Blândețea argumentului și agresivitatea dogmei

Dacă vrei să faci pe un copil să te asculte începe cu:”Să îți spun o poveste!”
Va fi ochi și urechi.
Orice învățătură, cât de complicată a-i vrea să-l înveți, dac-o îmbraci în pildă, în povestea potrivită, te va urmări și îi va prinde tâlcul.
La fel și cu oamenii mari.

Ba încă, un lucru de mirare este că oamenii mari nu mai ascultă povești, nu mai urmăresc raționamente și nu-și mai formează alte convingeri, rămân cu cele vechi.

Oamenii mari nu raționează, nu argumentează și se conving greu, oamenii mari au impresii.

Impresiile sunt un fel de repere (un fel de cookies ale memoriei) , un fel de semne după care omul te cataloghează imediat când îi vorbești, te pune  într-un raft al minții lui, trage concluzii despre orice. Te fetișizează sau te afurisește la minut, fără judecată.

Un om care are impresii nu are nevoie de argumente, el știe.

Iar un om care nu mai folosește argumente, se prostește…pentru că știe.
Cam așa cum scrie în Biblie: ”se pierd singuri în ceea ce știu din fire.::” nu în ceea ce nu știu.

Apelul la argument este cheia înțelegerii oricărui plan.

Argumentul e blând. Toată creația stă sub semnul argumentului, al ordinii, al cauzei, nimic nu se petrece fără motiv, ceva mișcă tot.
Și totul se petrece cu blândețe: tăcerea stelelor, mișcarea lunii, rotirea pământului, mersul norilor, creșterea ierbii, înflorirea pomilor, coacerea fructelor, uscarea ierbii, toate-toate sunt procese lente și blânde de tip cauză-efect. Așa ar trebui să fie și mișcarea gândurilor noastre, a învățăturii și a învățării:” primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi”.

Dumnezeu a apelat la argument, la relaționarea cauză-efect, ”de ce-de aia” când i-a așezat într-o grădină pe bunicii noștri. De-atunci noi nu putem ieși din grădină. Chiar dacă am fost o vreme înghesuiți în arcă, tot argumentul cauză-efect l-au auzit strămoșii noștri prin picurii de ploaie ce au răpăit 40 de zile. Apoi de la potop încoace tot ploaia și soarele lui Dumnezeu ne încălzesc sau ne udă, ele ne dau de mâncare sau ne aduc seceta și lipsa, argumentul stăpânește creația și ne duce gândul spre un Plan.

Argumentul e blând ca foșnetul frunzelor, ca bâzâitul albinii, ca și codița fructului sau ca și coaja de pe strugure. De-ajuns de tari să țină dulceața și aroma, de-ajuns de slabe să le poți rupe.

Dogma este agresivă. Dogma nu este nici măcar axiomă. Axiomele sunt generatoare de raționament, sunt bazele raționamentelor. Dogmele se pretind rezultatele lor. Dogma izbește, pleznește, se impune.
Dogma se folosește de verdicte oarbe, de fetișuri și de anatemizări. Dogma e secretul lehamitei omului de învățătură.

Invită-l pe om să raționeze și îi pui astfel creierul la masă, la ospăț, se va hrăni cu plăcere din învățătură.
Impune-i omului raționamentul de-a gata și alungi din el orice dorință de mâncare, nici nu mai crede că creierul s-ar putea hrăni.

Secretul argumentului este pilda. L-a ascuns Dumnezeu în creația și în Cuvântul Lui.
Secretul dogmei este legea. L-au pus oamenii în religiile și obiceiurile lor.

Anunțuri

One Response to Blândețea argumentului și agresivitatea dogmei

  1. vesteabună spune:

    ” Propovăduirea dispreţului faţă de argument pe care o face populismul televizat va submina, treptat, toate instituţiile democraţiei”, mai scrie consilierul Guvernatorului BNR.

    „Politicienii şi presa ar trebui să fie foarte atenţi: dispreţul faţă de argument se va întoarce împotriva lor. Dispariţia argumentului duce la dispariţia limbajului comun cu ajutorul căruia descriem realitatea. La un moment dat, când argumentul îşi va pierde total rolul reglator în dezbaterea publică, oamenii nu vor mai înţelege problemele reale cu care se confruntă societatea şi le vor nega, acceptând doar ceea ce este facil. Atunci, când vor avea nevoie să adopte măsuri corectoare necesare, politicienii vor descoperi că limbajul şi argumentele lor în favoarea măsurilor corectoare nu vor avea tracţiune.”
    sursa: http://www.capital.ro/lucian-croitoru-bnr-daca-mersul-inainte-nu-va-mai-fi-posibil-marea-masa-se-va-transforma-intr-o-multime-psihologica-ce-va-actiona-brutal.html
    Ce bine seamănă populismul politic cu populismul religios. Când scopul nu mai este să afirmi o învățătură, ci să aduni mase cât mai mari, atunci argumentul este aruncat peste bord ca un balast inutil.
    Prețul plătit pentru susținerea adevărului (argumentului) pare prea mare, se achită într-o valută care încă n-a intrat în uz și puțini așteaptă să intre.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s