Cațavencu pentru Bodnariu

Mulțumim celor de la Academia Cațavencu pentru poziție:

”Dacă prin absurd ar învia Hitler și bunul lui amic, Stalin, și și-ar face un concediu prin unele țări europene, ar constata cu satisfacție că visul lor de făurire a omului nou s-a împlinit. Bunăoară, dacă acum 80 de ani, prin Germania nazistă și Rusia sovietică, aveai un copil sau mai mulți și, vorba lui Băsescu, zicea copilul ceva, veneau niște neni în uniformă de Gestapo/NKVD și vă ridicau pe toți: pe tine, ca părinte, te trimiteau la Dachau sau în Gulag, iar pe copil la orfelinat, să devină un cetățean de nădejde al patriei naziste/comuniste. Astăzi, riști să ți se întâmple la fel, dacă trăiești, de pildă, în Norvegia și asta îți ocupă tot timpul. Pentru că Hitler și Stalin sunt de mult oale și ulcele, dar mărețele lor idei de distrugere a familiei, celula de bază a societății de la Cro-Magnon încoace, au triumfat în frumosul stat scandinav.

În această minunată țară, totul ți se va părea extraordinar, dacă n-ai copii. Dacă ai copii, mare atenție când te-apleci să-i legi la șireturi, fiindcă te-ar putea vedea vreo vecină binevoitoare și imediat ar sesiza autoritățile, susținând că ai încercat să-i agresezi sexual pe micuți. Iar autoritățile nu o lălăie, ca la noi, ci-ți confiscă copiii cât ai zice tu ”Da’ ce-am făcut, șefu’?”, fără să mai întrebe pe cineva dacă acuzațiile sunt sau nu reale. Că Marius Bodnariu, cetățean român stabilit în Norvegia, și-a mai urecheat copiii e clar, el însuși a recunoscut. Dar cine nu și-a urecheat niciodată copiii? Să iasă în față și să dea cu cataroaie sfântul ăla care nu și-a atins copiii măcar cu o palmă la fund. Există? Mă îndoiesc. Și mă îndoiesc că sfinți din ăștia există chiar și în Norvegia, patria corectitudinii politice. Nici măcar acolo nu există părinți care să nu-și altoiască prichindeii, ci doar, cel mult, părinți care n-au fost încă dați în gât că ar face-o.

Soții Bodnariu n-au avut acest noroc. Directoarea școlii unde învățau două dintre fetele lor a reclamat că acestea ar fi fost bătute, deși ancheta nu a reușit să identifice nicio zgârietură, nicio vânătaie pe trupurile lor. Dar cuvântul unei directoare, cu care părinții or fi avut proasta inspirație să se ia în bețe, a fost suficient. Fandacsia a fost gata. Credeam că asemenea cazuri s-ar fi putut întâmpla doar pe vremea lui Savonarola, sau la procesul din Salem, ori în America anilor ‘80, când zeci de părinți nevinovați au fost aruncați în pușcării doar în urma unor simple acuzații că și-ar fi molestat copiii. Dar nu, ele se întâmplă azi în Norvegia, țară progresistă și democratică. La familia Bodnariu au venit deci niște domni, nu de la Gestapo/NKVD, ci de la serviciul de protecție a copilului din Norvegia, Barnevernet, care, fără să stea pe gânduri și fără să facă vreo anchetă detaliată, i-au confiscat toți cei cinci copii, inclusiv mezinul, de patru luni, alăptat încă de mama lui. Ceea ce e și mai interesant e faptul că instituția asta de furat copii e total legală și autonomă, nu răspunde nici măcar în fața Marii Adunări Naționale din Norvegia, cum ar veni, și nici nu are o lege care să-i reglementeze activitatea. Un stat în stat acuzat deja de mii de abuzuri, dar cu care, dacă ai ghinionul să intri în contact, riști să nu-ți mai vezi copiii câte zilișoare oi mai avea.

Carevasăzică, autoritățile norvegiene consideră că o palmă la poponeață e o traumă mai groaznică decât despărțirea unor copii de părinți și încredințarea lor unor necunoscuți. Nu m-ar mira deloc dacă aș afla că micuții au fost dați în grija unor virtuoase familii de homosexuali, lesbieni sau voyeuriști, singurii oameni din zilele noastre care merită să educe copii într-o țară așa de minunată ca Norvegia. După cum iarăși nu m-ar mira să aud că sugarul a fost încredințat unei mame singure, care mai are încă șapte copii creați in vitro cu tot atâția bărbați,….”

Continuarea aici.

Și un comentariu al lui Andrei Andrey de pe pagina cu articolul scrie despre un experiment social bizar la scara mare.

”Eu locuiesc in Norvegia de 5 ani.Fetita unei prietene romance (stabilita de 17 ani in Norvegia),a terminat gimnaziul aici.In clasa ei a avut si cativa colegi musulmani.Imi povestea femeia asta,ca in timpul Ramadanului le plangeai de mila copiilor astora.Nu aveau voie sa manance si sa bea apa toata ziua,in conditiile in care participau si la cursuri de 6-8 ore zilnic.Niciunul nu a fost luat de Barnevernert.Se pare ca supliciul la care erau supusi copii astia pe motive religioase,nu valoreaza nimic pe langa rahatul care ar fi fost starnit prin rapirea fie si a unui singur copil dintr-o familie musulmana.Si se mai pare ca familiile norvegiene surogat au o apetenta pentru infierea copiilor europeni(polonezi,lituanieni,romani,etc.),de preferat blonzi si cu ochi albastri. Norvegia e o tara foarte frumoasa, si la primul contact,chiar primitoare.Societatea norvegiana e mult diferita insa de tot restul Europei.De multe ori ma intreb daca nu asist la un experiment social bizar la scara mare.Norocul meu ca sunt roman,deci greu de prostit cu bazaconiile altora.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s