Cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu? Despre nevoia de standarde în lucrarea pentru Dumnezeu.

”….iar dacă voi întârzia, ca să ştii cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.” 1 Timotei 3:15 (GBV)

Care este modelul de urmat? La ce ne uităm când vorbim de ”cum trebuie”? Este vorba de un standard, de o măsură, care este această măsură?
După ce criterii stabilim dacă cineva ”se poartă cum trebuie” sau ”nu se poartă cum trebuie” în casa lui Dumnezeu, adică în Adunarea Dumnezeului celui viu.

(Observație: casa lui Dumnezeu nu este o clădire cu ziduri și porți și geamuri și acoperiș. Casa lui Dumnezeu este alcătuită din oameni, din oamenii lui Dumnezeu care slujesc unii altora și celorlalți oameni. Deci întrebarea ar fi: cum trebuie să se poarte cineva printre oameni, cum trebuie să ne purtăm unii cu alții și cu Dumnezeu însuși, cum îl slujim ca robi în ”gospodăria” Lui?)

Singurul model valabil și sugerat în Biblie este modelul închinării din Cortul Întâlnirii.

Avem un Mare Preot-model (în Vechiul Testament) și un Mare Preot în ceruri pe Domnul Isus.
Avem preoție-model (în Vechiul Testament) și noi suntem preoți, preoție aleasă.
Avem seminție aleasă-model (seminția lui levi), noi suntem socotiți o seminție aleasă.
Casa lui Dumnezeu (modelul) avea o perdea dinăuntru, noi avem trupul Dumnului Isus răstignit pe o cruce.
În casa-model se aduceau jertfe din trupuri de animale, noi aducem jertfe duhovnicești: laude, mulțumiri, mărturisiri cu cuvintele noastre.
În casa-model se mânca pâine din cele dintâi roade, noi toți reprezentăm acea pâine, ca fiind simbolic cele dintâi roade.
La jertfele-model se aducea untdelemn, noi aducem cunoștință adevărată a lucrurilor reale în rostirile noastre.
La jertfele-model se adăuga sare, noi nu vorbim nimic fără har, fără renunțare la sine, la merite proprii.
Peste jertfele-model se turna vin, noi frângem pâinea și bem paharul în amintirea Celui care a făcut jertfa de ispășire.
La jertfele-model se adăuga tămâie, noi aducem rugăciunile noastre în Numele Domnului Isus, care le ia și le prezintă Tatălui, iar noi ne ațintim privirile la El.
Mai erau în acea casă-model un lighean (semnifică botezul), haine albe (semnifică faptele), se făcea stropire cu untdelemn și cu sânge (semnifică învățarea), mai erau trâmbițe, un chivot și multe alte detalii care toate-toate dau măsura, oglinda și etalonul lucrului nostru.
Mai era în casa-model un foc necurmat al jertfei, două jertfe zilnice și alte feluri de jertfe, noi avem focul despre care a zis Domnul Isus că vrea să-l aprindă pe pământ. L-a și aprins la rusalii prin limbile de foc care au căzut peste fiecare din ei.
Și noi avem de întreținut acest foc, de curățat cenușa, de adus lemne noi și de întețit focul.

După acest model să ne socotim fiecare și după acest model socotim și lucrarea cuiva.

Apoi, mai era în casa-model o încăpere unde se țineau etaloanele, vasele de măsură, mai erau încăperi-tezaur, unde se țineau zeciuielile de bani și de alte produse. Dacă această cameră a etaloanelor lipsește, jertfa nu se poate aduce cu rânduială, pentru că la fiecare jertfă trebuia adus proporțional din fiecare element, măsurat cu măsuri precise.

Un exemplu: pe vremea lui Tobia, în camera etaloanelor s-a instalat un amonit (artist). Ce bine seamănă cu starea de acum a multor adunări care au renunțat la orice fel de standarde și au întronat muzica ca să locuiască acolo.

Cum este camera sufletului tău? Ce locuiește în ea? Ce jertfe aduci? Știi să te porți în Casa lui Dumnezeu? Ești lăudat de Stăpân, ești bine-văzut de El? Când El are ceva de făcut, îți dă ție lucrul să-l faci sau caută pe altul? Ești disciplinat în rânduielile casei? După ce semne te iei?

Dacă cumva în ce ai citit mai sus ți-ai imaginat ceva legat de o slujbă în vreo biserică oarecare, ai greșit profund. Nicăieri nu există în Biblie gândul că creștinii ar trebui să aibă biserici, clădiri în care să facă aceste lucruri descrise mai sus. Să nu ne închinăm nici măcar oamenilor mari (tot făpturi sunt și ei), darmite să ajungem să socotim de absolută trebuință o capelă sau o clădire zidită de mâini de om. Nu avem nevoie de aceste construcții și vă rog frumos dacă nu vreți să aveți o viață pierdută, să vă scoateți de tot din cap gândul că îl slujiți pe Dumnezeu ”în biserică”.

Iar dacă cineva nu se poartă ”după dreptarul acesta” ne dăm seama ușor de cât de puțin dorește să fie plăcut Stăpânului Casei, dar și de riscurile care le implică să-ți împletești lucrarea cu acela. De aceea temeiul unității este ca ”fiecare din voi să arate aceeași râvnă” conștient că slujește unui Dumnezeu Viu, într-o casă Vie și ești notat și apreciat de Dumnezeu. Dacă te socotești în fața unor pastori, sau oameni sau enoriași, de aceștia te poți ascunde, la fel și ei de tine, ei sunt ”indulgenți” la note și n-au nici un scop. Nu tot așa este cu Dumnezeu, El este un foc mistuitor.

Ideea cu care să rămânem este că există standarde la care să ne raportăm. Fără standarde e haos. Există un”cum trebuie” și cu aceste standarde putem evita ce nu este ”cum trebuie”: oamenii, faptele și asocierile despre care spune Cuvântul ”îndepărtează-te și de aceștia”!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: