Învățătura care duce la evlavie

După ce am scris despre ”Însemnătatea Cuvântului evlavie” și despre ”Taina evlaviei”, voi scrie azi despre cum se ajunge la evlavie.

”Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavieeste plin de mândrie şi nu ştie nimic…” 1 Timotei 6:3-4

După ce am scris despre înțelesul cuvântului evlavie și apoi despre Taina Evlaviei, a venit timpul de cea mai grea parte a acestui subiect: învățătura care duce la evlavie.

Să recapitulăm: evlavie înseamnă angajament, dedicare, implicare, deci  voi scrie azi despre învățătura care duce la dedicare, la implicare, la angajament. Cum și prin ce mijloace ajunge un om să fie angajat cu toată inima la o voie care nu îi este proprie, la interesul altuia? Voi descrie învățătura care îl duce pe un om în starea de angajat la un proiect străin intereselor lui proprii și deasemenea va fi nevoie să scriu despre învățăturile care-l îndepărtează pe om de evlavie (de angajament) și despre formele de evlavie (de angajament), dar aceste două subiecte probabil în alte două postări, cu voia lui Dumnezeu. Astăzi rămânem la ”învățătura care duce la angajament”.

Vedem această învățătură descrisă și practicată în epistolele lui Pavel, în viața lui. Timotei a urmat îndeaproape această învățătură de la Pavel și a devenit un ucenic ”evlavios” adică deplin angajat în Casa lui Dumnezeu, știind cum să se poarte ca furnica în mușuroi, fără căpetenie, fără supraveghetor și fără stăpân.

Învățătura care duce la evlavie produce în om schimbarea voinței, voia proprie devine subordonată, și altă voie devine dominantă. Să avem în vedere cele 3 evlavii (angajamente) principale despre care scrie Biblia:
-angajamentul (evlavia) față de Dumnezeu
-angajamentul (evlavia) față de familie
-angajamentu (evlavia) față de munca de unde câștigi bani (șefi sau clienți)
Ultimele sunt pilde pentru prima, dar necesare împreună. Angajamentul față de Dumnezeu e ca sămânța din fruct, nu poate exista decât în pulpa fructului: evlavia față de familie și față de muncă. Nimeni nu va putea pretinde că este evlavios față de Dumnezeu, dar dacă nu arată evlavie (angajament) față de familie și lucrul lui n-a ajuns la această Taină Mare: Evlavia. N-a învățat deajuns, acest drum vreau să-l arăt prin această postare, cum să ajungă cineva la evlavie, adică cum să devină angajat în toate cele 3 domenii (față de Dumnezeu, față de familie și față de oameni).

Am arătat în ”Taina evlaviei”, că secretul angajamentului Domnului Isus a fost Planul Tatălui de răscumpărare, plan pe care El L-a știut, a știut că ”de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu se duce” și a fost dedicat acestui plan (a fost evlavios), deci și pentru noi, cunoașterea Planului va fi secretul angajamentului (Taina Evlaviei). Iar pentru că Planul se poate învăța, chiar dacă este complicat, învățarea Planului lui Dumnezeu este de fapt ”Învățătura care duce la evlavie”.

Voia lui Dumnezeu derivă din planul lui Dumnezeu: ” ….a binevoit să ne descopere taina voiii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi..:” Efeseni 1:9  Taina evlaviei (a angajamentului) este ”taina Voii Sale”, Voie care nu se schimbă în timp, ci este supusă unui Plan: Planul Său, numit chiar așa: Planul lui Dumnezeu. La Efes, apostolul Pavel a avut nevoie de cel puțin doi ani, zi de zi (după 3 luni de învățătură în sinagogă) ca să învețe pe oameni Planul lui Dumnezeu. Eu cred că această învățare a Planului duce la evlavie, produce oameni angajați, implicați, activi, oameni care ”știu rândul” în Casa lui Dumnezeu fără să le spună nimeni, ca furnica.

Planul lui Dumnezeu are de-a face cu cel ce-l predică și cu cei ce-l ascultă. Cu toții pot fi vinovați sau nevinovați, sau numai unii, vezi Ezechiel 3 de la 18 la 21. Acesta este cel mai puternic imbold: vinovăția tăcerii și salvarea prin mărturisire. Dacă nu anunți, ești vinovat, muriți cu toții, dacă anunți și ești ascultat, scăpați cu toții, dacă nu ascultă, scapi numai tu. Ce-l face pe om să-și asume această responsabilitate? Cunoașterea detaliată și clară a Planului. Iar pentru că Planul se poate învăța, învățarea planului duce pe ascultători la evlavie.
” De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu…:” Fapte 20:26-27
A vestit cu lacrimi, de la om la om, fiecăruia:”aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi”. Dedicarea produce dedicare, lacrimile stârnesc lacrimi. Planul lui Dumnezeu are în el ”mânia viitoare”, o dezlănțuire a pedepsei lui Dumnezeu, mânie de care oamenii trebuie să fie informați și de care pot scăpa prin pocăință.

Dacă ești mamă sau tată și vrei să obții de exemplu un angajament al copiilor tăi pentru învățătură, prezintă-le în momentele de ascultare avantajele învățăturii, roadele ei și calea pentru dobândirea ei, fii tu deasemenea un exemplu de om care învață și aplică cu sârg ce a învățat și vei vedea crescând în copii angajamentul față de proces, față de plan. Voia lor se va schimba și vor fi transformați prin înnoirea minții, din niște oameni inerți la învățare în persoane puternic angajate în învățare.

Dacă ești angajator și vrei să ai angajați dedicați, prezintă-le cu claritate planul, asigură-te că l-au asimilat (dă teste clare, dese și obiective), repartizează planul pe calendar (împarte-l în timp) și împarte recompensele strict în funcție de rezultatele aduse conform planului. Dacă vei fi tu însuți insistent în administrarea acestui plan,  vei obține un interes major crescând. Dar trebui ca și tu să fii la fel de angajat ca ei, după cum spune poetul:
Tu care ceri poporului putere
de jertfă pentru minunatul Țel,
tu ce-ai jertfit? ce drept și ce plăcere,
să poți fi-un far și pildă pentru el?

O, nu uita că vorba ta-i scânteia,
dar fapta ta e focul uriaș!
– doar pilda ta-i va ridica pe-aceia
ce vrei să-i vezi mai fericiți urmași!

Doar pilda ta, de muncă și-nfrânare
și de credința-n scopul cel slăvit,
dă gândului vorbit și scris valoare
și rod măreț în cei ce l-au primit!” TD, sursa
        Dacă însă în timp ce ceri angajaților tăi dedicare, tu însuți te arăți indolent și nepăsător, vei transmite aceasta și celor ce te urmăresc de aproape și ei vor deveni ca tine, doar vor arăta o formă de angajament (evlavie), tot mai prost mascată. Învățarea prin exemplu personal a Planului presupune evlavia (angajamentul) față de Plan a celui ce învață. Ne-a lăsat Dumnezeu să ne ducem viața printre copii neascultători în familii și angajați ”neangajați” în firme ca să ne poată învăța Taina Voii sale în Adunare, unde vedem atâta mimare și formă de evlavie, atâta nepăsare și abandon a Planului, atâta mistificare și urmărire de câștig încât aproape că ne întrebăm ce se va alege de Plan!

Învățarea în Adunare a Planului lui Dumnezeu duce la cunoașterea Voii lui Dumnezeu, ”cea bună, plăcută și desăvârșită”. Un om va fi atât de ”evlavios”(angajat) față de Plan,  cât de mult cunoaște și și-a însușit din Plan. Fără Plan, entuziasmul cuiva nu se va numi ”evlavie”, ci râvnă fără pricepere.

Plan înseamnă în primul rând timp, împărțirea timpului, resurse, cauze și efecte.
Planul lui Dumnezeu e global, cuprinde creația, istoria lumii, promisiunile Vechiului Testament, istoriile purtătoare de învățăminte ale cortului, trista istorie a decăderii și a căii lui Ieroboam, înrobirea și cele două pedepse ale evreilor, taina împietririi evreilor, Taina lui Dumnezeu (Hristos), răscumpărarea(ispășirea păcatelor), taina lui Hristos (Adunarea), taina împietririi evreilor, taina revenirii lor în țară, răpirea, moștenirea, realtoirea evreilor și curgerea mai departe a veșniciei. (Neglijarea oricărui amănunt dintre aceste detalii va duce la zidire strâmbă a casei, la lucru rău.)

Cel puțin ce a fost și ce este trebuie să știm bine. Cu date și detalii.
Cine are un plan, așteaptă ceva.
Conduita ne este dată de plan, de ce așteptăm.
”De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace” (2Petru 3:14)”

Angajamentul vine din cunoașterea planului din așteptarea lucrurilor ce vor urma. Învățarea Planului lui Dumnezeu este învățătura care duce la evlavie.

Cum se administrează planurile? Prin sfat, printr-o adunare care să chibzuiască.

Planurile nu izbutesc când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici.” Prov 15:12
Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuință.-….cu cel ce nu-și poate ține gura să nu te amesteci.” Prov 20:18-19

Noi de aceea ne adunăm, ca să ne sfătuim împreună, să ne învățăm după Plan.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s