Declarându-se întotdeauna doar creștin. (…sau a umbla călăuzit de ”o sfântă hartă!”)

Așa scrie un ziarist și așa a fost: ”Chiar dacă, de-a lungul vieții sale, Cristian Moisescu nu s-a lăsat înregimentat în niciun cult, în nicio biserică – declarându-se întotdeuna „doar” creștin – …”

Ne-am întors de la înmormântarea lui Cristi Moisescu.
Fiul unui fost moisist, Onisim Mladin i-a găzduit înmormântarea în biserica lui.
Cristi a dat ”dezlegare cioclilor să-i ducă trupul la cimitir și să îngroape totul”.
Una din poeziile pe care a lăsat prin testament să fie recitate la înmormântare mi-a amintit de a doua noastră întâlnire în Arad, acum câțiva ani.
Ne-am întâlnit la MacDonalds. Ne-a dăruit un ghiveci cu iarbă-neagră (Calluna Vulgaris)
calluna
și ne-a spus o poveste. Cum că le dusese și la studenți la curs câteva ghivece. Că în engleză se numește Heather și că Emily Dickinson a scris o poezie, ne-a recitat-o și parcă ne-a dat-o scrisă:

”I never saw a moor;
I never saw the sea,
Yet know I how the heather looks
And what a billow be.

I never spoke with God,
Nor visited in heaven.
Yet certain am I of the spot
As if the checks were given.”

cu traducerea făcută de el:

”Nicicând o mlaștină nu am văzut vreodată
și marea mi-e total necunoscută.
Cu toate-acestea știu prea bine
cum floarea mlaștinii arată
și înspumatul val cum țărmul trebuie să-l bată.

Nicicând cu Domnul n-am vorbit vreodată
și nici în rai eu nu L-am vizitat,
cu toate-acestea credința-mi spune: iată
de parc-o sfântă hartă îmi fusese dată.”

Am auzit poezia recitată la înmormântare și ne-am reamintit.
Cealaltă poezie de Carl Sandburg spune așa:
Dau dezlegare cioclilor,  să-mi ducă trupul la cimitir și să îngroape totul: capul , picioarele, mâinile, totul! știu că rămâne ceva ce nu vor putea să îngroape.

Tot atunci ne-a spus: ”am lăsat în orașul ăsta două universități.”

După programul din sala biserici ne-am aliniat cu mașina în cortegiul funerar și însoțiți de poliție în fața și spatele cortegiul am străbătut orașul. Am trecut prin fața unei clădiri a Universității Vasile Goldiș (de fapt campusul de pe str pădurii). La fiecare intersecție un număr mare de polițiști au închis circulația pentru trecerea cortegiului.

Mihail Iovin, fiul fratelui Mia din Statele Unite (alt moisist) a scris și a trimis să fie citit la înmormânatre(vezi aici, la minutul 1.15.30:”…o stare de confuzie pe care prea puțini o pot discerne și contracara. În Arad și în România, numele Moisescu e scris cu litere de aur împroșcate cu noroi și sânge, în catacombele nevăzute ale luptei între bine și rău, între întuneric și lumină, între ură și iubire. Arestați în 1958, grupul restrâns de 12 moisiști au primit condamnări care au însumat peste 200 de ani de temniță grea. Împreună, frații de credință au executat peste 60 de ani, până la amnistia generală din 1964….”

Să vi-l amintiți așa cum era:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s