Contradicții aparente în Biblie(9): ”…fiind înțelese de minte” sau ”…omul firesc… nu le poate înțelege”?

Un verset spune așa: ” …fiindcă, de la creaţia lumii, lucrurile Sale nevăzute se văd, fiind înţelese de minte prin lucrurile făcute, la fel şi eterna Sa putere şi divinitate – încât ei să fie fără scuză.” Romani 1 cu 20 GBV

Un altul pare să spună altceva: ” Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte.” 1 Corinteni 2 cu 9

Am auzit vorbiri axate ori pe o înțelegere, ori pe alta.
 O opinie spune că totul se poate înțelege cu mintea, deci Dumnezeu va judeca pe om după cât pricepe, de aici o sub-concluzie ar fi că:… nu e bine să știi prea multe, …că vei primi o mai mare osândă, deci o altă sub-concluzie ar fi că e bine și plăcut lui Dumnezeu, chiar profitabil să fi prost.
 O altă opinie spune tocmai contrariul, că lucrurile lui Dumnezeu nu pot fi înțelese cu mintea, că la ”inima omului nu s-au suit” deci ar fi nevoie de o revelație specială a Duhului și fără această revelație, orice trudă de a învăța e fără folos.  Nu scrie că ”nu le poate înțelege”?

Cum rezolvăm această contradicție și ce folos avem din această rezolvare.

1. Primul verset, că omul poate înțelege ne vorbește despre capacitatea cugetului de a conține legea lui Dumnezeu, de a înțelege însușirile lui Dumnezeu. Despre lupta dintre cuget și gânduri am mai scris. Chiar fără Cuvânt scris, ”neamurile care n-au lege” dovedesc că lucrarea legii este scrisă în inimile lor. Înțelegerea moralității derivă din creație, din observarea ei.
Să dau un singur exemplu: și animalele trăiesc în familii, familii de multe ori mai închegate decât ale oamenilor. Cloșca cu pui este dată ca exemplu de Dumnezeu pentru grija lui față de Israel. Creația este o Biblie nescrisă pe care o citește orice om, vrea-nu vrea. Cu creația trebuie să înceapă orice evanghelizare.  Rațiunea, analiza, raționalizarea, observarea, concluzionarea au un mare rol aici, o funcție continuă a sufletului prin orice stări ar trece și oricine ar fi. Și omul bucuros și fără griji, și cel ce trece prin suferințe, și cel aplecat spre meditație și cel flegmatic, și cel nătâng și cel isteț. ”Le este descoperit ÎN EI” scrie despre această revelare la îndemână, ÎN EI să înțelegem în trupul lor de carne: durerea, suferința, plânsul, bucuria, protecția, mângâierea, frica, sunt stări care vorbesc despre un Dumnezeu, nu de piatră, ci de Duh, stări care se provoacă și se vindecă prin cuvinte, cuvinte care le aduc sau le alungă. Vorbim de oameni care ignoră voit sau nevoit Biblia și credința în ea, chiar cei absolut fără tangență cu Cuvântul scris, în fiecare din ei există această posibilitate de analiză, de introspecție, de înțelegere. Mintea lor înțelege despre Dumnezeu suficient cât să nu se poată dezvinovăți la judecată.

2.Al doilea verset care pare că-l contrazice pe primul, că ”omul firesc(natural) nu înțelege lucrurile Duhului” se referă nu la însușirile lui Dumnezeu, ci la darurile lui.  Noi prin duhul am fost făcuți moștenitori promisiunilor făcute …părinților, strămoșilor poporului evreu. Înțelegerea acestui cadou este mult diferită de înțelegerea însușirilor lui Dumnezeu. Orice om este pedepsit (cum vor fi mulți la judecată) pentru o infracțiune sau alta, nimeni nu e pedepsit că nu primește un dar sau că nu accesează un testament de moștenitor. În Cristos (ce expresie contorsionată) noi am fost nu doar iertați de datorie, nu doar iertați de vină, ci îmbogățiți.

3.Ce nu se înțelege?
Taina lui Dumnezeu. Taina lui Dumnezeu are de-a face cu alegerea Neamurilor, cu împietrirea evreilor, cu tăierea unor ramuri și altorirea altora, cu a fi făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, promisiuni Vechi-Testamentale pline de sensuri și semnificații imposibil de descifrat de un om superficial, de unul care urmărește propriul interes sau chiar, de ce nu, de unul care urmărește doar propria lui mântuire. Înțelegerea ”duhovnicească” înseamnă înțelegerea tâlcului pildelor, a tâlcului istoriilor din Vechiul-Testament, înțelegerea unei logici exacte, matematice, a unor înlănțuiri de cauzalități oglindite perfect în pilde și imagini explicate mai apoi de Noul Testament.
Cine nu înțelege? Omul sufletesc, firesc, cel ce nu vede tâlcul.
Cât timp rămâne un om firesc? Până crește prin învățare la statura de a înțelege, de a putea învăța și el pe alții aceste taine. Duhovnicesc nu înseamnă a poseda trăiri mistice lipsite de rațiune și înțelegere, ci de a fi calificat să înveți pe alții tainele înțelegerii Tâlcurilor Pildelor lui Cristos.

Concluzii

O concluzie este că unul din versete este folosit pentru a răstălmăci adevăruri biblice de bază. Una din răstămăciri este că ” a fi duhovnicesc” este o stare mistică în care omul ajunge brusc, ca printr-un salt, fără învățare sau creștere.
O să-l las pe Francis Scaeffer să demonteze această minciună  ca pe o schelă inutilă de pe zidurile adevărului, prin câteva citate din cartea ”Demisia rațiunii”:

a. ”Adevărul religios” este separat de adevărul istoric al Scripturilor, în felul acesta rațiunii nu-i este lăsat nici un loc și nu există nici un mijloc de verificare a acestui ”adevăr”. Aceasta este versiunea religioasă a saltului. pag 42

b. ”Creștinul evanghelic ar trebui să fie prudent față de unii ”evangheliști” care au afirmat recent că nu este important să dovedești veridicitatea sau falsitatea unei doctrine, ci să ai o întâlnire cu Isus.  Când un creștin face o asemenea afirmație, el a făcut, conștient sau inconștient, un salt…:” pag 63

c.  M Laski a vorbit despre noile misticismuri pe care le-a văzut dezvoltându-se și a zis: ”În orice caz, cum s-ar putea demonstra că ele sunt adevărate sau false?” pag 63

d. Am ajuns până acolo că atunci când aud cuvântul Isus – care pentru mine înseamnă așa de mult din cauza persoanei lui isus din istorie și a lucrării Sale – ascult cu multă băgare de seamă, pentru că, spre regretul meu, mi-e mai teamă de cuvântul Isus decât de aproape orice alt cuvânt din lumea modernă. Cuvântul, lipsit de orice semnificație, este folosit ca un stindard pe care generația noastră este invitată să-l urmeze. Dar acest cuvânt nu mai are nici un conținut rațional, scriptural pe baza căruia să poată fi testat, și astfel cuvântul este folosit pentru a da o învățătură complet opusă celei pe care a dat-o Isus. pag 64

e. Am ajuns deci la acest loc de temut în care cuvântul Isus a devenit dușmanul persoanei Isus și dușmanul învățăturii pe care a dat-o Isus. trebuie să ne temem de stindardul fără conținut al cuvântului Isus, nu pentru că nu-L iubim pe Isus, ci pentru că-L iubim. Trebuie să combatem acest stindard fără conținut…..căci el servește ca mijloc de manipulare sociologică. pag 64-65

O altă concluzie este că orice vestire a Veștii Bune este un apel la conștiință, la cuget, la ceva ce există, la legea lui Dumnezeu din om, din cugetul omului, nu un apel la neant. Nu este un apel nici la rațiune, pentru că între rațiune și cuget e un război. Sau dacă vreți, orice vestitor al Veștii Bune ar trebui să urmărească să pună 0 rațiune împotriva altei rațiuni, să dărâme izvodirile minții pentru a pune adevăruri vechi, de neschimbat. Nu o cerșire a acordului, ci o impunere a Adevărului, Adevăr care are un aliat în fiecare om: cugetul. Vestea Bună vine pe un teren de luptă internă, în fiecare om este această luptă între cuget și gânduri, Vestea Bună se adresează cugetului: ”ne face vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc”. Vedeți, nu e vorba că unii nu primesc că nu înțeleg, ci că înțelegerea vine după schimbarea gândurilor, urmând înoirea lor, creșterea în înțelegere, nici un salt.

Capitularea gândirii vechi în această luptă, Biblia o numește pocăință sau împăcare cu Dumnezeu, tot nu un salt mistic, ci o declarație rațională de abdicare ce este urmată de însușirea treptată a stării de moștenitor prin credință. Această însușire este un proces de învățare a clauzelor Testamentului, o credință în paragrafele lui, proces perfect rațional și supus unei rațiuni (înțelepciuni) mult deasupra oricăror speculații ale științei pe nedrept numită astfel.

Ultima concluzie i-o las tot lui FS

”Dacă creștinii evanghelici….văd într-o întâlnire personală cu Isus o experiență independentă de conținutul Scripturilor, și care nu este deschisă discutării și verificării, ne vom arunca fără voie, ….în vârtejul sistemului modern. Acest sistem ne înconjoară ca un consens aproape monolitic.”

Anunțuri

One Response to Contradicții aparente în Biblie(9): ”…fiind înțelese de minte” sau ”…omul firesc… nu le poate înțelege”?

  1. […] fără conținut…..căci el servește ca mijloc de manipulare sociologică.” pag 64-65 e la concluzia ”e” de […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: