților Școlii de casă,  apoi a utilizării presiunii sociale pentru a crește autoidentificarea de grup și a se folosi de mentalitatea: ”ceilalți” și ”noi” pentru a discredita o minoritate care aparent, ei o spun, beneficiază de toate drepturile omului și de apărarea legii Norvegiei. Pe hârtie.

Iar pentru că tot ei arată negru pe alb că mare parte din adepții Școlii de casă sunt creștini rămâne o singură….
Concluzie: Barnevernet este brațul nevăzut al Norvegiei pentru a preîntâmpina insulele de educație creștină (chiar dacă familia Bodnariu nu practica școala de casă 100%, ci parțial, ca orice creștini conștienți) și norvegienii înșiși recunosc că de fapt se urmărește uniformizarea socială.

Cazul Bodnariu este un caz de prigoană religioasă.

Tu cel care ai citit până la capăt, gândește-te că poți face foarte mult prin antrenarea minților spre durerea acelor familii. Decât să pierzi timpul pe net, mai bine scrie o postare, un comentariu, umple netul, FB-ul, WP-ul cu această tragedie, rușinează pe mama (Norvegia) ca să-și disciplineze copilul (Barnevernetul). E copilul ei, să simtă rușinea, o merită din plin.

E un război al slavei. Cazul Bodnariu este un război al slavei, al gloriei. Slava lui Dumnezeu contra slavei filozofiei lumii. ”După slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit!

Avem de ”jefuit” o slavă mincinoasă: o beizadea crescută în puf (Barnevernet) face piruete sociale în piața plină de oameni, comite acte de  terorism social și mama (Norvegia) îi zâmbește.

Beizadeaua este Barnevernetul, mama e Norvegia. Nu vă lăsați mințiți de contraatacul media, e demagogie pură, ca la comuniști.

Rugați-vă pentru norvegieni, dar rușinați mândria Norvegiei care i-a dus la astfel de crime.

Între Norvegia și statul Islamic e diferență mică, fiecare dorește uniformizare socială.
E o altă Sharia în Norvegia, dar decapitările zilnice al familiilor, înlocuirea capului (tatălui) cu cap-surogat sunt tot decapitări.

 

 

Anunțuri

One Response to Barnevernet lăsat de capul lui face rușine Norvegiei

  1. vesteabună spune:

    Tocmai de aceea, mii de romani au ales in ultimii ani sa se mute acolo. Si totusi, unii dintre ei traiec acum un cosmar pentru ca nu s-au supus regulilor sau pur si simplu nu le-au inteles.
    Cand au calcat in Norvegia au crezut ca au ajuns in Rai. Au descoperit insa ca este un loc cu reguli stricte, in care orice greseala se pedepseste si in care nu ai cale de intors din fata legislatiei. Mai ales atunci cand vine vorba de copii. Asa se face ca Norvegia pentru multi conationali de-ai nostri a ajuns un cosmar din care nu mai stiu cum sa iasa.
    Drammen. Un orasel aflat la in cateva zeci de kilometri de Oslo. Aici, acum 6 ani, un roman a fugit de criza care-i pusese afacerile pe butuci in Romania. Ne-a cerut sa-i protejam identitatea, dar vrea ca povestea si cosmarul prin trece in Norvegia sa fie aflate.
    „Fosta mea prietena a ramas insarcinata…si la care eu am zis nu e momentul, nu putem sa facem acum un copil. Nu avem serviciu stabil, casa.”
    Se intampla in 2010. Norvegia se dovedea ca nu este chiar paradisul pe care-l visa in Romania. Inca nu-si gasise de munca. Prietena a nascut o fetita. A apelat la Barnevernet-Protectia copilului din Norvegia pentru consiliere.
    „Ei au fost foarte mirati sa ii contactez, ca de fapt ei te gasesc pe tine. Ei sunt la vanatoare, stii ca si cand mielul se infige in haita de lupi. Singurul ajutor care a fost … a fost sa mi-l ia. Au zis ca singurul lucru cu care putem sa te ajutam e sa iti luam copilul si sa il dam la o familie.”
    „- Cat a durat?
    – Ore.
    – De cand i-ai contactat?
    – Ore. I-am contactat. Au zis ca asa ma ajuta. Au contactat o alta familie si eu am a trebuit sa accept ajutorul asta. Ca era singurul ajutor pe care il primeam. Si a trebuit sa accept pentru o perioada de timp. Le-am si zis. Daca asta e singura posibilitate…ok.”
    Cand credea ca lucrurile intra pe un fagas normal, Protectia Copilul a venit cu o propunere: mama si copil si intrate impreuna intr-un centru de plasament. Au acceptat.
    „Noi nu stiam ce e locul ala. Era un fel de centru la care mamele cu copil se duc in locul respectiv si au supraveghetori si psihologi, cum ai grija de copil, cum il hranesti, cum esti tu ca mama. Noi intrasem pe rol cu Barnevrnet. Si ne supravegheau sa ne ia copilul. Imi zicea „ma streseaza astia, vin peste mine, deschid usa”. O supraveghetoare foarte artagoasa statea foarte insistent in spatele ei si mama i-a zis ca daca nu pleaca ii trage una. Atata a fost, au facut fel de fel de acte. Ca copilul are un stres, ca mama nu se poate sa schimbe. Ei au considerat ca mama nu are posibilitatea sa aiba grija de copil. Au sunat politia si au venit si l-au luat. Si de atunci ne-au dat 4 vizite pe an. Copilul avea 5 luni, era mic”.
    Pentru Protectia Copilului, aceste cazuri urmeaza o procedura standard. Parintii sunt monitorizati o vreme de psihologi, dupa care institutia ia o decizie. Daca minorul este luat si parintii se lupta pentru intoarcerea lui in familie monitorizarea lor continua.
    „Copilul este luat daca in familie se dovedeste o neglijenta majora. Pentru intoarcerea copilului in familie parintii trebuie sa isi schimbe comportamentul si obiceiurile. Iar acest lucru este foarte dificil”, spune Anders Henriksen, director departament Barnevernet.
    Parintii isi pot cere in justitie copilul. Au dreptul sa faca o solicitare pe an. Romanul nostru este la a 4-a incercare. Pana acum fara succes.
    „S-a cerut repatrierea copilului in Romania. E si normal. Copilul e roman, e tinut prizonier in tara asta aici. Noi suntem romani. Ce treaba au ei sa se bage intr-o problema…ok, suntem pe teritoriul tarii tale dar trimite catre tara lui…”
    Cand vine vorba de protectia copiilor norvegienii nu se joaca. Legea stabileste ca protectia copiilor se aplica tuturor copiilor care se afla pe teritoriul Norvegiei indiferent de nationalitate. In fiecare an in atentia institutiilor care ii apara pe copii intra peste 53.000 de copii.
    In 2014, din 53.000 de copii intrati in atentia Barneverne, 1600 au fost scosi familie si dati in plasament permanent. Din acestia 39 de copii au fost adoptati. Romanul din Drammen are dreptul sa isi vada copilul de 4 ori pe an. Cate 2 ore.
    „- Copilul stie cine sunteti?
    – Da. Ne recunoaste. Vorbim norvegiana. Mama vorbeste mai putin. Stie ca suntem mama si tata. Si ne intelegem foarte bine chiar daca ne vedem de doar 4 ori pe an, dar vizitele sunt foarte faine. Copilul simte ca noi suntem parintii.
    – Si de 4 ori pe an cat?
    – 2 ore.
    – 8 ore pe an?
    – Da. Da, asta e timpul dat de ei ca sa se produca o distantare intre mine si ea. Ca sa ea sa nu ma mai recunoasca deloc. Asta isi doresc.”
    Se teme insa ca intr-o buna zi copilul va fi adoptat. Spune ca nu se imbata cu apa rece si nu mai spera sa castige. Dar lupta in continuare. Mama copilului s-a intors in tara dar este si ea parte in procesul cu autoritatile norvegiene.
    „E o tara buna, oamenii sunt ok. Dar fiecare are tot ce ii trebuie si nu comunica, si e asa ca o planta. Mie imi lipseste, trebuie sa comunic, sa fac ceva. La inceput am crezut ca e paradis. Dar nu, e iad. E o tara depresiva, si pur si simplu e ok financiar dar nu ai viata aici, nu se traieste. Ma gandesc foarte bine sa merg acasa, dar nu pot din cauza copilului. Castig 5 mii de euro pe acte, cam 3 mii in buzunar”.
    Castiga bani dar nu are liniste. E captiv intr-o tara si intr-o cultura pe care si dupa atatia de trait acolo nu le intelege. Se teme ca intr-o buna zi copilul sau ar putea fi dat spre adoptie si ca s-ar putea sa i se interzica sa-l mai vada. In acest moment in Norvegia sunt 15.000 de romani. 8 familii au probleme cu Protectia Copilului si in total 18 copii cu cetatenie romana sunt luati de autoritati.

    sursa: http://stirileprotv.ro/campanii/copiii-norvegiei/m-am-infipt-ca-un-miel-in-haita-de-lupi-povestea-romanilor-care-au-apelat-la-barnevernet-si-acum-isi-vad-copilul-8-ore-an.html

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s