Cât costă un cap de măgar? (7) Despre valoarea lucrurilor (nestatornicia bogățiilor)

La poarta Samariei, acolo era piața, acolo se stabileau prețurile  chiar dacă cetatea era asediată.

”….Ben-Haded, împăratul Siriei, strângându-şi toată oştirea, s-a suit şi a împresurat Samaria. În Samaria a fost o mare foamete şi atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel, cinci sicli de argint.” 2 Împărați 6:24-25

La Samaria, capul de măgar se vindea cu 80 de sicli de argint.
Odată, că măgarul era un animal necurat. Cui îi mai păsa? Vorba lui Labiș: ”Dar legea ni-i deşartă şi străină Când viaţa-n noi cu greu se mai anină, Iar datina şi mila sunt deşarte, Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.”
Apoi, este vorba de capul de măgar, nu de un picior de măgar. Desigur, un picior valora mult mai mult. Câtă carne este într-un cap de măgar?
Măgarii au rămas în cetate ca ultimele animale nesacrificate, probabil oile și caprele au fost mâncate demult. Dacă s-a ajuns de se răzuia și găinațul de porumbel de prin podurile caselor!
Capul de măgar în alte condiții costa nimic. În condiții de asediu, de lipsă, un cap de măgar înseamnă viață și ”omul dă tot ce are pentru viața lui”.

Ce învățăm? Ce valoare au lucrurile (obiectele) din jurul tău? Cât plătești pentru ele?
Este acestă valoare o constantă, o poți conserva, s-o ai mai încolo? Nicidecum. ”Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele.” 1 Timotei 6:17

Un lucru care azi valorează atâția bani, peste un timp va fi evaluat cu mai mult sau mai puțin în funcție de niște factori pe care tu nu-i poți anticipa. Mișcările sociale, politice, economice, crize și războaie poate din altă parte a lumii, pot afecta prețurile din apropierea ta și să-ți dea peste cap planurile.

Săptămâna trecută vorbeam cu o familie de tineri căsătoriți ce voiau să-și cumpere un apartament. Aveau bani de unul, dar un bancher le-a zis că sunt eligibili pentru prima casă și să-și mai ia unul care să-l dea în chirie și să plătească rata cu chiria. Că ”ce zic eu?” Le-am răspuns că valorile fluctuează. Acum chiriile sunt mari, oraș universitar, mulți studenți, momentan mai puține spații decât cereri, dar o mică destabilizare, se construiește mult, o mică depășire a ofertei poate prăbuși prețul chiriilor sub valoarea ratei și te trezești că nu mai poți plăti.

Un alt exemplu: un prieten plecat în America acum 10 ani îmi spunea că și-a cumpărat cu credit 3-4 case. Și că ”se plătesc singure”…și că ”le crește valoarea”. Bine, bine zic…”dar dacă scade”. ”Nu scade” zice. De ce? Răspunsul lui m-a lăsat năuc: ”așa fac EI să nu scadă”. A venit 2008, a venit criza și au scăzut. Omul meu a pierdut tot.

La fel e cu bursa (prețul acțiunilor), cu cursul valutar, cu prețul petrolului și al aurului. Trec una pe lângă alta ca ciorile în stol. Nu înseamnă că banii nu înseamnă nimic și trebuie să-i disprețuim. NU, nu. Momentan au, dar nu se poate conserva mult și nici anticipa. Vezi cu adevărat valoarea banilor atunci când ai de îngrijit un bolnav, când ai de plătit la un hangiu…”tot ce va mai cheltui”.

Dar în toate evaluările care ni se propun trebuie să avem bine calibrat acest cântar al nevoii reale, al potențialului real și perfect calibrat. Altfel ne cade măgarul sub povară.

A mai fost un caz de cetate asediată, pe vremea lui Ieremia: Ierusalimul. Terenurile valorau nimic, era evident că cetatea va fi cucerită. Totuși Domnul îl pune pe Iertemia să cumpere un teren cu toată rânduiala. Un act nebunesc am zice. La Ieremia 32 scrie. E un fel de îndemn de a ne strânge comori în ceruri.

Cetatea asediată este o pildă a sufletului omenesc  înlănțuit de păcat, purtând consecința păcatului. Sau a comunităților de oameni. Ațâțat atât de poftă cât și de nevoie, omul plătește: bani, timp, libertate, alte valori. În cetate este un om înțelept, cugetul, săracul, Elisei, Lot, cineva lăsat acolo ca să strige pedeapsa.

Concluzie: ” „Ascultaţi cuvîntul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mîne, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.“ 2 Împărați 7:1

La arătarea Domnului nimeni nu va mai dori bogățiile atât de apreciate acum: capuri de măgari și găinaț de porumbel.
La despresurarea Ierusalimului, terenul cumpărat de Ieremia a avut valoare.

În caz de foamete dorința se numește nevoie și valorile lucrurilor se prăbușesc sau se înalță după cât de mare sau de mică devine o nevoie.
În caz de belșug de obicei inimile oamenilor se îngâmfă și disprețuind nevoile se aruncă cheltuind pentru pofte.
Lucrurile își schimbă valoarea în funcție de dorința sufletului. Dorința sufletului face pe om să scoată mai mulți sau mai puțini bani din buzunar pentru o nevoie sau o poftă. Dacă veghem asupra dorinței sufletului vom fi feriți de a da 80 de sicli de argint pe un cap de măgar.

Slăvit să fie Domnul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: