Ținând sus Cuvântul vieții

”… ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar” Filipeni 2 cu 16

Și mai adaugă apoi apostolul ceva despre jertfa de băutură, așa cum își vedea viața lui, arzând  împreună cu jertfa de mâncare, adică cu lucrarea credinței filipenilor.

A ține sus Cuvântul ne duce cu gândul la un steag, dar poate și la legănarea pâinilor din timpul jertfei. ”A ține sus Cuvântul” poate să se refere și la versetul nouă ” Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult,” în legătură cu poziția câștigată de Domnul Isus de moștenitor al Împărăției pregătite Lui.

”A ține sus Cuvântul” e slujba noastră în casa Lui, de a asculta întocmai de Șeful Casei, de a-i respecta directivele, de a-i urma instrucțiunile, de a lucra după proceduri, de a desfășura un lucru de calitate, exact după planul și gândul Stăpânului Casei.

În cadrul acestei slujbe prezentarea în fața celor mai începători, mai neîncercați ai casei, a Cuvântului lui Dumnezeu ca Autoritate, este o lucrare de căpetenie. Să nu cumva să ajungă să se uite cineva la noi ca la niște mici șefi, căci atunci autoritatea Șefului Cel Mare ar fi știrbită. Vechimea ca slujitori ai casei, chiar experiența nu ne fac mari, ar trebui să ne facă mici.

Și să nu coborâm Cuvântul la nivelul steagurilor altor șefi și căpetenii numai pentru a fi văzut mai bine de cei ce nu pot privi mai sus.

Fiecare Cuvânt al nostru al trebui să fie din Cuvântul Stăpânului Casei, cel numit de contemporanii Lui, Beelzebul. Desigur, și cei din casa Lui suntem numiți la fel.

Toți vrășmașii Casei și ai Stăpânului ei caută să strâmbe, să sucească și să răstălmăcească instrucțiunile Stăpânului, Cuvântul vieții și să-i batjocorească pe cei care le țin.

Chiar ieri mi s-a întâmplat să ascult de la un apropiat evaluări aluzive la ce scriu pe blog, că dezbină, că dărâmă, chiar că ceea ce scriu s-ar asemăna cu ISIS, cu luptele teroriștilor, Că noi ar trebui să avem dragoste față de toți, să nu ”atacăm” pe nimeni prin Cuvântul nostru, să nu dezaprobăm pe nimeni. Să fie Cuvântul nostru o lungă dulcegărie. Că dezbinarea de orice fel e rea și unitatea de orice fel e bună.

Dar Cuvântul vieții și ordinele Stăpânului Casei unde mai sunt atunci?

E trist și că am auzit aceste lucruri de la unul ca și cel descris de David în Psalmul 55. ”Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde dinaintea lui. Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine! Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie.”

Această slujbă de ”a ține sus Cuvântul Vieții” trebuie s-o facem cât timp trăim în trup. E rostul pentru care am fost chemați în slujbă și suntem ținuți și protejați de Stăpânul Casei. Când încetăm să mai facem acest lucru suntem descalificați, concediați, scoși din slujbă. Nu suntem omorâți poate, nu ”ne pierdem mântuirea” probabil, dar eliminați din slujbă suntem sigur. Nici chiar apostolul nu se vedea pe sine deasupra pericolului de a fi socotit anatema(descalificat), să nu ne vedem nici noi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s