Drepți între norvegieni (1): avocatul Erik Rolfsen….”mama (copilului răpit) nu are nici o șansă!”

Sute de milioane de coroane sunt cheltuite pe experți, avocați, comitete și procese de judecată”
” …avem procese – de multe ori de funcționare timp de trei zile – care implică: 3-4 avocați, doi angajați CWS(Barnevernet), un psiholog expert, un judecător care este un jurist, și 2-4 judecători laici, de multe ori cu profesii legate de copii, toate plătite de către stat. Hotărârea este frecvent atacată, după care o grămadă similară de oameni se adună din nou împreună pentru o nouă rundă, din nou plătite de stat. ”
”  Barnevernet(CWS) au proprii lor martori, în plus față de proprii angajați și un expert cu 5-7 ani de studii universitare în spatele lui și mulți ani de experiență. Mama nu are nici o șansă, și nimeni nu pune la îndoială faptul că expertul este angajat și plătit de către CWS(Barnevernet). Remunerația dintr-o astfel de muncă,  tinde să devină până la cea mai mare parte sau cel puțin o parte considerabilă a veniturilor expertului. ”

Când acest coșmar cu nimic deosebit de Auschwitz sau Siberia se va sfârși (acest lucru, dacă Dumnezeu va mai ține lumea, se va întâmpla cu siguranță) lumea se va mira cum de s-a putut petrece așa ceva în Europa totuși, pe vreme de pace și nimeni n-a zis nimic.

Ca și vânarea și uciderea evreilor în holocaust, și acțiunile Protecției Copilului din Norvegia lasă urme. Acest urme le știu cel mai bine cei de acolo, norvegienii. Iată că aceste acțiuni ies tot mai mult la lumină:

„Drept între popoare” (ebraică : חסיד אומות העולם Hasid Umot HaOlam) este un titlu acordat în viață sau post mortem, de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem, pe baza unei legi speciale a Knesset-ului (parlamentul israelian), martirilor și eroilor ne-evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, când purificarea etnică, jaful, crima și oportunismul deveniseră politică de stat, considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri – și-au riscat viața, familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui, ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți.)

La fel probabil se va institui un titlu de ”Drepți între norvegieni”, acelor persoane care cu un risc major dezvăluie cenzura, nedreptatea și abuzurile inumane ale unui guvern prea bogat.

Erik Rolfsen este avocat norvegian.

Articolul său ”Protecția Copilului și hainele noi ale împăratului” se află în engleză aici: http://www.mhskanland.net/page45/page280/page280.html

PROTECȚIA COPILULUI ȘI HAINELE NOI ALE ÎMPĂRATULUI

Originalul acestui articol a fost publicat în limba norvegiană ca „Barnevernet og keiserens Nye Klaer” în ziarul Tidens Krav în Kristiansund la 27 iulie 2015, și în limba franceză (aici și aici)
la 4 august 2015. Acesta este publicat aici, în limba engleză cu acordul autorului. Traducere (în engleză) de Marianne Haslev Skånland.

Barnevernet, termenul în norvegiană pentru serviciile de asistență socială ale copiilor(CWS) *, îndeplinesc o sarcină importantă și de multe ori o fac bine. Dar CWS(Barnevernet) face de asemenea greșeli. Aceste greșeli au adesea consecințe enorme pentru viețile celor afectați, părinți și copii deopotrivă. Prin urmare, este un motiv de îngrijorare faptul că sistemul care  este prevăzut să prevină astfel de greșeli și să păzească interesele părților private, este foarte scump și, în același timp, bolnav [.?…].Când Autoritățile iau copii unei familii in ingrijire,  anumite măsuri certe de protecție juridică trebuie să devină operative: părinții au dreptul la un avocat, plătit de către stat, și dreptul de a avea cazul cercetat în fața instanțelor. În cursul procesului este numit un psiholog expert care se familiarizează  cu cazul și scrie un raport. Ca rezultat, avem procese – de multe ori de funcționare timp de trei zile – care implică: 3-4 avocați, doi angajați CWS(Barnevernet), un psiholog expert, un judecător care este un jurist, și 2-4 judecători laici, de multe ori cu profesii legate de copii, toate plătite de către stat. Hotărârea este frecvent atacată, după care o grămadă similară de oameni se adună din nou împreună pentru o nouă rundă, din nou plătite de stat.

Dacă securitatea în temeiul legii pentru copii și părinți numai de aceste cheltuieli de bani este garantată! Că nu este modul în care sistemul funcționează astăzi. Există în special două obstacole în calea bunei funcționări a sistemului:
– Expresia „interesul superior al copilului” nu are conținut;
– Experții profesionali sunt angajați și plătiți de către una dintre părți: de CWS (Barnevernet).
Ceea ce mărturisim noi aici sunt noile haine ale împăratului: materiale frumoase si scumpe (a se citi: înfățișări și procese) văzute din afară ca cu adevărat ireprosabile. În realitate, acesta este cu aer cald și galerie.
Sună atât de bine, atât de corect a spune: „în interesul superior al copilului„. Problema este că, deși „ce este cel mai bine în interesul superior al copilului” are într-adevăr statutul de termen juridic și se găsește în textul legii (Legea privind protecția copilului § 4-1), conținutul său este nedefinit. Nu există criterii măsurabile, obiective. În plus, trebuie să ne întrebăm cine este competent să decidă ceea ce este cel mai bine pentru un copil într-o situație dată.

În multe cazuri de părinți cu probleme de dependenta grave, diagnostice psihiatrice grave sau comportament violent, nu este problematic să decidă că un luarea în îngrijire este în interesul superior al copilului. Dar același concept este de asemenea folosit în cazurile în care nu există astfel de probleme. Copiii sunt lipsiți de mamă biologică (de obicei mama), care nu este dependentă de droguri, nu este un pacient sau o persoană violentă, deoarece CWS(Barnevernet) susține că aceasta va fi cel mai bine pentru copil. În cazul în care mama se opune transferului de ingrijire, CWS(Barnevernet) angajează un expert, de obicei un psiholog, pentru a examina cazul și să vină cu un raport care recomandă anumite acțiuni. Expertul este selectat, angajat și plătit de către CWS(Barnevernet).  CWS(Barnevernet)  instruiește psihologul despre caz,  decide ce mandat de investigare să fie și-i trimite documentele lor de caz (de multe ori mai multe sute de pagini). Ca parte a muncii sale, el are 2-3 întâlniri cu mama și organizează una sau două observații cu mamă și copilul împreună. Apoi vine raportul, care, practic, susține întotdeauna opinia pe care CWS(Barnevernet) a avut-o de la început. Când cauza este audiat de către Comitetul Județean (o instanță de autoritate mandatată special pentru a da decizii în cazurile de protecție a copilului), raportul este decisiv pentru rezultat. Nu e de mirare, din moment ce cum ar putea un comitet, condus de un jurist, să fie capabil să se opună la un expert într-un domeniu la fel de nedeterminat ca „interesul superior al copilului”? Martorii mamei sunt de obicei prietenii ei, frații ei și părinții, poate o asistentă medicală de sănătate publică, care spune că este o mamă bună. Barnevernet(CWS) au proprii lor martori, în plus față de proprii angajați și un expert cu 5-7 ani de studii universitare în spatele lui și mulți ani de experiență. Mama nu are nici o șansă, și nimeni nu pune la îndoială faptul că expertul este angajat și plătit de către CWS(Barnevernet). Remunerația dintr-o astfel de muncă,  tinde să devină până la cea mai mare parte sau cel puțin o parte considerabilă a veniturilor expertului. Expertul știe că mama nu va comanda niciun raport în viitor – însă municipiul, Barnevernet(CWS) va comanda în jurul a 5-10 astfel de rapoarte pe an.

Tragicomic, în cazul în care cazul este apelat la instanța districtuală, aceeași procedură se repetă. Judecătorul districtual va da greutate decisivă la același raport și la mărturia aceluiași expert. Deci rezultatul este același. Sute de milioane de coroane sunt cheltuite pe experți, avocați, comitete și procese de judecată, în același timp în care o parte grozavă din resursele CWS(barnevernet) este cheltuită pe pregătirea și participarea la procedurile comitetelor și judiciare, fără ca toate acestea să contribuie la creșterea protecției părinților, protecție în temeiul unei norme de drept.

Ceva de genul o industrie s-a dezvoltat, numită „cazuri de protecție a copilului” Acesta este, probabil, motivul pentru care nimeni nu strigă: Împăratul este gol! – ”

Anunțuri

One Response to Drepți între norvegieni (1): avocatul Erik Rolfsen….”mama (copilului răpit) nu are nici o șansă!”

  1. vesteabună spune:

    Un comentariu la care am tot scris acuma aseara pe blogul cetateadepiatra:

    Dragul meu
    De 8 ani de când am blog am stat departe de politică (deși am opinii politice și merg la vot), am evitat să scriu pe blog despre afaceri (deși am o experiență de peste 20 de ani în afaceri), am căutat ca pe blogul meu creștin să scriu doar subiecte ”spirituale”, evitând pe cât posibil controversele.
    Însă în acest caz, al Barnevernetului norvegian m-am implicat cu toată puterea și o să mă explic.
    Acest caz, al familiei Bodnariu este diferit. Mi-am dat seama punând laolaltă două mărturii: una, a lor, a familiei Bodnariu și alta a unor rude ale noastre care în septembrie sau august și-au adus copiii din Norvegia lăsându-i la bunici. (Am fost în Scandinavia de peste 15 ori, am prieteni și am făcut afaceri acolo, e ceva putred acolo.) În mintea mea am comparat această situație cu situația lui Wurmbrand, care ajuns în vest în 1965 și vorbind despre persecuțiile din România nu îl credea absolut nimeni. Plus că pastorii trimiși de securitate în vest îl acuzau că minte. Cum să alegi din așa ceață de informații?

    Dana DK, un psiholog Copăceanu și alți postaci se pare că sunt plătiți de Barnevernet să facă același lucru în media din Ro.
    Persecuția ascunsă este o închisoare teribilă. Este o celulă de sticlă, s-ar putea să stai într-una și să nu știi. Sau să știi numai tu, că nu poți ieși, dar cei din jur să n-o vadă.
    La revoluție aveam 22 de ani, dar habar n-aveam cine era Wurmbrand, chiar dacă aveam bunic și unchi pastori baptiști. Auzisem despre Wurmbrand doar în armată, la o lecție politică despre dușmanii României sub masca organizațiilor religioase. Eu mă așteptam să aud de radio Monte Carlo sau de Popovici, am auzit de ”Hristos pentru lumea Comunistă” și Vocea martirilor… și Richard Wurmbrand. Mi-am zis că politrucii ăștia nu știu. Eram înăuntru, eu nu știam.
    Așa sunt norvegienii acum, sunt înăuntru și nu știu, trebuie ca cineva de afară să facă tărăboi ca ei să reacționeze.
    Din 18 noiembrie tot citesc despre subiect. Adun argumente. Și scriu.
    În discuția lui Pleșu cu Liiceanu despre prostie, ziceau băieții ăștia doi că prostia începe din momentul când se renunță la deductivitate, la argument și asociau acest moment cu apariția emoției, emoție care de obicei detronează argumentul și înscăunează impresia. Le-am dat dreptate, dar m-am tot gândit, o ziseseră frumos.
    Când a apărut cazul Bodnariu, am realizat că încărcătura emoțională poate să conducă la argument într-o cauză dreaptă (nu să-l detroneze), nu este de blamat emoția. O emoție, dacă este pentru o cauză nobilă, poate dezveli din ascunzișuri șiretlicurile care au produs dureri și poate duce la victoria celui asuprit pe nedrept. Această emoție merită să fie alimentată cu argumente, nu crezi?
    Această emoție conduce la deductivitate și este ieșirea din prostie, nu intrarea.
    Chiar dacă factorii politici se tem ca de foc de ”formatorii de opinii”; atunci când opiniile stau de strajă unui adevăr de bun simț ”cine vă va face rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine”? Se zice că ”corb la corb nu scoate ochii”, că politicienii nu se bagă, dar când oala emoțiilor dă în clocot, miroase prea tare și ești acuzat de nesimțire dacă nu reacționezi. De data aceasta eu cred că statul Norvegian va reacționa, fondurile Barnevernet sunt de 1 miliard de Euro pe an.
    Dacă nu te prinzi de moment ca Mardoheu, ca Estera, trece istoria pe lângă tine, planul lui Dumnezeu se face și tu tot pe lângă el.
    Și eu cred că Dumnezeu va lucra, dar așa cum Wurmbrand a făcut gălăgie mare la vremea lui, și acum este un timp al gălăgiei. Internetul își face treaba. Cel mai mult mă bucur că citesc norvegienii (au urcat pe locul 2 ca cititori la mine pe blog), ei au nevoie de trezire din nesimțire.
    Un caz de gălăgie utilă a fost la Efes, când cu Dimitrie: ”unii strigau una, alții alta, iar cei mai mulți nici nu știau pentru ce se adunaseră….” o situație la care Pavel ”voia să meargă la teatru” dar nu l-au lăsat ucenicii. Nu le-a trimis bilet la Gaius și Aristarh (înhățați de mulțimea furioasă) să calmeze spiritele.
    Pentru că bănuiesc că nu ai trecut pe la mine, dă te rog 10 minute și citește: https://vesteabuna.wordpress.com/2016/01/05/drepti-intre-norvegieni-1-avocatul-erik-rolfsen-mama-copilului-rapit-nu-are-nici-o-sansa/ un argument printre altele.
    …mulțumesc de răbdare

    Am primit la acest comentariu următorul răspuns, mulțumesc.
    Dragul meu, spre surprinderea ta am să-ţi spun că am urmărit (e drept, nu consecvent) blogul tău.
    Eu nu am fost şi nici nu sunt om de afaceri. Am ridicat afaceri pentru alţii. Sunt un tip romantic şi idealist, dar am o calitate pe care alţii au ştiut să o folosească: în situaţii de criză îmi păstrez mintea limpede. Foarte interesantă construcţie, nu-i aşa? În prezentarea blogului meu am precizat că nu va fi unul creştin, ci un blog AL UNUI creştin. Adică unul care vrea să aibă opinii în orice domeniu simte că are ceva de spus cu o minimă competenţă şi cu o atitudine creştină.. Bănuiesc că nici tu nu ai „răsfoit” blogul meu, altfel ai fi aflat că regimul Ceauşescu a lăsat urme adânci în sufletul şi memoria mea. E doar un exemplu… Aveam 35 de ani în ’89. Am copilărit aproape în curtea bisericii Speranţa din Arad. Copil fiind, am trecut prin braţele lui Wurmbrand, Ţon, Popovici, Taloş etc… Erau oameni ce poposeau adesea în casa părinţilor mei. Cred că am avut privilegiul să cunosc foarte bine evoluţia mediului evanghelic românesc. Atitudinea mea creştină e oarecum diferită de cea a altora. Nu sunt un creştin mut. Nu sunt un creştin indiferent. Dar nu sunt nici un creştin naiv. De aceea îndrăznesc să intru în controverse acolo unde cred că e nevoie de minte limpede şi de raţiune. Aşa a fost cazul cu fantomaticul Titel Maghiar, cu aberaţiile crislamiste sau cu acest noian de biserici independente care duc oamenii în derută privind creştinismul. Nu pretind a avea întotdeauna dreptate, dar am o opinie.
    Consider că spiritualitate 100% nu există decât în cer. Aici ea se amestecă volens-nolens cu societatea şi tot ce este în ea, bun sau rău. Şi e bine aşa, căci altfel cum ar putea să o influenţeze.
    Revenind la cazul Bodnariu…
    O greşeală imensă pe care o fac toţi aceşti „vocali” (unii dintre ei bine intenţionaţi, alţii, din păcate – şi ştiu ce spun – doar fiindcă mai pot urca o treaptă pe scara celebrităţii) este că nu s-au gândit nicio clipă să judece cazul prin prisma mediului în care el se petrece. O minimă informaţie pe care cred că o deţine oricine are o brumă de cultură istorică şi literară le-ar fi putut-o oferi… vikingii. Ce nu pricepe Ionescu, de exemplu, este că nordicii nu sunt absolut deloc ca americanii (ce să mai zic de români!). Abordarea problemei s-a făcut, aşa cum am spus, prost de la început. Nordicii sunt oameni riguroşi şi foarte puţin sentimentali. O dovedesc şi informaţiile din articolul tău. Iar dacă mai punem la socoteală că sunt implicaţi şi foarte mulţi bani… Pe blogul Mariei Goron apar nişte mărturii foarte relevante ale unor oameni care au plecat de acolo ca să-şi salveze copiii. Oare de ce ne este dat în Biblie exemplul Sodomei şi Gomorei? A te întreba aiurea, precum Ionescu: „Ce e de făcut, să fugim de colo colo?” e, iartă-mă, o dovadă de prostie la care nu poţi răspunde decât „atunci stai acolo şi suportă consecinţele”. Uităm că tot Biblia ne spune că lumea merge spre pieire? E drept, asta nu înseamnă că trebuie să stăm şi să privim această evoluţie. De aceea mă şi irită la culme „activismul” ăsta doar când îi ajunge cuţitul la os cuiva care e „mai important” în biserică. Unde erau toţi „furioşii Domnului” de acum când s-a eliminat din Constituţia Europei noţiunea de creştin? Atunci au tăcut, că era încă bine şi cald la Chicago! Prin tăcerea lor, a tuturor acestor „furioşi” s-a născut monstrul numit Uniunea Europeană. Atunci nu s-a demonstrat, nu s-a pichetat. Acum… să le fie de bine! Monştrii mănâncă între altele şi copii. Tăcerea lor şi lipsa de atitudine şi acţiune e complice. De aceea susţin în continuare că acest caz al copiilor Bodnariu va putea fi rezolvat doar de către Dumnezeu. Dacă va voi El şi cum va voi El. Poate chiar printr-o „revoluţie” norvegiană, cine ştie. Dar tare mă tem că şi dacă va rezolva, laurii şi-i vor asuma alţii. Deja se pregătesc de „selfie-uri” când se văd în faţa mulţimilor…
    Iartă-mă, dar mă opresc aici fiindcă încep să pierd acea minte limpede… E prea enervant să vezi că latri în pustiu şi caravanele trec…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s