Persecuția ”creștinilor radicali” în Norvegia

20 decembrie
A fost miting la București și la Chișinău, au scris alții.
Eu vă dau emisiunea moderată de Petru Amarei la televiziunea din Chicago având ca invitat pe Cristian Ionescu. . Lucrurile merg în direcția bună, portretul robot al monstrului Barnevernet este conturat, schițat și publicat, devine memorat de tot mai mulți și în curând nu va mai putea ieși pe ”stradă”.

De ce tac norvegienii? ”Știu ei de ce tac.” …vezi minutul 47.50


<p><a href=”https://vimeo.com/148974393″>Familia Bodnariu si Persecutia Religioasa</a> from <a href=”https://vimeo.com/rtnchicago”>RTN Chicago</a> on <a href=”https://vimeo.com”>Vimeo</a&gt;.</p>


18 decembrie

16 decembrie

Gata, se știe: sâmbătă va fi pichetată ambasada Norvegiei.  Autorizația este pentru 60 de persoane.
Mă gândesc cu ce seamănă operațiunea.
Aș vrea să mă ducă gândul la pânda mamei asupra coșulețului cu micuțul Moise lăsat pe apă, cine va salva copilașul? Dar ceva lipsește.
Prea semănă însă situația cu cea a jurnaliștilor români răpiți în Irak, s-a dat o luptă din care a ieșit cineva cu un uriaș câștig la capitalul imagine.
Ar fi păcat să fie pentru cineva această miză.
Să vedem care sfânt sau care Gheorghe valah îl va învinge pe Balaurul Barnevernet, uriaș, negru și fioros, pe care nici  Jirii al cehilor, nici Jurek al polonezilor, nici Iuri al rușilor n-a reușit încă să-l doboare.
Obama a ratat orice șansă de a deveni Sfânt Gheorghe american omorâtor de balauri, nici n-a vrut să facă ceva:

A reușit Jarj al indienilor, căci așa se spune la Gheorghe în hindi.
Iată o scenă de la pichetarea unui consulat norvegian din India.

Paralel însă guvernul Indiei a anulat rapid o investiție  norvegiană în India și balaurul a slobozit imediat copiii.
Deci se poate.

Completare 15 decembrie

Cazul Bodnariu a căzut în umbră pentru un timp pentru că jurnalistul care a fost în vizită la familia Bodnariu (Cristi Țepeș, creștin evanghelic de la TVR) a făcut stop cardiac la volan și a murit.
Singurul anunț în vreun ziar (dacă mai este îmi cer scuze, rog arătați) este acesta

cristitepes

Mai departe citiți comentariul meu de azi…..

Completare 13 decembrie

Completare 12 decembrie: Cristi Țepeș a fost în Norvegia și a stat de vorbă cu Marius și cu Ruth, ascultați interviul.

Completare ora 23.47: După întoarcerea din Norvegia, Cristi Țepeș a murit într-un accident de mașină în drum spre Iași acuma seara.

Completare 7 decembrie: o cântare compusă în închisoare: ”Când beznă e-n juru-ți cu cer furtunos…” se potrivește cu necazul familiei Bodnariu.

Atenție:  Norvegia este o țară unde sub paravanul conceptului de Protecție a Copilului, creștinii sunt prigoniți într-un mod oribil: li se fură copiii de către stat și nu li se mai dau niciodată înapoi. Este o formă de intimidare, o formă de persecuție psihică, o formă nouă de prigoană. Să rămânem alerți la  suferința familiei Bodnariu, alertând în același timp pe cât mai mulți. 
Rugăciunea e bună, dar ca tămâia din cort, dacă nu e fierbinte nu se ridică, nu face fum, nu este ascultată. Dacă ne rugăm, dar nu ardem la durerea lor, la sacrificiul prin care trec ei, n-avem jar care să facă tămâia să se ridice spre Dumnezeu. Înainte de rugăciune, trebuie să existe angajament, dedicare și lepădare de sine, așa cum în Cortul întâlnirii, înainte de altarul de aur pe care se ardea tămâia (simbolizând astăzi rugăciunea) era altarul de aramă pe care se ardea jertfa și din focul căruia se duceau câțiva cărbuni pe altarul de aur ca să ardă tămâia. 
Am citit mult despre persecuția creștinilor din fosta URSS. La unison toți au scris că cea mai imposibil de îndurat persecuție era luarea copiilor de la părinți și creșterea lor într-un mediu necreștin, de obicei în URSS un internat. S-a apelat în caz extrem al această formă absolut BARBARĂ de persecuție în URSS.
Cam așa se procedează, ca în filmul de mai jos, iar în timp ce urmăriți filmul gândiți-vă că acea mamă știe că nu-și va mai vedea niciodată copilul, că nu va mai fi al ei. Sunt absolut întors pe dos, tot ce știam despre nordici privesc acum din cealaltă parte. Orwell a fost limitat în imaginație.

Turcii otomani au mai practicat în anumite perioade din istoria lor ”tributul de sânge”, un număr de copii creștini erau luați anual din țările ocupate pentru a fi crescuți musulmani și a forma celebrele trupe de ieniceri , ”copii de suflet ” ai lui Alah, vorba lui Eminescu din Scrisoarea a III-a. Încercați să vă imaginați ce înseamnă pentru părinți despărțirea de copiii lor, puneți-vă în locul lor.

Dar să se întâmple aceste lucruri în civilizata ”Norvegie” în anul 2015, pare greu de crezut.

Dar înainte de a relata cazul (poate știți deja) vă reamintesc că eu nu cred în ”civilizație”, Biblia ne vorbește despre decadență, despre îndepărtare, nu despre evoluție și progres. Are loc o creștere a cunoștințelor tehnice și a folosirii uneltelor, dar cugetele sunt parcă pe zi ce trece tot mai întunecate cu cât oamenii stau mai mult între unelte făcute de mâini umane și mai puțini între lucrurile create de Dumnezeu(plante și animale).

Unei familii normale de creștini evanghelici din Norvegia (tată român, mama norvegiancă) i-au fost luați copiii de către stat și plasați în familii de norvegieni, unde ”s-au integrat și NU le este dor de părinți”. Acuzația celor de la ”Protecția copilului” este de radicalism și îndoctrinare religioasă.

Iată o imagine a unei familii radicaliste:

botnariu

Pericol public pentru îndepărtata Norvegie.

Am fost de zeci de ori în Scandinavia și acum îmi amintesc o întâmplare.
În 1999 eram cu soția în Skagen, Danemarca în prima noastră vizită în nord. A venit spre mașină un tânăr slab ”cu ochii tulburi”, a bătut la geam. Cerșea. Era drogat.  Primul pe care-l vedeam, apoi am văzut mulți.

Să vă spun părerea mea despre caz: norvegienii fac tot mai puțini copii, ajung oameni de 40-50 de ani să vrea să aibă copii, să nu mai poată și atunci apelează la înfieri. Înfierile sunt greu de făcut, căci nu sunt copii nici de înfiat. Și atunci fură. Iau de unde este. Barbarism. O rudă care trăiește în Norvegia și-a adus copiii în România să nu i-i ia statul. N-am înțeles-o. Cum să-ți ia statul copiii? Acum înțeleg.

Plus că internetul e plin de astfel de cazuri, se pare că mai ales în cazuri de părinți în care cel puțin unul nu e norvegian. E un fel de nazism lapon rezidual, la ei nu s-a auzit că a murit Hitler. Iată ce au pățit alții:

norway

A doua opinie (părere, supoziție) este că în contextul radicalismului islamic și al terorismului se urmărește să se limiteze educația islamică și prin astfel de metode față de familiile islamice. Și cum nu poți să aplici legea preferențial este acuzat radicalismul, nu islamismul și s-a început chiar cu o familie de creștini. Ce să zici? Victime colaterale, ca la bombardament. În acest caz, se va urmări mediatizarea intensă și scopul a fost atins.

Ioan Ciubotă de la RVE TM despre caz, realmente indignat.

Anunțuri

12 Responses to Persecuția ”creștinilor radicali” în Norvegia

  1. vesteabună spune:

    Un reportaj cutremurător (pentru cei care înțelegeți limba rusă), este aici: https://youtu.be/T_HaH4OsA8M

    Apreciază

  2. ovidiu spune:

    Nu stiu cum se va termina acest caz, e mare valva pe facebook, crestinii sunt indignati.Exista o realitate poate mai putin sesizata insa.Fata de anii 90 , cand romanii se deschideau spre tot ce insemna religie, acum este invers.Tot ce este atins de religie si in special de numele lui Hristos nu starneste dispret doar-ar fi bine- ci ura.Urmareste cum cei care comenteaza cu ura la adresa pocaitilor pe ziarele romanesti au sute de aprecieri iar cei care sustin familia au 4-5 aprecieri.As zice maxim 5% sustin familia.Ai alaturat destul de fericit ultimele 2 articole pt ca ,dupa cum au spus si Plesu cu Liiceanu , si aici un rol major il are afectul, ce simt oamenii nu logica.Nu ii intereseaza adevarul.Ei urasc tot mai mult pe credinciosi, asta simt ei, ura.Nu spun ca isi si dau seama ci e clar ca se bucura de raul pocaitilor.Bine le face la pocaiti!
    De aceea nu stiu cat de mult ajuta acum explicatiile.Eu sincer m-as baza mai mult pe rugaciune, pt ca am experimentat multe minuni prin Puterea lui Dzeu.Nu minuni in sensul senzationalului ci rezolvari in situatii imposibile. Ia ex lui Mardoheu si Haman.Pana si familia lui Haman stia ca nu se pot pune cu Dzeul evreilor.
    Chiar POATE, si e capabil sa puna la punct o natiune intreaga daca El vrea asta.
    Insa treaba cu afectivitatea si emotia e valabila si pt noi crestinii.”Gandim” lucrurile acum emotional, asa cum recunosti, esti intors pe dos in mod absolut.
    Stii insa ca exista extremism religios in cultele crestine.Am niste vecini care-si poarta fetitele cu batic iarna- vara.La scoala nu au voie sa dea baticul jos.Transpira , bietele de ele , sunt chinuite crede-ma.La profesoare le e mila si pe buna dreptate sunt indignate.Daca ne pun pe toti intr-o oala , nu poti da vina doar pe societate.Te asigur ca in Norvegia demult erau fara copii….deci sa asteptam , macar putin si reactia autoritatilor.

    Apreciază

  3. vesteabună spune:

    Ovidiu, se lasă cu hibă pentru norvegieni, o să iasă pătați rău din treaba asta. Deja pe cehi, pe indieni și pe ruși și i-au ridicat în cap. Le mai lipsea coeziunea pocăiților din România. Să nu uităm că la ”Mari Români”, pocăiții l-au scos pe Wurmbrand pe locul 1 și a trebuit probabil o măsluire să nu iasă.
    Într-adevăr acest articol este cu atingere la sentiment, produce emoție, crează impresie. Dar totuși este o logică puternică în spate. Ceea ce nici Pleșu, nici Liiceanu nu au spus este ce se întâmplă când emoția ajută logica și crează cadrul ca un argument logic, rațional și deductibil să fie favorizat la înțelegere de un cadru emoțional potrivit.
    Uite, dacă Saccsiv a scris favorabil despre acest caz și rezistă cu argumente în fața confratelui său ortodox care zice că de aia li s-au luat copiii că trăiau în păcat că nu-s cununați ortodox (vezi comentariile), singura credință, bla, bla…înseamnă că cugetul e mai puternic ca izvodirile minții. Vezi articolul lui Saccsiv aici: https://saccsiv.wordpress.com/2015/11/22/sistem-satanic-norvegia-unui-roman-i-au-luat-copiii-deoarece-parintii-si-bunicii-sunt-crestini-radicali-si-isi-indoctrineaza-copiii-dar-se-intampla-peste-tot-si-nu-doar-crestinilo/

    Cât despre oala în care ne pun alții, sau ne punem noi, sau ne-am născut în ea, este un verset: ”a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu…” Da, există excese, dar cui îi iei copiii, celui ce umblă beat și ține copiii flămânzi sau celui ce face excese ca cel cu baticul? Ce ”exces” e mai periculos?
    Să reformulăm ca băieții ăia filosofi: neînțelepții papă impresii, înțelepții argumente. Dar când impresiile conduc mintea spre un argument folositor e una din căile prin care neînțelepții pot deveni înțelepți și-și pot schimba meniul. Mulțumesc de comentariu.

    Apreciază

  4. vesteabună spune:

    Iată ce am scris acum aproape 4 ani despre țările nordice:

    ”Națiunile reformate sub presiunea umanismului au abandonat educația religioasă din școli, aceasta s-a refugiat în biserică, s-a atrofiat în mâinile unui cler liberal și a produs aceste ciudate societăți nord-europene: beneficiare din plin ale unui sistem de educație și ale unei morale pe care nu le mai ”seamănă”.
    E de mirare și ciudat, ca unul care am străbătut Scandinavia în lung și lat de aproape 15 ani, să vezi cum își îngrijesc cu precizie câmpurile, cum au cele mai roditoare ferme, cele mai înfloritoare economii și totuși sufletele copiilor lor sunt lăsate pradă unui umanism născut în mințile mai sudicilor lor vecini, la care ei disprețuiesc totul. De ce atunci le iau de bun umanismul și liberalismul?
    Devin pe zi ce trece tot mai convins că o roadă statornică de virtuți crește dintr-o educație spre virtute. Cuvântul lui Dumnezeu ne poruncește ca această educație să se facă în familie: ”Voi părinților”, nu în adunare sau în școală. Pentru aceasta este necesar să ne învățăm unii pe alții cum să ne creștem copiii, nu să-i abandonăm companiei găștii de la biserică, învățătorului de școală duminicală sau școlii creștine sau laice.”

    Politica statului norvegian este una comunistă: ”statul știe mai bine ce e bine pentru tine”. Familia nu reprezintă nimic, nici relațiile, contează doar viitorul care trebuie să îngroape trecutul, de aceea nu se dă doi lei pe trauma părinților în numele fericirii viitoare de tip nazist sau comunist a copiilor. Breivikul lor a crescut într-o familie destrămată, este un produs al societății lor.
    În cazul Bodnariu se va trage de timp la greu, e tot politică și asta, în acest timp copiii lor sunt spălați pe creier, își uită părinții, se instalează sindromul (ce ironie, tot nordic) Stockholm și dacă noi tăcem pe părinți îi prinde depresia și abandonează disperați.

    Nu avem dreptul să ne lăsăm priviți de sus în acest domeniu, dreptul de a educa copiii de către părinți (https://vesteabuna.wordpress.com/2010/10/22/scoala-parinteasca/ și https://vesteabuna.wordpress.com/2011/07/30/voi-parintilor-cresteti-i-in-mustrarea-si-invatatura-domnului/)
    L-a lăsat pe lume Creatorul părinților și al copiilor, iar dacă trebuie emigrat de unde este această prigoană, ferice de țările unde nu este.

    Despre răpiri am mai scris:
    -Răpiri de oameni: https://vesteabuna.wordpress.com/2015/01/14/rapiri-de-oameni/
    -Răpiți cu…(2) https://vesteabuna.wordpress.com/2015/01/17/rapiti-cu-2/
    -Frați furați, https://vesteabuna.wordpress.com/2013/09/24/frati-furati/

    Apreciază

  5. vesteabună spune:

    Ultimul comentariu din partea familiei este aici:https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2015/11/25/comunicat-oficial-in-cazul-familiei-bodnariu-miercuri-25-noiembrie/
    E evident că se aplică politica lor obișnuită: trasul de timp, tărăgănarea, promisiuni false, minciuni.
    Ei știu că omul cedează la presiunea de grup.
    Nu-i nimic, noi nu vom ceda la dezvăluirea zilnică a abuzurilor acestui mecanism ”civilizat” de furt de oameni care este Barnevernet. Ei au apărut când nu exista Facebook și WordPress și Google și au furat liniștiți până acum. De când cu camerele video și viața hoților a devenit mai grea.
    Scopul acestei bătălii este intimidarea și retragerea pas cu pas, dar războiul mare este acela al educației, al învățării, trăim vremea când oamenii nu pot să sufere învățătura adevărată, se întorc de la adevăr și își dau învățători după poftele lor (vezi carismatismul).

    Să vedem dacă statul norvegian va vrea să plătească prețul imposibil de răscumpărat al scăderii prestigiului internațional de dragul favorizării unor infractori ”legali”, moștenitori ai unei filosofii nazist-darwiniste.

    Din punctul meu de vedere acest subiect va rămâne primul pe blog până la redarea copiilor către părinții lor și acest lucru vă sfătuiesc să-l faceți și voi.

    Apreciază

  6. vesteabună spune:

    Despre atrocitățile psihice ale Barnevernet au scris mulți, despre originile naziste ale organizației au scris mai puțini. Iată un articol ce descrie istoria ”călăilor” familiilor.
    Să facem totuși o distincție: drepturile copiilor trebuie apărate în cazuri de violență fizică dovedită sau condiții sanitare improprii, dar și în acest caz ar trebui plasat copilul la rude sau mediu apropiat, ar trebui închis părintele, nu copilul, agresorul, nu victima. Aici, la Barnevernet, vorbim despre abuzuri extinse, cazuri particulare folosite ca pretext, ca prilej pentru o industrie în care bineînțeles, dacă săpăm, la rădăcină vom găsi IUBIREA DE BANI.

    ”Un experiment monstruos, cu originea în anii de imediat de după al doilea război mondial, initiat atunci în Norvegia, ia tot mai mult amploare în toată lumea civilizată. Este vorba despre ruperea copiilor de familiile lor sub pretextul ocrotirii acestora. Cum spuneam, originile acestui “experiment“ se regăsesc în anii celui de-al doilea război mondial, atunci când Norvegia a fost ocupată de trupele celui de-al treilea Reich. Autoritătile germane de ocupatie au încurajat tacit legăturile amoroase pasagere dintre militarii germani si localnice, sperând pe de o parte în diminuarea ostilitătii populatiei locale, si pe de altă parte, sperând ca din aceste legături să se nască un număr de copii “de rasă ariană pură“, dat fiindcă tipul nordic se potrivea cel mai bine idealurilor rasiale germane. Să precizăm că a fost doar un experiment, o exceptie mai degrabă, dat fiindcă regulamentele armatei germane interziceau categoric contactele sexuale cu femeile din zonele ocupate. În ciuda legendelor urbane tesute pe această temă, cu violarea în massă a evreicelor, polonezelor si rusoaicelor de către sodatii germani, aceste atrocităti au fost apanajul rusilor, americanilor si trupelor coloniale franceze, chestiunea fiind extrem de bine documentată de istorici. Trebuie spus că tinerele norvegiene nu au stat prea mult pe gânduri în fata chipesilor soldati germani, lipsa bărbatilor si mijloacele materiale de care dispuneau germanii fiind un argument în plus. În urma acestor legături amoroase, s-au născut un număr de cca. 10-12 mii de copii nelegitimi. Trebuie spus că o parte dintre tatii copiilor erau deja căsătoriti si aveau deja copii. Orisicât, toti au trebuit să se retragă împreună cu armata germană în momentul evacuării Norvegiei, spre sfârsitul războiului. Germanii au încercat totusi să asigure un viitor sigur acestor femei si copiilor lor, construind pentru fiecare o locuintă, crese si scoli pentru copii. În fine, totul s-ar rezuma la un simplu fapt divers, povesti de război, asa cum se întâmplă întotdeauna, dacă n-ar fi urmat ceea ce a urmat. Ei bine, ceea ce a urmat depăseste orice poate imagina o minte omenească. Toate aceste tinere femei, cu exceptia celor care au reusit să fugă si să se ascundă, au fost declarate nebune, fiind arestate si închise în ospicii; casele, cresele, grădinitele si scolile fiind confiscate de către statul norvegian. Practic, desi aceste femei nu aveau nici o vină si nu încălcaseră nici o lege, s-a considerat că propriul corp, în ultimă instantă, propria sexualitate, ar fi fost “abandonate fără luptă“ în ghearele “dusmanului nazist“. Ceea ce s-a întâmplat cu copiii acestor femei însă, chiar depăseste orice imaginatie. Copiii au fost luati de la mamele lor si internati în institutii “speciale” de reeducare. Educatoarele, fată de care Ilse Koch (căteaua de la Buchenwald) pare să fi fost Maica Tereza, torturau zi de zi si ceas cu ceas acesti copii, a căror singură vină era că aveau un tată german. Supravietuitorii acestui experiment povestesc cum copii de 3-5 ani ajunsi la capătul răbdării erau încuiati în camere cu un lat atârnat de tavan, fiind îndemnati să se spânzure. Apoi despre abuzurile sexuale inimaginabile ale “educatorilor”, la care erau supusi băietii si fetele de câtiva anisori. În fine, o parte dintre copii au fost supusi unor experienţe psihiatrice, fiind folositi drept cobai în cadrul unor experimente cu LSD.(programul MKULTRA) Multi au fost internati în ospicii si azile pentru alienati mintali. Foarte multi au fost împiedicati să aibă acces la o educatie corespunzătoare. Trebuie subliniat faptul că toate acestea nu au fost efectul unei furii populare de moment, asa cum au decurs lucrurile în alte tări, acesti copii nefericiti au făcut obiectul unei serii de legi speciale promulgate între 1946-58. Astăzi, putinii supravietuitori ai acestui “experiment”, cca. 150 de persoane, s-au organizat, au angajat avocati şi au chemat în judecată statul norvegian, având totodată curajul incredibil de a dezvălui întregii lumi aceste atrocităti de neimaginat. Trebuie spus că toate demersurile lor au fost respinse de către guvernul norvegian, care a refuzat categoric orice discutie pe această temă, bazându-se pe faptul că în prag de secol 21, toate aceste fapte sunt mult prea greu de crezut de către opinia publică. Totul ar fi rămas în “coadă de peste”, dacă una din supravietuitoare, acum celebră, nu s-ar fi hotărât să rupă tăcerea. Este vorba despre Anni-Frid Lyngstad, „Frida”, „bruneta” de la ABBA. Retrasă în Elvetia, acum printesă, la adăpost de persecutii si calomnii, în urma întâlnirii cu tatăl ei natural, s-a hotărât să dea totul în vileag, confirmând punct cu punct toate atrocitătile descrise de către supravietuitorii acelui “experiment” monstruos. Ea însăsi fusese răpită din institutia de “re-educare“ de către mama sa, cu care a fugit ulterior în Suedia, unde au trăit câtiva ani ascunse. Până la urmă, procesul celor 150 de supravietuitori a ajuns la Curtea Internatională de Justitie, care le-a dat dreptate, obligând guvernul norvegian la plata unor despăgubiri. De ce am mentionat toate acestea? Ei bine, pentru a arăta că nimic nu este întâmplător si că totul se leagă de politica actuală a guvernului norvegian în ceea ce priveste cresterea si educatia copiilor.

    Revenind la oile noastre, sau în zilele noastre, trebuie spus că anual, în Norvegia, dar si în restul tărilor scandinave, zeci de mii de copii sunt separati cu brutalitate de familiile lor, de părintii lor naturali, sub pretextul unei mai bune educatii sau unor mai bune conditii de viată. Pretextul este absurd, deoarece educaţia se face în principal prin institutii de învătământ extrem de bine dotate, încă din primii ani de viată, iar în ceea ce priveste nivelul de trai, datorită uriaselor rezerve de petrol, Norvegia are un standard al nivelului de trai printre cele mai ridicate din lume. Si atunci, care-i problema? Ei bine, bazându-se probabil pe experimentul mentionat anterior, nefiind probabil multumiti de solutiile preconizate de către dr. Reich, norvegienii au hotărât să ducă teoriile acestuia pe noi culmi de civilizatie si progres. După legalizarea căsătoriilor între homosexuali si autorizarea adoptiei de copii de către acestia, autoritătile norvegiene se pregătesc acum să dea o nouă lovitură familiei traditionale. Ministerul Familiei, Copiilor si Afacerilor Sociale a înaintat un proiect de lege, care propune un nou standard de evaluare a grijii fată de copii. Chestiunea centrală în noul proiect de lege este restrângerea dreptului părintilor naturali asupra educatiei propriilor copii. Exact ce spuneam pe la începutul acestei cărti, statul doreste să poată “spăla“ în liniste creierul copilului încă din fragedă pruncie cu teorii privind “corectitudinea politică“, “multi-culturalism“, orientare sexuală “alternativă“. Inutil să mai spun că educatia religioasă este exclusă. “Cei sapte ani de acasă“ devin astfel o sintagmă desuetă, întâlnită doar prin literatura secolelor trecute. Statul “secularizează“ astfel copilul, care nu mai este o fiintă umană, reducându-l astfel la nivelul de “produs de conceptie.“ Copiii născuti sau sositi în Norvegia, nu vor mai apartine familiilor lor, ci statului. Ministrul norvegian pentru Familie, Copii si Afaceri Sociale, Audun Lysbakken, a pregătit un pachet de măsuri privind “îmbunătătirea“ conditiilor de viată pentru copiii norvegieni. Pachetul de măsuri vizează relatiile dintre părinti si copii, adică dacă statul consideră că aceste relatii dăunează dezvoltării copilului, acesta poate fi luat si încredintat altei familii, de homosexuali eventual. Practic, orice este posibil, bunăoară să se considere că o afectiune prea mare a părintilor poate dăuna performantelor scolare, sau din contră, un accent prea mare pe performantele scolare să dăuneze relatiilor afective din familie – orice astfel de pretext poate fi folosit pentru separarea copiilor de părintii lor naturali. Decizia este luată de un tribunal, în urma sesizării făcute de către Serviciul de Protectie al Copilului.(Barnevernet) Copilul este luat de la părintii săi naturali prin decizie judecătorească, fiind ulterior încredintat altei familii tot prin decizia unui tribunal. Părintii naturali nu mai au astfel absolut nici un drept asupra copilului, nu ştiu unde se găseste, eventual tribunalul poate decide o întâlnire de câteva ore cu părintii naturali, odată la 6 luni, sub supravegherea strictă a unui psiholog si a unui supraveghetor de la Barnevernet, însotit eventual de politie. Astfel, se exclud posibilele gesturi disperate ale părintilor decăzuti în mod abuziv din drepturi. Oricum, în astfel de cazuri, respectivii sunt arestati imediat si internati urgent într-o clinică de psihiatrie.

    Întrebarea care se pune este totdeauna aceeasi – qui prodest? Este clar că nu declinul natalitătii în Norvegia este motivul principal. Sigur că da! Toate natiunile nordice se confruntă mai mult sau mai putin cu aceleaşi probleme, alcoolism, homosexualitate, lesbianism, consum de droguri, chestiuni care au condus în câteva decenii la regresul natalitătii, aspect ce se constată peste tot în lumea occidentală. În aceste conditii, fluxul de imigranti, veniti din lumea a 3-a, completează deficitul de natalitate. În consecintă, nu acesta este motivul, si oricum, nu cel principal. Răspunsul este simplu, banii! Ca de obicei! Nimic nou sub soare! Toată această politică de protectie a intereselor copilului, cauzând adesea adevărate drame, s-a dovedit a fi o excelentă afacere pentru unii. Practic, toti acesti functionari care se ocupă chipurile de “protectia copilului“, apoi o armată de psihologi, psihoterapeuti, avocati specializati în acest domeniu, educatori, supraveghetori, experti si consultanti, toti primesc un salariu cel putin decent, apoi mai sunt răsplătiti cu indemnizatii grase pentru fiecare copil “salvat“. Tot acest aparat monstruos a generat o uriasă industrie care se auto-alimentează cu “materie primă“ prin abuzuri strigătoare la cer, interesul copilului fiind pe ultimul loc în toată această ecuatie. Dar nu numai atât, chiar si adoptia unui copil a devenit o industrie extrem de profitabilă. Să facem precizarea că sumele cheltuite de guvernul norvegian pentru fiecare copil adoptat sunt considerabile. Bunăoară, indemnizatia anuală acordată cuplului care adoptă un copil, se ridică la 50,000€. Se mai adaugă apoi diverse facilităti si indemnizatii suplimentare, inclusiv vacante plătite, etc… Datorită acestor facilităti, adoptarea unui copil a devenit o afacere extrem de profitabilă. S-ar putea spune – stai, D-le! Aceleasi principii se aplică si părintilor adoptivi ca si celor naturali. Da! În teorie doar! Această ipoteză ar fi adevărată în cazul în care interesul copilului s-ar situa pe primul loc, dar atâta vreme cât interesul material primează, sistemul devine din ce în ce mai corupt, orice contra-atac fiind contracarat prin capacitatea acestuia de a se auto-regenera. Exact ca râma – o tai în două – obtii două râme. Exact ce spuneam. Din start, sistemul se auto-alimentează cu “materie primă“, atâta vreme cât părintii biologici nu beneficiază de prezumtia de nevinovătie, fiind potential vinovati de abuzuri contra copilului. Exact ceea ce doreste să instituie noul pachet de legi. Atâta vreme cât părintii naturali sunt potential vinovati, de aici si până la a institui niste “metode de verificare“ care să poată fi manipulate de psihologi cointeresati, astfel încât să dovedească vinovătia părintilor, nu e decât un pas. Vom vedea imediat că astfel de metode au fost deja instituite. Practic, prin acest sistem, extrem de bine pus la punct, copilul devine un “bun confiscat“, pe care statul refuză să-l mai înapoieze.

    S-ar putea spune că sunt doar cazuri izolate. Nu, nu este adevărat! Cifrele vorbesc de la sine. Conform raportului oficial publicat pe situl utrop.no, numai în 2010, peste 11,300 de copii au fost luati de la părintii lor biologici. Conform Biroului de Statistică al Norvegiei, numai în 2011, un număr de 12,492 de copii au fost separati de familiile lor, fiind internati în “institutii“ specializate sau dati spre adoptie altor familii. După cum se vede, nici vorbă de cazuri izolate, cifrele ne dovedesc că este o adevărată industrie. Presa norvegiană relatează periodic despre abuzuri sexuale la care sunt supusi copiii în aceste institutii de ocrotire. Nu numai atât, prin exploatarea sexuală a copiilor dati spre adoptie altor familii, se pot realiza venituri frumusele. ”

    sursa: https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/11/24/norvegia-banditismul-demografic/

    Despre copiii de război scrie wikipedia aici: https://en.wikipedia.org/wiki/War_children

    Apreciază

  7. vesteabună spune:

    Interviul cu Irina Bergset, o mamă rusoaică, căreia în 2011 i-au fost luați copiii de către statul norvegian este aici: https://rodiagnusdei.wordpress.com/2015/11/19/sistemul-barnevern-in-norvegia-responsabil-pentru-incercarea-familiei-bodnariu/

    Citat:

    ”Atunci când un copil este luat de la părinţi, ei ce pot face?

    Irina: Aproape în fiecare lună, în Norvegia se sinucide o mamă rusă. Pentru că atunci când vin să-ţi ia copiii, eşti lipsită de putere. Eşti singură împotriva sistemului. Ei îţi vor spune de exemplu: „Faci omleta altfel decât în Norvegia, forţezi copilul să-şi spele mâinile, mergi strâmb, prin urmare, nu poţi sta aici cu copilul pe nisip. Asta înseamnă că eşti o mama rea şi de aceea îţi luăm copilul.”
    Sistemul de protecţie a copilului în Norvegia, se bazează pe principiul prezumţiei vinovăţiei părinţilor.
    Părintele este conştient vinovat. Pe părinţi se aruncă o grămadă de minciuni. Totul începe cu o afirmaţie simplă: „Vreţi să vă întoarceţi în Rusia” şi nu puteţi nega, doar aveţi rude acolo. Sau: „Vreţi să asasinaţi copiii voştri”, asta pentru că ruşii obişnuiesc să spună „te omor!”
    Sistematic te pun în situaţii când trebuie să te aperi. Un singur om nu poate să oprească maşinăria de stat, bazată pe recompense fabuloase oferite avocaţilor de la birourile de protecţie a copiilor, judecătorilor, psihologilor, psihiatrilor, părinţilor adoptivi şi altor asemenea. Recompensele se dau pentru fiecare copil cu ochii albaştri luat. Tu nu ai nici o şansă de a-ţi salva copilul de la adăposturile norvegiene pentru copii. Am trecut prin toate instanţele judecătoreşti norvegiene. Totul este susţinut, corupţia este peste tot. Copiii sunt bunuri, pe care ei nu le restituie.
    Toate articolele ziarelor ruseşti despre copiii mei au fost traduse în norvegiană de avocatul de la Barnevarn şi utilizate pentru a mă învinovăţi. „Ea nu este normală, ea îşi apără copilul prin intermediul ziarelor”. În vest funcţionează legea privind confidenţialitatea, care este promovată activ şi în Rusia.”

    (Observație: ”Zavtra” este numele unui ziar (înseamnă ”mâine” în rusă), nu un nume de femeie cum mi-a relatat persoana care mi-a atras atenția asupra articolului.)

    De aceea dragii mei să știți că aceste amânări sunt minciuni, fac parte din strategie, ajung să-i convingă și pe părinți că nu-s normali, pe susținători că e ceva totuși acolo, ca lumea să cedeze.
    Cu minciuna nu se poate lupta decât prin manifestarea adevărului.
    Ce bine seamănă cazul copiii răpiți de Norvegia cu cazul: ”diavolul”.
    Autorul are prestanță, are mijloace, se justifică, este convingător, are aparență de înțelepciune. E greu de făcut diferența dintre apărarea copiilor și furtul lor. Dar aici e furt. Dragostea de copii o au și animalele în codul genetic, darmite oamenii. O țară care a dat lumii un Breivik și un sistem de pedepsire a mamelor de ”copii de război” ar trebui rușinată, nu să se laude cu amărâta lor de civilizație bazată pe banii din petrol.
    Bani din petrol a avut și România pentru scurtă vreme, s-a înfumurat și a născut ”garda de fier”, legionarii și o doctrină fascistă și apoi comunistă a superiorității geto-dace, doctrină care încă mai bântuie capete, îndeosebi cele cu mitră.
    Puritate de rasă, superioritate de neam, lozinci, lozinci, dar periculoase, crează afecte, vorba lui Pleșu și Liiceanu, oamenii renunță la rațiune și impresionați de paradă și lozincă se lasă pradă filozofiilor care-i măgulesc în pofida oricărui raționament care i-ar putea smeri.
    Nu renunțați să vă rugați pentru cazul Bodnariu, dar nu doar atât: informați-vă prietenii, mai ales cei din afara țării, în țările pe unde v-a împrăștiat Dumnezeu. Vorbiți fiecare limba de unde sunteți, știu că acest blog este vizitat zilnic de oameni din peste 20 de țări și limbi. Traduceți, e un caz ca Auschwitzul, e o formă de persecuție care sfidează orice logică.

    Apreciază

  8. vesteabună spune:

    Nici o schimbare majoră, azi 30 noiembrie. Doar dreptul mamei de a-i vedea pe cei doi băieți (pe fete nu) și pe bebeluș. Vă rog să considerați acest caz ca unul tipic de persecuție religioasă și să-l tratați ca atare. Continuați să spuneți tuturor despre această familie și să nu lăsați uitarea să se aștearnă peste această suferință pe care timpul nu o face mai mică.
    Solidaritatea și perseverența vor învinge banii.
    Atitudinea față de educația creștină a acestei familii trebuie sprijinită cu toate mijloacele cuvântului. Dacă ar fi fost vorba de un abuz fizic dovedit, Barnevernet ar avea o scuză, dar e evidentă iritarea lor față de educația creștină.

    Apreciază

  9. vesteabună spune:

    ” Miercuri, 2 decembrie 2015, cu ocazia reuniunii Comisiei pentru egalitate și nediscriminare a Adunării Parlamentare a APCE care a avut loc la Paris, senatorul Titus Corlățean, membru al Delegației Parlamentului României la APCE, a luat cuvântul în cadrul dezbaterii proiectului de raport cu tema Protecția drepturilor părinților și copiilor aparținând minorităților religioase (raportor Valeriu Ghiletchi, Republica Moldova, Grupul Partidului Popular European).
    Senatorul Corlățean a luat cuvântul în cadrul dezbaterii și a prezentat situația familiei Bodnariu (soțul de origine română, iar soția norvegiană), menționată în ultimele săptămâni și în presă românească, în cazul căreia serviciile sociale din Norvegia (Barnevernet) au intervenit pentru a prelua custodia celor cinci copii ai acestei familii, din care unul sugar, sub acuzația de comportament radical creștin și îndoctrinare a copiilor. Oficialul român a condamnat comportamentul abuziv al instituției norvegiene menționate și respectiv interpretarea abuzivă a principiului ‘interesului superior al copilului’. În acest context a solicitat raportorului APCE să includă acest caz în raportul care va fi prezentat plenului Adunării și să investigheze cele întâmplate, astfel încât copiii să fie returnați părinților. Aceasta, cu atât mai mult cu cât de-a lungul anilor autoritățile norvegiene competente au fost la originea a numeroase acțiuni care au condus și în alte cazuri și pentru diferite alte motive la despărțirea abuzivă de părinți a copiilor proveniți din alte state membre ale Consiliului Europei, inclusiv din România. ”

    Mulțumim Domnului de sus domnul Corlățean va fi cu siguranță binecuvântat pentru că stă de partea celui persecutat.

    sursa: http://www.agerpres.ro/comunicate/2015/12/03/comunicat-de-presa-senat-13-13-44

    Apreciază

  10. vesteabună spune:

    ”Cazul răpirii samavolnice a copiilor familiei Bodnariu din Norvegia nu este decât ilustrația limpede a acestei ‘’normalități’’ a lumii de azi. Lucrătorii sociali au nevoie de cazuri pentru a-și justifica existența, iar cererea de copii a cuplurilor infertile după ani de medicație anticoncepțională, a ‘’familiilor’’ de homosexuali, a celor care iși fac un venit lunar din îngrijirea copiilor altora, este din zi în zi tot mai mare. Sistemul parazit are nevoie de sângele copiilor familiilor care nu acceptă ‘’normalul’’ societăți azi, prin lucrătorii lui, avocați, judecători, doctori, sociologi, pshihiatri, etc…
    Multiculturalismul și pluralismul promovat ca normalitate în țările noastre produce probleme sociale pe care unele țări, ca Norvegia, le rezolvă prin răpirea copiilor emigranților (ăștia și așa nu prea cunosc bine nici limba și nici legile). Dacă procesul de asimilare întro cultură durează 3 generații, prin răpirea copilului dintr-o familie de români, de exemplu, se ajunge doar la două. Copilul, rupt de moștenirea culturală și limba familiei va vorbi doar limba părinților care l-au adoptat sau îngrijit.”
    https://lascaupetru.wordpress.com/2015/12/03/parazitul-mostruos/

    Apreciază

  11. vesteabună spune:

    După moartea lui Cristi au apărut speculațiile: nu cumva a fost omorât?
    Saccsiv (cel mai accesat blog ortodox, dar spre uluirea mea au luat o onorabilă poziție pro în cazul Bodnariu) a apăsat doar pedala asta: Cristi Țepeș a vorbit, Cristi Țepeș a murit (saccsiv.wordpress.com/2015/12/13/cristi-tepes-a-vorbit-cristi-tepes-a-murit/) că adică păpușarii te pot omorî.
    Da, dar zice Cuvântul lui Dumnezeu să nu ne temem de păpușari, ci de Tatăl care poate arunca și sufletul în gheenă.
    Un comentator pe blogul lui D. Mănăstireanu comenta cam la fel, că serviciile….

    Înaintea serviciilor și a păpușarilor te poate omorî un diabet asociat cu obezitatea, asociat cu oboseala, asociat cu lepădarea de sine și cu dedicarea într-o slujbă pe care o faci fără să te cruți. Că a trăit 57 sau 75 de ani cineva pe pământ e doar o clipă, față de o veșnicie pe deplin compensatoare.

    Din câte am aflat, n-au fost urme de frânare sau de redresare, mașina a mers drept 80 de metri înainte de impact. E semn clar de infarct. Dacă adormi, în câțiva metri de mers pe margine te trezești și încerci ceva.Avem dreptul să punem întrebări, să cercetăm. Să lăsăm loc și pentru dacă…”Certitudini” nebazate liniștesc fals, dar mint. Deocamdată e așa, infarct.

    Că Cristi făcea și jurnalism de investigație și că deranja, eu sunt convins că n-o făcea revanșard, iar poziția lui în TVR a fost de ghimpe. A avut și dușmani, dar cred că aici a fost oboseala lui adunată pe un drum istovitor asociată cu starea sănătății lui.

    Despre mine sunt absolut convins că n-o să mor când vor dușmanii mei, ci când va vrea Dumnezeu

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s