Cotețele și gâștele, despre indiferență, informare, durere și implicare

În marketing se folosește acronimul AIDCA.
Atenție
Interes
Dorință
Convingere
Acțiune
pentru a descrie etapele pe care le parcurge clientul de la recepția reclamei la achiziția mărfii.

Dumnezeu folosește scandalul crucii pentru a scoate oamenii din indiferență.

Când am fost în noiembrie la Auschwitz, în timp ce vizitam cuptoarele în care aproape sigur și consătenii noștri evrei și-au găsit sfârșitul, m-am gândit că restul Europei nu știa de ce se întâmplă acolo și poate n-a aflat decât prea târziu. La fel ca și cu Barnevernetul norvegian, un sistem total antiuman dar care acționează sub acoperirea ”legii” și în totală opacitate media. Mă gândeam la ce povestea tata, că cotețele în care ne creșteam porcii au fost construite de bunicul în 1944, pe vremea când la Auschwitz cuptoarele ardeau la maxim.

Eram mic și-l întrebam pe tata: cine-a făcut șura, când, cine-a făcut casa, când, cum, cine-a făcut cotețele. ”Cotețele le-a făcut tata, zicea tata (deci bunicul) în toamna lui 44, când ”s-o rupt frontu’”. Satul era sub stăpânire maghiară, cedat prin dictatul de la Viena și granița era la marginea satului, pe un pârâu.
Circula o poveste nostimă despre vremea aceea, pe care o știau toate satele din jur. Zice-se că pe vremea când Ardealul de nord era cedat, un cârd de gâște s-au dus la pârâu și au ”trecut granița” (pârâul) în România. Grănicerii români le-au prins pe toate, le-au jumulit de pene și puf, pe una au tăiat-o și au fiert-o, iar la celelalte le-au dat drumul. Pe o bucată de carton, un grănicer șugubăț a scris o poezie și a pus-o la gâtul unei gâște: ”Bună zua gazda nost’, noi în România-m fost, sora noastră fierbe-n oală, noi venim în pielea goală.”

Poezia s-a ținut minte, o știa toată lumea, și bunica și tata mi-au povestit cum când a venit armata română, bunicul era în permisie de la maghiari (n-a mai plecat, normal) și bunica cocea pâine. Și despre cotețe știam că s-au făcut în 44, trainice, din bârne de stejar, rezistă și acum. Lucrurile ăstea se povesteau, despre Auschwitz nimic. Dar au apărut cărțile mai apoi și oamenii au aflat.

La fel e și Barnevernetul, o persecuție ascunsă, o mașinărie de distrus familii, o mafie a secolului 21, o gașcă de bandiți care ”au descoperit” marea revelație cum se storc bani de la un guvern alcătuit și acela din oameni, dar care nu dau socoteală decât tot lor.

Drumul de la indiferență la implicare mai are două etape: informarea despre durere și sensibilizarea la durere.
Trebuie să ne luăm gândul de la cotețe și să uităm poezia cu gâștele, să ne amintim de cei care trec prin necazuri și să fim sensibilizați de durerea lor.

Acum e simplu, există internet, faptele trebuie doar arătate: ”prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc” 2 Corinteni 4:2

Nici o șmecherie și nici o manipulare nu i-a scos pe oameni în stradă, ci doar o indignare justificată. Chiar și cei care se gândeau la cotețele și la gâștele lor, când au auzit de scandal, prima dată au crezut că ”teoria conspirației”, apoi s-au informat și au tăcut cel puțin. Unii însă au devenit ei înșiși vocali.

Pentru astăzi o poveste: ”Au luat-o pe Amalia”  Dacă aveți timp parcurgeți cele peste 1000 de istorii de răpiri de copii din leagănele lor, din paturile lor, de la școli și grădinițe. Bunicii lui Amalia au fost devastați. Este și un filmuleț pe pagină, cu bunica Amaliei și Amalia gângurind din leagăn. E dureros. Da, Amalia a fost luată acum 3 ani și nu a mai fost dată înapoi. Părinții o văd de 6 ori pe an, supravegheați. Amalia este ”fericită” cu familia care o îngrijește și își privește proprii părinți ca pe niște străini, cam așa cum Îl privim și noi de multe ori pe Tatăl nostru din ceruri, ”fericiți” de preocupările cu care ne umple tot timpul șarpele cel vechi.
O pildă folositoare.

 

Anunțuri

2 Responses to Cotețele și gâștele, despre indiferență, informare, durere și implicare

  1. […] Sursa: https://vesteabuna.wordpress.com/2016/01/24/cotetele-si-gastele-despre-indiferenta-informare-durere-… […]

    Apreciază

  2. […] acest articol se aduce in discuție una dintre cele mai mari drame cauzate de Barnevernet: https://vesteabuna.wordpress.com/2016/01/24/cotetele-si-gastele-despre-indiferenta-informare-durere-… *** Povestea Amaliei e relatata aici in limba […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s