Icoana Norvegiei

Acum 4 ani am fost la Memorial la Sighet. Am dat o zi vizitei.
La ieșire am cumpărat o carte.
Mi-a rămas o expresie din carte:”Icoana României s-a spart în mintea mea!” spunea pușcăriașul, intrat la zdup pentru avânt patriotic (verde) și bătut tot din avânt patriotic (roșu) timp de 15 ani cu regularitate de patrioți bine plătiți de patrie pentru slujba lor.
Păi cum să nu se spargă? După 15 ani de luat bătaie de la românii tăi, oricât de patriot ai fi te prinde greața, o scârbă din ficat de tot patriotismul și de toate patriile.
Vă mirați că au plecat 3 milioane de oameni din România în ultimii 20 de ani?
Eu da, m-am mirat, acum după câte am citit apoi din istoria comunismului și după ce am povestit cu multe victime, nu mă mai mir deloc. Rușii au dotat guvernul de la noi (și celelalte guverne estice) cu tehnici de a-și controla prin plase de informatori toată societatea, tehnici care dacă nu sunt scoase din priză (și nu sunt) vor asigura plecarea în următorii 20 de ani a încă 3 milioane.
Pentru că, spionii sunt de obicei mai puțin perspicace decât victimele lor. Victimele se prind repede, dar n-au cui spune, n-au cum spune. Și-și iau câmpii.
Urmăriții sunt mai inteligenți decât pândacii și în general mai cinstiți. Cel puțin în sfera religiei, care o cunosc destul de bine, lichelele i-au urmărit pe virtuoși.
Un om inteligent nu se vinde ca agent, un naiv, un lesne-crezător, da.
Supervaizărul care contrează plasa, da, e inteligent, pe bani mult mai mulți, el știe cu ce ”marfă” lucrează, iar un om prins în plasa asta de ”încadrare informativă”, un om care se prinde de felul cum se croiesc astfel de plase este inundat involuntar de oroare.
Nu e cazul meu, m-am prins, am scris, am descris, m-am descotorosit de câți am putut, de alții m-a descotorosit Tatăl (și atunci mi-a părut rău, că-mi plăcea cum mă lingeau) și cel mai important mi-am păstrat mintea rece. Nici oroare nu am.
Patriotism?
-după ce m-am descotorosit de darwinism, mi-am lepădat și patriotismul, demult, înainte să aflu că am dosar la CNSAS. Așa ca să-i pot iubi pe toți oamenii, pe ruși, pe maghiari, pe nemți, pe țigani, pe români. Să nu port în mine urmă de partizanat de ăsta naționalist. Dintre cei care mai vândut, majoritatea au fost români, majoritatea pocăiți, dar am avut și maghiari, și ortodocși, și țigani. Dumnezeu să-i binecuvinteze. Dacă pe români nu-i socotesc nici deasupra, nici dedesubtul altora, ce mai rămâne?

Rămâne icoana României mele: o țară de oameni care pleacă capul ba la prima, ba la a doua, ba la a treia Romă și se ”ucid” între ei cu frenezie chiar la decenii după plecarea celui ce i-a învățat ”marea taină” cum să-și taie craca de sub picioare unul la altul.
Voi ați iubi o astfel de icoană? Eu nu. Vreau ”s-o sparg”, dar nu înainte de a-i arăta hidoșenia, să nu creadă cineva că distrug opere de artă. Și ca să nu credeți că eu socotesc  alte icoane sunt mai frumoase (trăiesc în România), azi scriu despre icoana Norvegiei.

Imediat scriu, mai adaug ceva înainte. Nu sunt un șoarece de bibliotecă, nici un om doar al internetului. Într-un jumătate de secol am fost, am călătorit fizic în vreo 30 de țări și peste tot am încercat să deosebesc icoana de realitate, tencuiala de zid, masca de chip.

Norvegia are o icoană frumoasă. O țară scandinavă, cu fiorduri, regat, bogăție, civilizație, lege și ordine. De la distanță așa se vede. Ei înșiși, norvegienii, icoana aceasta o cunosc, o iubesc, e patria lor.

Dar nescoasă la aer, icoana a prins mucegai și a făcut păianjeni. Plase.
Plase de informatori au împânzit ”icoana” încât fiecare fiord, fiecare școală, fiecare grădiniță raportează frenetic vini închipuite. Fonduri de investiții au pus bani la clocit, găști de psihologi scriu rapoarte pline de expresii ce amintesc de nazism: ”interesul superior al copilului” este cea mai sforăită lozincă.
Pentru cei prinși în astfel de plase icoana Norvegiei se sparge repede. Dar, din păcate doar ei se prind, am scris mai sus:  ”victimele se prind repede, dar n-au cui spune, n-au cum spune.” De aceea nu știu norvegienii, pentru că presa de la ei depinde de stat și tac la ordin, scrie la ordin. E o închisoare de sticlă acolo. Scriu însă din plin blogurile, saiturile, Facebook-ul. La asta probabil nu s-au gândit.
Mi-am pus alertă pe Google cu ”Barnevernet” și îmi vin articole în norvegiană. Google Translate să trăiască!
Din ce știri am primit din Norvegia în ultimele luni se conturează o singură clară concluzie: în Norvegia lucrează o plasă uriașă de informatori similară cu securitatea de la noi, dar mult mai groaznică. Cel puțin, securitatea te ducea, te bătea, te lăsa acasă după 2-5-10 ani și-ți găseai copiii, nevasta, familia, căldura casei și gândul la familie te ținea în viață. Ei, Norvegia cu sistemul ei comunist de Protecție a Copilului distruge în oameni tocmai această temelie a gândului: familia, pentru ce să mai trăiești?
De ce să te întorci acasă?

Azi mi-a venit pe Google Alert (Barnevernet) un articol: Ole Magnus, băiețelul meu 
Este cazul unei familii de norvegieni.

Citatul este o urare a mamei pentru copilul răpit de Barnevernet și chinuit de familia ”adoptivă”:

”Micuțul meu băiat fericit, te-am vrut așa și ți-am dat inima mea, de când ai fost un mic bob de speranță înăuntrul meu, care ai crescut mare sub inima mea și căruia i-am promis că va fi un băiat fericit!”

Dacă patria mă persecută pe ascuns, de ce să-i iubesc icoana?
Dacă patria îmi distruge familia, de ce să ”iubesc” patria?
Icoana familiei s-a spart, de ce să rămână icoana Norvegiei întreagă?

”Copilașilor, păziți-vă de idoli!” 1 Ioan 5:21

 

Anunțuri

One Response to Icoana Norvegiei

  1. vesteabună spune:

    Aici, la acest tablou al Norvegiei și al României la fel, trebuie să privim cu lupa detaliul numit informator, l-a descris Ion Cristoiu:

    ””Ce e Informatorul în general?
    Un tip care, fără a fi bănuit de cei din jur, trage cu urechea sau trage de limbă pentru ca, apoi, să meargă la instituţie şi să toarne contracost ceea ce a auzit.
    Un tip care stă la masa de alături şi ascultă ce vorbeşti cu tovarăşul de dejun, pentru a spune mai departe, nu e informator.
    Nu e informator nici ofiţerul sub acoperire.
    Informator e prietenul, neamul sau cunoscutul care, fără ca ceilalţi s-o ştie, acceptă misiunea murdară de a turna la instituţii ceea ce aude. El diferă chiar şi de denunţător. Când asistă la întămplare sau când aude ceva, denunţătorul n-o face dinandins. Ulterior, când dă în gât, el o face dintr-o stare sufletească.

    Informatorul ştie de la început, de când ţi-a intrat în casă, că trebuie să te tragă de limbă pentru a afla ce şi cum.
    Mizeria informatorului nu constă în conţinutul turnătoriei, şi, cu atât mai puţin, în condiţia instituţiei care l-a angajat dacă e sau nu a Poporului.
    Mizeria Informatorului constă în dubla sa faţă: îţi zâmbeşte, te linguşeşte, se preface amic, pentru a-ţi face un rău. Nenorocirea Informatorului rezidă în ticăloşia ascunsă sub zâmbetele sale dulci, perfide.” (Ion Cristoiu)

    sursa: https://vesteabuna.wordpress.com/2013/12/10/avem-noi-romanii-doua-mari-pacate-sudalma-si-betia-iosif-trifa-1924/

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s