Cronica fraților hutteriți (25) 1526, Persecuții, martiraje: Mantz, Uliman, Vet și mulți alții

Felix Mantz a fost înecat la Zurich de dragul adevăratei credințe și adevăratului botez, astfel dându-și viața printr-o mărturie statornică a adevărului.¹

Mai târziu, Wolfgang Uliman a fost condamnat la moarte și a fost ars la Waldsee, de asemenea în Elveția. Cei 10 companioni ai săi, incluzând proprii săi frați, au fost executați împreună cu el. Cu hotărâre și vitejie și-au dat viața considerând că credința lor și botezul erau bazate pe adevărul divin. ²

Melchior Vet³, tovarășul de călătorie al lui Georg Blaurock, a fost ars la Ettach întru-credința sa.

Astfel că mișcarea s-a răspândit prin persecuție și tulburare. Biserica se mărea zilnic, iar numărul oamenilor Domnului se mărea cu repeziciune. Pe aceasta n-o putea îndura inamicul adevărului divin, astfel că l-a folosit pe Zwingli ca și unealtă. Zwingli a început să scrie și să predice cu fanatism că botezul credincioșilor adulți era fals și nu ar trebui tolerat. Aceasta era în contradicție cu cu mărturia lui inițială, când el însuși preda că nici un singur cuvânt limpede de la Dumnezeu nu a justificat botezul nou născuților. Dar acum, pentru că a vrut să facă pe plac oamenilor și lumii, s-a opus adevăratului botez Creștin. A convins autoritățile să folosească legea imperială să decapiteze ca Anabaptiști aceia care erau cu adevărat dedicați lui Dumnezeu, cei care din convingere au făcut legătura unei conștiințe bune cu el.

Într-un final, Zwingli a reușit în a avea douăzeci de bărbați, văduve, femei gravide și tinere fete, aruncate în mizerie într-un turn întunecat. Au fost făcuți să tacă doar cu pâine și apă și nu au văzut nici soarele sau luna pentru restul vieții lor. Au fost condamnați să rămână în turnul întunecat – cei morți împreună cu cei vii – să se sufoce în putoare, să moară și să putrezească până nici unul din ei nu a mai rămas. ⁴ Au fost unii care nu au luat o gură de pâine trei zile pentru ca ceilalți să aibă ceva să mănânce.

Atunci, mandate severe au fost emise la instigarea lui Zwingli: de acum încolo, orice persoană din districtul Zurich care era botezată era aruncată în apă și înecată fără vreun proces sau judecată. Aceasta arată spiritul căruia îi aparținea Zwingli, iar adepții săi încă îi aparțin.

1526

Oricum, cauza lui Dumnezeu nu poate fi schimbată, iar deciziile lui Dumnezeu nu sunt controlate de către puterea omenească. Prin urmare, el i-a inspirat pe oamenii numiți mai sus să iasă afară pentru a proclama Evanghelia și temelia adevărului. Georg Blaurock s-a dus la Tirol; în același timp Baltazar Hubmaier a mers la Nikolsburg în Moravia ⁵ și a început să predice. Oamenii au acceptat mesajul său, iar în puțin timp mulți au fost botezați.

Hans Hut⁶ a mers de asemenea la Nikolsburg. Mai mulți servitori au fost numiți să vestească Cuvântul lui Dumnezeu, și anume Oswald Glait,⁷ Hans Spittelmaier, Christian Rodtmäntel, Klein Utz (Micul Utz) și Gross Utz (Utz cel înalt), Hans Werner, Andreas Mosel și Strützel și alții, unii dintre aceștia fiind predicatori înainte.

1 Data morții lui Mantz a fost 5 Ianuarie 1527. Pentru bibliografie despre Mantz, vezi deasupra, p. 44 n. 1 .

2 Aceasta s-a întâmplat în 1530; Vezi Heinold Fast, Quellen zur Geschichte der Täufer in der Schweiz (Zurich, 1973), 636. Wolfgang Uliman sau Schorant (de asemenea numit Uolimann sau Ullman), fiu al starostelui breslei Sf. Gall, un fost călugăr al Sf. Lucius, din Chur, a fost câștigat de către Conrad Grebel. A devenit un activ propagator al Anabaptismului împrejurul Sf. Gall și Appenzell. După ce a însoțit un grup de credincioși în Moravia, s-a întors în 1528 și în timp ce strângea un al doilea grup, Uliman și oamenii săi au fost arestați în zona Appenzell. El și alți zece oameni (incluzând Johannes Brötli) au fost decapitați la Waldsee în Suabia (nu în Elveția); femeile au fost înecate; cei care s-au dezis au fost trimiși acasă; Vezi Harder, Sources, 342, 568, 710 n.53; ME, IV, 787-788; Beck, 20; Martyrs Mirror, 427; Williams, Radical Reformation, 132.

3 Despre Melchior Vet, vezi ME, IV, 819; Martyrs Mirror, 416; Beck, 20.

4 Sentința și întemnițarea lor este relatată în Martyrs Mirror, 465, incluzând un paragraf din ”Balt. Hubmörs von Fridberg: gesprech auff Mazster Ulr. Zwinglens Tauffbüechlen von dem Kindertauff. Gedruckt zu Nikolsburg 1526” (Un dialog între Hubmaier și Zwingli pe tema botezului nou născuților). Vezi George H. Williams, Spiritual and Anabaptist Writers (London, 1957), 287; Moore, Portraits, 256; Beck, 15.

5 Nikolsburg (Mikulov), oraș de lângă granița cu Austria, pe drumul principal ce leagă Viena de Brno. ME, III, 883-886; J. K. Zeman, Historical Topography of Moravian Anabaptism (Reprint from The Mennonite Quarterly Review, Oct. 1966, Ian. și Apr. 1967), #101 .

6 Hans Hut provenea din Haina, de lângă Römhild (Turingia, Germania) și era un fost îngrijitor de biserică la Bad Bibra, lângă Meiningen. Acesta a fost un apărător timpuriu al Anabaptismului, care a călătorit de-a lungul și latul Germaniei ca și colportor, în special în Silezia, Franconia, Bavaria și Austria; Este numit ”apostolul Anabaptismului în Austria de Sus.” ME, II, 846-850, Williams, Radical Reformation, 162-165; Goertz, Profiles, 54-61; Fast, Der linke Flügel, 78-99. De asemenea, vezi Herbert Klassen, ”The Life and Teachings of Hans Hut,” MQR, Iulie și Octombrie 1959; James M. Stayer, ”Hans Hut`s Doctrine of the Sword: An Attempted Solution,” MQR, Iulie 1965, 181-191; Werner Packull, Mysticism and the Early South German-Austrian Anabaptist Movement, 1525-1531 (Scottdale, PA, 1977), ch. 3-5. Pentru bibliografie în limba germană, vezi Wolkan, Geschicht-Buch, 36 n.

7 Oswald Glait, de asemenea numit Oswald de la Jamnitz (în Moravia, ultimul loc unde a trăit), a fost născut la Cham, Bavaria. A părăsit preoția și a venit la Nikolsburg în 1525, unde a devenit asistentul ministru al lui Hans Spittelmaier. Bun cunoscător al Scripturii, Glait a participat în disputa dintre Hubmaier și Hut, luând partea celui de-al doilea. În 1527, Glait l-a botezat pe Leonhard Schiemer în Viena. Imediat după aceea l-a întâlnit pe Hans Schlaffer în Regensburg. ME, II, 522-523; Beck, 160 n.1. Pentru detalii în plus despre rolul lui Glait în istoria Huteriților, vezi Zeman, Anabaptists and Czech Brethren, Index.