Mercenari cu tastatură

tastatură

(Postare lungă.)
În evul mediu și în antichitate mercenarii erau soldați angajați cu salariu.
Nu conta nici naționalitatea, nici religia. În funcție de cine pe cine angaja și cum se purtau războaiele, se ajungea de se băteau români cu români, maghiari cu maghiari, nemți cu nemți, catolici cu catolici, totul depindea de cine pe cine a angajat.
Mai mult, conta nu principiul, ci banul, nu idealul, ci suma.
Când nu mai aveau bani să-i plătească, regii sau principii făceau expediții speciale de jaf pentru a-și ”plăti” cu ce se fura armata de mercenari. A fost o practică uzuală în evul mediu.

Astăzi e la fel pe câmpurile de bătălie ale internetului.
Se țăcăne din tastatură ca din mitralieră, se ucid idei, opinii, imagini.
După terfelirea imaginii și învățăturii cu care te lauzi, nici nu-ți mai vine să-ți ridici capul, ești învins.
Mulți din luptători sunt sinceri, ca haiducii, ca oastea țării, își apără ideea, opinia, neplătiți de nimeni, doar dragostea îi mână.
Alții nu sunt așa, alții scriu plătiți de boieri de opinii, pentru a crea regate de păreri, împărății de obiceiuri. Și ei țăcăne din mitraliere de tastaturi și lasă în urmă morminte de păreri împușcate. Cimitire întregi, cum am scris aici.

Cum să-i recunoști pe cei sinceri de cei plătiți? Nimănui nu-i scrie în frunte și nici el nu scrie dacă luptă de drag sau pe plată. Și dacă spune, cine-l crede?
Când te uiți că cineva manifestă entuziasm față de o cauză îl întrebi prima dată din ce trăiește. Dacă are o meserie ca Domnul Isus, ca apostolul Pavel și ceea ce spune nu-i aduce decât necazuri, poți să-l crezi că o face din inimă. Dacă însă este plătit de cineva, fii prudent! S-ar putea să înghiți gogoși. S-ar putea ca cineva să-ți scrie planul minții pentru a te înrobi, sau pentru a te păcăli, sau ca să-i iasă lui câștigul. S-ar putea să ți se pună cătușe de litere în propriul tău cap și să ți le închizi singur crezând că te aperi.

La cazul Bodnariu au apărut reacții scrise evident de mercenari cu tastatură. Barnevernet are prieteni în România, a ținut cursuri la Sinaia, s-au legat prietenii. S-au făcut excursii, acum se plătesc polițe cu articole de stins focul durerii lui Bodnariu. Gunoiul trebuie astupat bine, bine sub covor. Dar, problema nu e gunoiul așa de mult cât roaba care-l duce.
Este o discriminare a familiei extinse, sunt persecutați și bunicii nevinovați, unchii, mătușile.
Dacă părinții sunt brute, arestați părinții, băgați-i la zdup, pe 5, pe 15 ani, până la majoratul ”victimelor” și dați copiii la bunici, la unchi, la mătuși, nu-i scoateți din familie, din neam, din limbă.
Statul nu e familie.
De ce să sufere familia extinsă, sunt bunicii și unchii  vinovați cu ceva?
Iar părinții de ce să sufere doar despărțirea? Este despărțirea o pedeapsă în Codul penal? Dacă e pedeapsă cu ce o măsori? Cu ce se măsoară trauma?
Dacă părinții sunt vinovați să intre la pușcărie, de ce sunt liberi?
Poate mâine ”se uită urât” la alt copil pe stradă și-l traumatizează psihic prin prezență?
Legați-i, la polul nord cu ei, că aveți Siberia voastră!….uf

Astăzi a fost manifestație antibarnevernet la Vilnius, Lituania. Prezență slabă deși sunt mulți părinți disperați lăsați fără copii de Barnevernet și acolo. Politicienii lituanieni sunt implicați săracii, dar diferența e că în spatele părinților îndurerați din Lituania (sau din Polonia, sau Cehia, sau Rusia) nu stă o comunitate sensibilizată la durere, ca la Bodnariu.

Tocmai aceasta urmăresc mercenarii cu tastatură din România, să desensibilizeze puternicul sprijin de care are parte familia Bodnariu pentru a micșora amploarea mitingurilor de sprijin. Ei speră că e un foc de paie, dar nu e așa.

Oamenii de la noi s-au prins. Persecuția ascunsă a statului a fost norma în comunism, iar metodele trădează prin similaritate.
Ce ascunzi? De ce ascunzi? De ce te ascunzi, dacă ești stat?
De ce apelezi la informatori, de ce trebuie ca profesorii, învățătorii și educatorii de grădiniță să fie spionii tăi? Vrei cetățeni buni? Îi formezi tu, nu părinții?
Atunci de ce-i discriminezi pe părinți, de ce trebuie să fie incriminați părinții din start? Nu este aceasta o discriminare pozitivă a copiilor, doar pentru că sunt mai slabi la un moment dat? Și copiii greșesc, trebuiesc disciplinați, așa cum le dai injecții. În Norvegia copiii stau zâmbind la injecții, nu-i imobilizezi forțat? Atunci de ce trebuie feriți doar de microbi și de neascultare nu?

Întrebări de bun-simț pe care mi le pun cum ar trebui să și le pună oricine judecă. Nu aștept răspuns de la nimeni. E doar o cugetare pentru tine, cel ce ai citit tot până aici.

Statul este rânduit de Dumnezeu să laude pe cel ce face binele și să pedepsească pe cel ce face răul. Așa scrie în Biblie și așa este, lumea este făcută de Dumnezeu și vrea nu vrea cineva, funcționează după legile Lui. Cine vrea să schimbe aceste legi va ajunge de râs. Când nu mai face acest lucru, statul se descalifică și Dumnezeu intervine. Noi suntem datori să arătăm și acest adevăr, printre multe alte adevăruri ale Scripturii.

Păstrați sensibilitatea și sensibilizarea pe caz, informați-vă și informați!
Dacă nu ar exista raportarea la Scriptură, și la mitingurile pro-Bodnariu din România ar fi fost tot cam atâția manifestanți ca la Vilnius, sau poate cam ca la Praga.

Barnevernet conține o filozofie de tip nazist a interesului ”superior”, aplicată cu religiozitate de un ”cler” bine plătit alcătuit din psihologi aflați deasupra oricărui control, care au înființat lagăre secrete pe tot teritoriul Norvegiei.

Despre răpiri de oameni am mai scris pe acest blog, citez:

1. de aici: ”…..M-am gândit la cât de vie trebuie să fii rămas în mintea celor răpiți imaginea locului, a părinților, a dragostei lăsate în urmă.
Ce rană continuă au suferit restul vieții lor, știind că undeva este ceva mult mai bun decât starea de rob. Și m-am gândit la cei ce s-au ”adaptat”, ce au început să se obișnuiască și să uite, au început ”să se simtă bine” cu răpitorii.

Și diavolul l-a răpit pe Adam la cădere, apoi urmașii lui Adam au uitat de starea dinainte și s-au obișnuit cu răpitorii. Câtă durere pe tatăl ”trădat” mai ales văzând din cerurile lui cum imaginea(chipul) copiilor săi se transformă încet-încet în imaginea(copia) dușmanului Său, iar copiii se bucură de starea asta.

Citeam poezia Tatianei:
”De-atunci … se naște pururi Absalom
cu ceata lui de mii și mii de Core
de-Ahabi și Iude prinși mereu, ca-n hore….
Și-Adam
tot mai puțin aduce-a om.”

Întreaga omenire este răpită și ”învățată”(educată) de vrășmașul Tatălui natural. Noi, omenirea secolului XXI gândim adesea, spunem și facem obiceiurile răpitorului.”

2...și de aici
”În Biblie găsim un astfel de răpire, de furt de oameni: Calea lui Ieroboam. Toți împărații de după Ieroboam poartă vina ”căii lui Ieroboam”.

Important de observat e că răpirea se face CU ceva, există o unealtă, o capcană pentru răpit de fiecare dată. Și cel mai mult se temea apostolul pentru ”copiii” lui, născuți de el în chinuri, să nu fie răpiți de cineva, cu ceva. Teama lui era o durere reală, avertiza adesea ca un tată sau o mamă pe copiii lor.

Există o răpire prin lingușire, prin dulceața prefăcătoriei, o răpire cu zahăr. O găsim în Biblie, o găsim printre noi. Am citit recent ”Moștenirea Kremlinului” și acolo este citat Ceaușescu care spunea unor ofițeri de-ai lui prea zeloși în folosirea spionajului: ”Oricât zahăr ai pune pe un …„gunoi”, nu-l poți vinde ca prăjitură.!” adică există o limită a prefăcătoriei care o poți folosi sau a ceea ce poți obține cu ea (Ceaușescu a folosit un cuvânt mai românesc în loc de gunoi). Dacă dai deoparte zahărul, pute. De aceea, așa cum nici o gospodină nu se supără că cineva dă jos zahărul pudră de pe prăjitură, nimeni n-ar trebui să se supere dacă i se refuză lingușitoria, gustul e dedesubt. Zahărul e unul din cele mai nocive ”alimente”, spun medicii.

Mă uit câteodată pe net la programele unor biserici, conduse artistic de pastori, numai…zahăr. Unul din ei m-a vândut și pe mine (a vândut pe mai mulți, colegi de-ai lui de serviciu, majoritatea necredincioși) exact în perioada când a fost promovat în ”funcția” de pastor. Acum este tot acolo, adunarea e ”catedrală”, iar amvonul are în spate un scaun înalt, înalt. ”Domnul să binecuvinteze pe fratele care va…” sună stereotip conducerea lui mieroasă, iar cei răpiți de ticăitul de ceasornic al acestor programe, se bucură de…zahăr.”

3. Un alt caz de răpiri despre care am scris este al lui Cynthia Ann Parker.
O fetiță albă din america, răpită de indieni la vârsta de 9 ani este găsită de familia ei după 25 de ani. A fost imposibil să fie reasimilată, era ”indiancă”, cu toate eforturile rudelor ei de a o recâștiga. citez: ”… m-am gândit cât de asemănătoare este această istorie cu istoria îndepărtării oamenilor de Dumnezeu. Amăgirea, limba și obiceiurile șarpelui ne-au cucerit și ne-au îmbibat personalitatea încât ajungem să-l vedem străin pe Dumnezeu, să nu-i pricepem limbajul și să ne fie nesuferită compania Familiei alor Lui. Ajungem să vrem la vechiul ”trib”.”
Încerc să înțeleg durerea lui Marius și Ruth și a celorlalți părinți de copii răpiți la gândul că cu vremea, copiii lor se înstrăinează, ajung să se bucure cu răpitorii, să râdă, să uite, să învețe felul de a fi al celor ce i-au răpit.

Cred că răpirea e mai sfâșietoare ca moartea. Moartea o lasă Dumnezeu și noi credem că prin moarte omul ajunge la odihnă și apoi la înviere. Răpirile le fac oamenii și cei răpiți ajung fără să conștientizeze în chinurile unui trai între mascați, între actori, între hoți zâmbitori.

Aceasta e starea întregii lumi, noi toți suntem copii furați de amăgirile șarpelui cel vechi, al Balaurului ce ne distrează ca să-l uităm pe Tata, să ne placa familia lui adoptivă.

 

Anunțuri

5 Responses to Mercenari cu tastatură

  1. Luci M spune:

    „Cred că răpirea e mai sfasietoare ca moartea”
    Vorbind cu mama mea, care a crescut 11 copii, despre durerea familiei Bodnariu, ea mi-a spus că dacă ar fi trecut prin asa ceva, ar fi preferat sa își știe copiii morți decât răpiți și crescuți în spiritul veacului. Și vorbea o mamă.

    Apreciază

  2. vesteabună spune:

    Salut-o din partea noastră!

    Apreciază

  3. Ligia Negrea spune:

    In Lituania suportul public este destul de scazut. Am observat comentarii rautacioase la articolele lor, de genul: „asa le trebuie daca n-au stiut sa-si creasca copiii”. Prezenta scazuta spune tot. Cum este in Cehia? Acolo cazul Evei a fost foarte mediatizat. Mass media si societatea e revoltata impotriva CPS-ului norvegian?

    Dvs in ce tara locuiti?
    Nu stiu daca stiati de acest site:

    http://delightintruth.com/

    Am observat ca cehii au publicat 3 articole in presa centrala despre cazul Bodnariu. Vor aparea azi linkurile pe Armonia USA si blogul Agnus Dei.

    Apreciază

  4. vesteabună spune:

    Încă o dovadă că banii nu produc discernământ: http://www.flux24.ro/dezvaluiri-exclusive-alina-mungiu-a-primit-bani-norvegieni-sa-ii-acuze-pe-romani-ca-fac-jocul-rusilor-in-scandalul-bodnariu-acuzatiile-explozive-ale-unui-fost-colaborator/
    Alături de Mălin Bot, CTP încă câțiva, iată un nou mercenar, doamna Pippidi care a primit bani norvegieni.
    Tastatura ei mitraliază prostii.
    Îi recomandăm doamnei să citească Biblia și cartea unui ”rus”, Vasile Ernu: Sectanții. V-a înțelege (deși greu) că unii oameni acționează fără a fi plătiți de nimeni.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s