Nuiaua ca mijloc de disciplinare, ”dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri!” sau cum să nu crești Breivici

”Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri.
Proverbe 23:13

O nuia-două la fund fac minuni atunci când copilul este îndărătnic. Discret, cu dragoste, chiar dacă pentru moment lezează. De la o vreme se obișnuiește, de la o vreme nu mai trebuie. Poate la primul copil trebuie mai des, ceilalți vor fi avertizați de primul: ”vezi nu face asta că te bate tata(mama, bunica).”

Nu cu palma se face disciplinarea, nici cu bâta și nici la mânie. Mâna e pentru mângâiat. Doar cu nuiaua. Întotdeauna calm și cu explicații. ”Uite dragă, din cauza asta tu vei primi trei la fund. Niciodată în public, niciodată în prezența celorlalți frați.” etc.

Paragrafele de mai sus le-am învățat din niște cărți americane de prin anii 90. Nu știu dacă acum s-ar mai da la tipar așa ceva. Poate nici în SUA. Probabil, în Norvegia pentru această postare aș merge la închisoare. Dacă ar fi așa, aș merge bucuros pentru că ce scriu e luat din Biblie.

Zice că ”să nu-l lezezi pe copil.” Păi atunci să nu-i dai nici injecții, că sperie și dor. Să nu-l asculți la tablă că se intimidează, să nu faci decât ce-i place și să numești asta educație.

Drepturile copilului. Hai să fim absurzi! N-ai voie să îi impui religia. Dar atunci de ce-l botezi în religia ta când el nu poate să aleagă? Lasă-l să aleagă singur. (Interzicem botezul copiilor mici după această logică. N-ar fi rău, măcar de dragul consecvenței. Se zice că consecvența e cea mai de seamă calitate a nebunilor.) Plus că poate răci de la apă, dacă se sperie? Hai să fim absurzi!

Pe primul copil l-am dat la ”pas cu pas”, un sistem de educație bazat cam pe gândirea norvegienilor. M-am dus la școală și copiii stăteau pe jos, pe sub bănci (era mochetă). Degajați, n-aveau treabă și nu prea se vedeau semne că ar învăța ceva după câteva luni. Am întrebat-o pe învățătoare cum îi disciplinează. ”Îi ridic în picioare ca să li se facă rușine.” După un timp l-am mutat la școală normală, cu o învățătoare mai în vârstă, de modă veche, venită de la munte, neînvățată cu finețuri de astea educative și lucrurile s-au reparat. Disciplina era prima regulă.

Dumnezeu disciplinează, nuiaua Lui ne mângâie, noi ca părinți suntem o imagine a Lui în fața copiilor noștri.

”Cine cruță nuiaua urăște pe fiul său”.
”Nebunia este lipită de inima copilului dar nuiaua certării o va dezlipi de el.”
”Nuiaua și certarea dau înțelepciunea…”

Nu cred că vreun părinte normal face abuzuri în acest domeniu. Nu cred că părinții copiilor luați de stat în Norvegia trebuie să suporte acestă suferință în numele dreptului copilului de a nu fi disciplinat. Disciplinarea copiilor este o poruncă a Domnului, statul și orice om cu bun simț trebuie să intervină unde se văd abuzuri, dar tot Dumnezeu a pus în fiecare mamă sentimentul matern (unii îi zic instinct, să fie), în fiecare părinte sentiment părintești, aceste sentimente nu sunt o alegere, pornesc dinăuntru.

Dacă oamenii s-au făcut mai deștepți ca Dumnezeu și interzic ce Dumnezeu poruncește să facem, să rămânem în credința în ce este scris.
O nuia la nevoie, urmată de arătarea dragostei imprimă în copil sentimentul de vinovăție, de responsabilitate, de relaționare corectă față de cei din jur.

O țară a cărei filosofie a crescut un Breivik nu are dreptul moral să dea lecții în acest domeniu. Rămânem la Biblie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s