Substanța Dumnezeu

Sunt chimist de meserie și normal…mă pricep la substanțe.

Am învățat cum se păstrează, care sunt proprietățile lor fizice și chimice, la ce folosesc și mai ales cum se produc substanțele.

În sutele de ore de laboratoare am petrecut timp făcând analize calitative (să aflăm ce e acolo în praful acela sau în sticla aceea) și cantitative (cât de concentrat sau de pur e) ale substanțelor.

Am observat că oamenii au o încredere magică în ”substanțe”. Dacă produci un produs banal și ai și o componentă chimică, o ”substanță”, toți capătă încredere că ”de aia” e bun produsul și că fără substanță n-are cum să fie bun. Dacă pui doar apă nu e bine, apa știu toți ce e, ”substanța” e ceva ce nu știu toți, un secret chimic miraculos care rezolvă tot.

erlenmeyer

Valabil și în medicină, sau mai ales în medicină.
Totul pleacă de la medicamentele care conțin într-adevăr o substanță activă și care vindecă o boală sau alta. De aici mulți cred că pentru fiecare boală există o pastilă, ceva. Homeopatia, care e o mare escrocherie, mizează tocmai pe credința oamenilor în astfel de substanțe. Fără concentrații, fără analize și fără teste clinice. Doar că e ceva!

Dar în religie? Aici e grav de tot. Mulți oameni cred că Dumnezeu este ca un curent, alții că este ca un vânt, ca un fior, ca o influență, ca o substanță. Și cum substanțele au trei stări de agregare: solidă, lichidă și gazoasă așa îl imaginează mulți pe Dumnezeu, ca fiind ceva material sau inclus în ceva material, sau legat de ceva material: moaște, uleiuri sau fumuri.

Cei amăgiți caută astfel de substanțe-Dumnezeu, iar amăgitorii lor le produc în fabrici de milioane de dolari.

Un Dumnezeu substanță solidă e presupus de cei ce îi cred ascunsă puterea în moaștele celor ce trăind o viață sfântă au murit și au păstrat înmagazinată în oasele lor substanța-Dumnezeu. (Această postare nu este pamflet, ci este o constatare tristă.” Dacă cineva se simte ironizat, n-ar trebui, eu scriu cu regret.) Iar atingând oasele se eliberează o parte din acea substanță.

Dumnezeu-lichid sau gaz e ceva mai ușor de vândut. Uleiul se prelinge, tămâia își răspândește mirosul.

(Până aici am scris alaltăieri și m-am oprit. Am prieteni ortodocși care citesc acest blog și după câte-o postare din asta primesc telefoane. Dar n-ar trebui să se supere, și protestanții vând din substanța Dumnezeu, sub forme muzicale, vibrante, pe bani mulți. Astă seară însă când am văzut că la Sibiu nu s-a intrat în biserică, ci s-a rostit tatăl Nostru pe caldarâm am prins curaj.)

Scrie ceva în Biblie despre substanța divină? Nu scrie și n-are cum să scrie. Substanțele sunt lucruri create, Dumnezeu este Creatorul.
A confunda Creatorul cu creația se numește în Biblie peste tot și fără dubiu: idolatrie.

Atunci cine a inventat ideea de substanță divină sau de substanță Dumnezeu?

Popii, profitorii religioși. (Aici intră și ”pastorii”, îndeobște toți clericii.)

De ce?

Ca să-l poată vinde pe Dumnezeu. Un Dumnezeu-Cuvânt așa cum este, e greu de vândut, nu-L cumpără nimeni. Oamenii trebuie învățați, explicatu-le, dădăciți, nu e vreme. Plus că și ”profesorii” și ”elevii” sunt îmbătați de superficialitate, nici nu știu, nici nu vor să știe, nici nu pricep de ce ar trebui să știe ceea ce nu știu și nu pot vinde.

Un Dumnezeu substanță însă se poate vinde ușor. Sticluța cu apă chioară de Ierusalim e apă, e Dumnezeu lichid, s-a făcut asupra ei sfeștanie, ceva și gata, are valoare, e Dumnezeu acolo, pe tarabă cu El! Apoi în buzunar. Ca să nu vă plictisesc vă dau un filmuleț cu sfințirea unei pârtii din telescaun.

În capul celor ce i-au angajat stă gândul că un pic de Dumnezeu adăugat la afacere n-are cum să strice, așa ca sarea la ciorbă, un pic. Din lehamitea cu care se dă cu ”substanța” numită apă chioară peste pârtia pe care Dumnezeu a dat sute de tone de apă-zăpadă adevărată, se observă și entuziasmul preafericitului târgoveț de Dumnezeu. Nici el nu crede, dar dacă curge banu, lasă să curgă și apa din șuștar.

Lumina e undă sau corpuscul? Nu s-a stabilit însă, dar despre lumina ”sfântă” de la Ierusalim se știe sigur că e fosfor alb care se aprinde în anumite condiții prefabricate cu o minte de chimist de doi lei. Merg avioane dragii mei, trimise de guvern pe banii noștri până la Ierusalim să aducă minciuna.
Bine ați venit în evul mediu.

La fel sticluțele cu apă sfântă (aghiasmă) sau slujba de maslu (de la maslo=unt, ulei slav.) au de-a face cu un Dumnezeu substanță în sticluță. Se vinde la început en-gros, la butoi, tot așa se face și sfeștania pentru economie de slujbe, apoi se divide în sticle și sticluțe către o vastă rețea de naivi en-detail care trebuie ”impera”.

Moaștele sunt artileria grea. E vorba de Dumnzeu substanță solidă. Mai rar fraților și la rând cu voi, astea nu-s apă să le poți împărți. (Unii le mai fură. Se zice chiar că unii sfinți au mai multe oase prin catedralele lumii decât un schelet de balenă, dar cum nu merge nimeni să verifice, nici eu, rămâne ca taina să se clarifice la înfricoșătoarea judecată de apoi.)

Iar în curtea unde e rândul de pupat moaște numai prăvăliile patriarhiei au voie să vândă obiectele purtătoare de dumnezăire, cele care conțin substanța Dumnezeu.

Tablouri, statuete, bilețele, clădiri, suntem făcuți să credem că poartă în ele substanța pentru care să dăm bani. Și că alchimiștii acestor transformări poartă cu ei tainele multiplicării și licitării acestui Dumnezeu agregat, taine pentru care desigur noi, profanii trebuie să plătim.

Veți fi bucuroși răbdătorii mei cititori să aflați că Dumnezeu cel Adevărat, cel nesubstanțial, Dumezeu care S-a autodefinit pe Sine ca fiind Cuvânt, acest Dumnezeu zic nu a lăsat în toată Biblia Lui vreun Cuvânt că El s-ar inocula în ceva material. Da, el ar vrea să se inoculeze în gândurile minții tale, să-i citești cartea și să i-o crezi, dar asta nu înseamnă deloc substanță.

Dumnezeu nu este materie, El este peste tot, da, dar nimeni nu poate zice că Dumnezeu este o componentă materială și culmea, chiar o componentă a mărfii de pe taraba lui. Prea multă ață albă prieteni. Nu mai dați bani la hoți.

De Dumnezeu ne apropiem fiecare prin pocăință, prin cerere de iertare a păcatelor și prin mărturisirea păcatelor înaintea Lui. Nici o substanță din lume nu poate înlocui Cuvântul Lui. Iar Cuvântul lui este istorie și matematică, astronomie și geografie, biologie și anatomie, Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia este cartea de funcționare a umanității. Dacă n-ai citit-o, n-ai voie să mă contrazici, dacă ai citit-o, doar cu argumente. Cuvântul este logică și argument, produce convingere și credință, aduce liniștire, echilibru și armonie în gândurile celui ce crede.

Credința Bibliei este tare departe de magia umblătoare după arginți a popilor.
Tu dragul meu pe cine urmezi?
Ce cauți? Mincinoasa substanță-Dumnezeu sau cauți Cuvântul lui Dumnezeu, pe El Însuși și salvarea Sufletului tău amăgit?

La recomandarea unei cititoare adaog că credința vine în urma auzirii Cuvântului, nu în urma înghițirii, atingerii, ungerii sau mirosirii vreunor substanțe divine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: